Arta plastică, spaţiu fără de frontiere

O expoziţie românească de excepţie: icoane de tezaur

Icoana este spaţiul fără de frontiere şi timpul de nemăsurat. Imaginea, reprezentată de icoană, dezvăluie ochilor ce se deschid Lumea Sfinţilor, Împărăţia Cerurilor. Icoanele vechi pictate pe sticla glăjeriilor au atins în veacul al XIX-lea valoarea capodoperelor picturii ţărăneşti din Transilvania… Până la 30 mai, Muzeul Kiscelli din Budapesta găzduieşte expoziţia „Icoana pe sticlă… timp de credinţă în spaţiul Transilvaniei”, organizată de ICR din Budapesta. 33 de icoane pe sticlă de secol XIX, din tezaurul României, sunt oferite publicului ungar de Muzeul Astra din Sibiu.

„Ortodoxia nu disecă, nu analizează; ea contemplă taina. Textele liturgice nu sunt altceva decât această contemplare de o incomparabilă densitate. Liturghia şi icoana exprimă împreună ceea ce este trăit, fapt primordial în Ortodoxie, căreia nu-i plac deloc formulările, preferându-l pe «veniţi şi veţi vedea», chemarea lui Hristos reprodusă de Evanghelistul Ioan. Mai mult decât în formule sau în concepte, marile adevăruri de credinţă se anunţă în doxologii şi în rugăciuni, ale căror tot atâtea rezonanţe vizuale sunt icoanele marilor praznice”, scria Michel Quenot.

Cifră simbolică, cele 33 de icoane transilvănene, câte una pentru fiecare an al Mântuitorului, provin din sudul Ardealului şi se evidenţiază prin maniera picturală îngrijită, în continuarea tradiţiei bizantine riguroase în redarea drapajelor veşmintelor de sfinţi, în aranjarea cutelor, într-o multitudine de detalii vestimentare, toate caracteristice miniaturiştilor medievali. Principalele centre de iconari reprezentate în această expoziţie sunt cele de la Nicula şi Gherla – Cluj, Laz şi Lancrăm – Alba, Şcheii Braşovului şi Făgăraş – Braşov, Mărginimea Sibiului şi Sibiu. Ornamentul decorativ floral este un semn distinct al artei populare, prezent în iconografia niculineană. În icoanele scrise de zugravii din Nicula se constată tendinţa către simetrie nu numai în compoziţiile iconografice cu axă centrală ca în icoanele Iisus Hristos răstignit pe Cruce, având în stânga şi în dreapta sa pe Maria şi pe Apostolul Ioan sau în cea cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Muzeul Kiscelli, mănăstire, biserică, garnizoană militară şi loc de expunere a mobilei produse de proprietarul Max Schmidt, colecţionar de artă şi fabricant de mobilă, devenit azi muzeu de istorie şi de artă, a îmbrăţişat cu mult interes propunerea ICR Budapesta de a continua prin acest eveniment un happening de mare efect realizat în catacombele aceluiaşi muzeu de către Fundaţia Anastasia în 1994. Sub titlul „Pas d ‘accord avec Zefirelli”, cinci artişti români – Sorin Dumitrescu, Mihai Sârbulescu, Horea Paştina, Ion Grigorescu şi Ioana Bătrânu – au zugrăvit pe porţiuni din pereţii şi coloanele de piatră şi cărămidă reprezentări religioase ortodoxe, toate acestea fiind conservate până în prezent.

Icoanele de tezaur aduse de ICR Budapesta de la Muzeul Astra şi catacombele pictate de artiştii români vor fi vizitate în perioada 26-27 mai de participanţii la colocviul „Arta religioasă în Ungaria şi România – influenţe reciproce din Evul Mediu până în prezent”, organizat de ICR Budapesta în colaborare cu Institutul Francez din capitala ungară şi cu Galeria Naţională din Ungaria.

Art on Lake – Artă contemporană pe lac

Daniel Knorr, Bonhomme

Pe 23 mai va avea loc vernisajul expoziţiei colective internaţionale „Art on Lake”, organizată de Institutul Cultural Român din Budapesta, în parteneriat cu „Muzeul de Arte Frumoase” din Budapesta, alături de alte 13 ţări europene.

Expoziţia cuprinzând lucrările a 26 de artişti plastici contemporani din 14 ţări ale Uniunii Europene va fi deschisă pentru marele public între 24 mai şi 4 septembrie pe lacul Parcului Central Városliget, situat lângă Piaţa Eroilor, Muzeul de Arte Frumoase, Galeria de Artă Modernă-Műcsarnok, copia redusă a castelului Huniazilor, renumita baie termală Szécsényi, celebrul circ şi grădina zoologică a Budapestei.

În cadrul acestei expoziţii grandioase, România va fi reprezentată de lucrarea „Bonhomme” a lui Daniel Knorr, artist plastic născut la Bucureşti (1968), cu domiciliul la Berlin. Lucrarea „Bonhomme”, prezentată în premieră la pavilionul român al Bienalei 51 din Veneţia, şi ulterior la Basel, înfăţişează un om de zăpadă realizat în mare parte din beton, fier şi piatră, emanând un accentuat mesaj ecologist. „Când nu vom mai şti ce este zăpada, vom clădi oameni de zăpadă din pietre”, a declarat Daniel Knorr la Budapesta.

La vârsta de 14 ani Daniel Knorr a emigrat în Germania, unde a absolvit cursurile Academiei de Arte Plastice din München (1989-1995). Daniel Knorr este un artist conceptual, studiază spaţiile publice şi private, naturale şi artificiale, precum şi relaţia dintre acestea. Creaţiile sale artistice se concentrează în jurul relaţiei dintre artist şi public şi materializarea conceptelor creatorului. Lucrările sale au fost expuse în marile oraşe ale lumi, în locaţii renumite precum galeria Danielle Arnaud Contemporary Art, London (2006); parcul de sculpturi din centrul Berlinului (Skulpturenpark Berlin Mitte 2007), galeria de artă Kunsthalle Basel (2009). În anul în curs expune printre altele la Stockholm şi Viena.

Pasaje, năluci, ocheade: Carnavalul veneţian în 30 de imagini

Un vernisaj al fotografului Iulian Ignat va avea loc în 17 mai, la Veneţia, cu titlul „Pasaje, năluci, ocheade”. Cele treizeci de fotografii alb-negru, expuse la sediul ICR (Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti) până pe 30 mai, au fost realizate la ediţiile din 2008 şi 2010 ale celebrului carnaval de la Veneţia.

„Într-o zi însorită de carnaval, Veneţia poate fi cel mai frumos oraş din lume”, spune autorul fotografiilor, „însă nu despre frumuseţea clădirilor sau a măştilor este vorba în această expoziţie. Am încercat să surprind priviri, gesturi, emoţii ale unor oameni ce vin aici de pe tot Globul, interacţionează între ei şi se bucură de multe ori ca nişte copii. În zilele carnavalului, Veneţia este o altă lume, în alt timp”.

Iulian Ignat este redactor şi fotograf al revistei „Formula AS”. Cele mai recente expoziţii ale sale au fost dedicate tradiţiilor satului sibian Gura Râului, spectacolului de dans „Urban Kiss” de Răzvan Mazilu şi concertelor de world music în „Buena Vista şi alte tarafuri”.

De la marile bronzuri ale antichităţii la îngerii expresionişti

O incitantă expoziţie poate fi vizitată la Chişinău: „Vasile Gorduz, Silvia Radu”, care va fi vernisată miercuri, 18 mai, la Muzeul Naţional de Artă al Moldovei.

Sculptorul Vasile Gorduz provine din Trifeşti, jud. Orhei, Basarabia.

„Artist de o severă forţă interioară, aliind densitatea poeziei şi observaţia acută, Gorduz atinge nivelul exemplar al unei exigenţe care va marca benefic zestrea noastră morală. Opere ca aceea inspirată de uciderea lui Brâncoveanu sau ca efigia majoră înfăţişându-l în bronz pe Împăratul Traian, statuia veghind locurile obârşiei sale, pe Guadalquivir, propun sinteze imperioase, emblematice pentru puterile de suflet ale colectivităţii care se rosteşte prin atare izbînzi. Profesor, după 1990, cu impact adânc asupra făgăduinţelor celor mai autentice ale dezvoltării noastre viitoare, Gorduz e sinonim cu un zenit al plenitudinii ce nu zădărniceşte inefabilul. Cu aceste daruri dincolo de orice complezenţă, magistral ţinute în cumpănă – autoritate sagace şi vibraţie fremătătoare -, el şi-a croit un rost meritoriu, pe o linie de vârf a portretului european”, spunea criticul de artă Dan Hăulică.

Un asemenea itinerar, pus mereu, în chip lucid, sub înalte constelaţii artistice, aspru aţintite – de la marile bronzuri ale antichităţii, cele de la Delphi, Artemision, Riacce, până la Houdon şi, dintre Români, până la Gheorghe D. Anghel -, trebuia să suscite semne de confraternă, legitimă apreciere: Premiul pentru Sculptură al UAP, Premiul Naţional decernat de Ministerul Culturii, Premiul „Prometheus”, care l-a distins împreună cu Silvia Radu.

Silvia Radu s-a născut în localitatea Pătroaia, la 30 iunie 1935. A absolvit, în 1960, Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, iar din 1961 expune la majoritatea expoziţiilor importante din ţară. A realizat câteva remarcabile monumente de for public, printre care „Sfântul Gheorghe” din Timişoara, o adevărată capodoperă a statuarului românesc. Pictura sa, din ce în ce mai prezentă în preocupările artistei, este de o vitalitate aproape expresionistă, dar într-o variantă senină şi tonică, mai aproape de extazul mistic decât de dramatismul expresionismului canonic.

„Portrete ale puterii”, la Bienala de artă contemporană de la Praga

Inima Războiului de Zsolt Bodoni

ICR din Praga susţine reprezentarea României la cea de-a V-a ediţie a „Bienalei de artă contemporană” de la Praga (19 mai-11 septembrie 2011), în cadrul proiectului de grup „Portrete ale puterii”, propus de curatoarea britanică Jane Neal.

Artiştii Zsolt Bodoni, Robert Fekete, Alexandr Tinei, Peter Sudar şi Attila Szucs, reprezentând România, Republica Moldova şi Ungaria, sunt legaţi prin etnie, locul naşterii sau prin spaţiul de viaţă şi de creaţie. Istoria locurilor în care au crescut sau în care s-au format artistic şi trecutul le-au lăsat urme semnificative, influenţându-i în modul în care reprezintă sau în deciziile de stil, de multe ori lăsându-se conştient influenţaţi de tendinţele realismului socialist. Aceşti artişti sunt legaţi şi printr-un loc comun al explorării: mitologiile private sau publice, icoanele puterii din trecut şi din prezent (fie ele umane sau maşini); relaţia încordată dintre societate şi individ şi linia din ce în ce mai vagă dintre realitate şi ficţiune şi dintre conştient şi subconştient. Curatoarea britanică Jane Neal reuneşte în această expoziţie de grup diferite reprezentări, „portrete” ale puterii, umane sau obiectuale, portrete alegorice sau semnificanţi ai puterii, ai autorităţii sau chiar ai statului.

„Bienala de artă contemporană” de la Praga este găzduită de fabrica de instrumente de zbor „Mikrotechna” din Praga. Bienala este împărţită în trei mari secţiuni „Expanded Painting”, „Art in General” şi „Padiglione”, având şi o secţiune specială dedicată fotografiei „Photo 2″. Proiectul curatorial „Portrets of Power / Portrete ale puterii” (curator: Jane Neal) face parte din secţiunea „Expanded Painting”, alături de proiectele „Painting Overall” (curator: Giancarlo Politi şi Halena Kontova), „Some Domestic Incidents” (curator: Matt Price şi Charlie Levine) şi „The Necessity of Abstraction” (curator: Christine Nippe).

Universul femeilor

Pictură din expoziţia Desnudando a Eva

„Desnudando a Eva” (Dezgolind-o pe Eva), la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.

Artistele prezente în selecţia curatorială sunt: Frida Kahlo, María Antonia Dans, Amalia Avia, Esther Ferrer, Concha Jerez, Marisa González, Paloma Navares, Susy Gómez, Concha García, Darya von Verner, Marina Núñez , Diana Larrea , Berta Jayo, Gertrudis Rivalta, Amparo Sard, Naia del Castillo, Rebeca Menéndez, Victoria Diehl, Eva Lootz.

„Această expoziţie este reflexul unui univers foarte diferit, o lume ce reprezintă suportul pentru toate creaţiile imaginabile şi necesare, una care nu lasă loc nici unei discriminări. Reprezentările colective de gen trebuie abordate dinăuntru, pentru ca femeile să înceteze să se mai perceapă ca fiind încorsetate într-o definiţie cu care nu se identifică. Convieţuirea în acest sat global impune o mentalitate deschisă, capabilă să treacă dincolo de distincţii îndepărtate şi rigide. Semnatarele lucrărilor care alcătuiesc această expoziţie îşi asumă provocarea de a da chip unor realităţi reduse la tăcere, avers şi revers al societăţii noastre. Creaţiile lor extind în imaginarul colectiv un spaţiu din perspectiva căruia putem continua să reflectăm la paşii care trebuie încă făcuţi pentru ca aceste creatoare să-şi implinească visul, cel în care egalitatea şi respectul pentru ceilalţi (în artă, dar şi în viaţa de zi cu zi) să nu fie o utopie, ci un viitor posibil”, spunea Marisa Oropesa. Aceasta este critic şi curator de artă modernă şi contemporană. A fost directoarea sediului de la Madrid a „Levy Gallery”, în perioada 1987-2002 şi a organizat expoziţii despre Francis Picabia (1995, Galicia, Spania), Man Ray (1996, Santander, Spania; 2010, Bogotá, Columbia; 2011, Lima, Peru), despre expresionismul german (1997, Málaga, Spania) şi Pablo Picasso (Buenos Aires, Argentina; 2009, Sofia, Bulgaria).

Expoziţia este organizată în colaborare cu Institutul Cervantes.