Au venit niște valuri de ocean. Mari, domnule, foarte mari. De nicăieri. Din cine știe ce ocean, așa să știi. Cum au venit, praf au făcut în calea lor. I-au luat pe sus pe Băsescu, Constantinescu, Iohannis, Iliescu, Dijmărescu, Roman, Videanu, Berceanu, Boc, Orban, Firea, CTP, Cristoiu, Liiceanu, Nicușor Dan, Cioloș, Columbeanu, SOV, Gâdea, Stolojan, Voiculescu, Ciutacu, Badea, Simion, Ciolacu, Dragnea, Dăncilă, Voinea, Chirică, Coldea, Câțu, Ivanovici, Cozma, Costea, și așa mai departe, zău dacă mint eu.
Unii au scăpat, alții n-au scăpat. Iliescu a scăpat. Bebe de la Arsenal a venit după mine, speriat foarte. Parcă-l văd! Suntem pe Calea Victoriei. Plouă ce plouă, iese soarele. Bebe de la Arsenal mă trage de mânecă, frațicule, unde o ștergi?! Unde să o șterg? Că peste tot sunt valuri oceanice mari cât casa, duc cu ele sumedenie de politicieni, i-a umflat apa de la Casa Poporului, îi duce departe, dincolo de orizotn. Bebe de la Arsenal îmi zice, speriat foarte, vine și al doilea val. Ei bine!
Dar vine și al treilea val, și al patrulea. Dacă tot sunt puse pe șotii valurile astea, vin duium, vai de capul nostru. Parlamentul s-a dus pe apa sâmbetei, guvernul la fel. E așa, un fel de entropie deșănțată, lăbărțată. Poate vreo influență hazoasă, ipocrită, malițioasă a milioanelor de atomi care bâzâie de colo, colo prin univers. Milioane? Oh, dar ce spun eu? Miliarde de miliarde! Bebe de la Arsenal mă trage după el, cu înverșunare, înverșunat fiind el, cine mai e ca el. Unde mă duci, brută? Mă duce la Noe, armatorul. Bun, fie, să mergem la armator. Noe trage din trabuc, tolănit pe buza unei piscine ireale, peste care plutesc noi nebunatici. Ce vânt vă aduce, stimabililor, zice Noe, izbucnind în râs.
Păi, uite, vezi, am venit să cumpărăm o corabie. Am mai multe, zice Noe. Pe alese, alegeți, nu vă codiți. Noi ne zgâim la corăbii, pafariști și conțopiști. Ce să alegi dacă nu te pricepi?! Dar așa, ca chestie, de curiozitate, de ce vă trebuie o arcă? Păi, uite, vin valuri peste valuri. De unde vin? Păi cum, tocmai tu să nu știi?! Noe râde iar și iar. Are părul creț, blond parcă sau șaten sau parcă e albastru de Marte. Planeta Marte, ce credeai!? Păi valurile astea nu sunt. Cum să nu fie, le-am văzut cu ochii noștri. Nu. Nu le-ați văzut, v-ați imaginat că le-ați văzut. Așa e Noe, vorbește cifrat. Ei, și ne mai învârte el ce ne mai învârte pe degete, lefteri ne lasă, poftim, na, ne-am procopsit pe dată cu o arcă foarte lată.
Dar unde să te duci cu ea, pe unde s-o apuci, pe cine să iei pe punte, la bord, cu tine, pe capul tău. Că așa te legi la cap dacă nu te doare. Vine și un venusian pirpiriu, urlă, nu mă lăsați, nu mă lăsați. Noe, elicea aia bate aiurea. Noe râde. De banii ăștia, asta e arca voatră. O să plutim lelea printre insule și cocotieri, parcă văd, zice Bebe de la Arsenal. Și uite, cum ne ciorovăim noi acolo, pe cheu, cu dragul de Noe, dracul gol, vine Iliescu braț la braț cu Stalin și cu Lenin și, gata, gata să se îmbarce. Hei, strigă Bebe de la Arsenal, ia cântați la altă masă! Asta e, așa se întâmplă când cosmosul se supărăcește pe oameni, dispar bunele maniere.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.