Finala Europa League, desfăşurată în premieră la Bucureşti, aduce pentru a patra oară faţă în faţă două echipe spaniole. Trofeul este astfel adjudecat pentru a 13 oară de o echipă din Spania. Deşi ambele echipe sunt spaniole, antrenorii principali sunt argentiniei: Bielsa la Athletic, Simeone la Atletico. Din nou s-a gafat: crainicul arenei a anunţat „Bun venit la Budapesta”.
„Randament” Falcao a lovit de două ori
Nici nu s-au aşezat bine spectatorii în tribune că fenomenul de 40 de milioane de euro al celor de la Atletico Madrid, Radamel Falcao, a punctat, în minutul 6, înscriind o bijuterie de gol. Primind o pasă lungă în adâncime, uşor pe partea dreaptă, Falcao a făcut o manevră în careul bascilor, şi a înscris printr-un sut la vinclu. Cu acest gol, Falcao şi-a îndeplinit un prim obiectiv: a devenit golgeterul actuali ediţii a Europa League, cu 11 goluri, unul mai mult decât olandezul Huntelaar de la Schalke 04.
Cei de la Bilbao nu au acuzat şocul golului primit foarte repede, şi pentru următoarele minute jocul a fost echilibrat, ambele tabere trecându-şi în cont două oportunităţi de a înscrie. Între minutele 20 şi 30 cei de la Bilbao au o superioritate la capitolul posesie, iar în minutul 24 Lloriente este acroşat în suprafaţa de pedeapsă, dar germanul Stark nu acordă penalty-ul care se impunea.
Vine însă minutul 33, când Iraola pierde copilăreşte o minge la marginea propriului careu, aceasta ajunge la Falcao, Aurtenexte este întors din dribling şi „pus la podea”, şi stângul columbianului nu iartă: 2-0. De această dată bascii sunt uşor descumpăniţi, şi deşi domină teritorial, tot madrilenii sunt cei mai periculoşi. Primul mitan se încheie aşadar cu avantajul clar al celor din Madrid, pe care îi mai despart 45 de minute pentru a obţine pentru a doua oară trofeul, după ce l-au cucerit şi în 2010.
Când Muniain plânge în minutul 84
Repriza a II-a începe neobişnuit pentru „tradiţia” celor de la Athletic Bilbao. Marcelo Bielsa operează două schimbări, fără să fie vorba de vreo accidentare, fapt rarisim pentru conduita fostului selecţioner al Argentinei şi al echipei statului Chile. Au ieşit Aurtenexte şi Itturaspe şi au intrat Gomez, respectiv Perez. Schimbare „sinucigaşă”, prima, pentru că a ieşit un apărător şi a intrat un jucător cu sarcini ofensive. Probabil că Bielsa a decis: ori la bal, ori la spital. Urmează 35 de minute de foc pentru madrilieni care sunt pur şi simplu asediaţi în propriul careu. Din minutul 61, Bielsa joacă cu 5 oameni în atac !!!, prin introducerea lui Toquero în locul lui Herrera. Presiunea uriaşă a bascilor nu se concretizează însă pe tabela de marcaj. Totul a mers bine până la pasa decisivă, sau până la şutul decisiv. În plus, cele două guri de foc ale lui Bilbao, Lloriente şi Muniain au fost foarte modeşti pe parcursul întregii partide. Practic, jocul s-a decis la nivel de perle: cea a Madridului a excelat, cele din Bilbao nu au jucat mai nimic.
Meciul a avut totuşi un moment în care se putea relansa. În minutul 78, un călcâi norocos, un genunchi disperat şi un…fund i-au privat pe cei de la Bilbao să reducă din scor. În faza imediat următoare, Falcao pe contratac trimite în bară. A fost minusul cel mai frumos al unui meci care a meritat toţi banii. N-a fost 3-0 la bara lui Falcao, a fost însă în minutul 84, când Diego, înscrie un gol superb. Muniain se prebăşeşte pe teren plângând în hohote, acesta fiind semnalul că totul s-a terminat. După 35 de ani de la ultima finală jucată, Athletic Bilbao intră în istoria ediţiei 2011-2012 cu meritul de a fi spulberat pe Manchester United şi pentru că a dominat finala de la Bucureşti. Nu a fost însă suficient. 3-0 şi victorie meritată pentru Atletico, iar în capitala Spaniei, suporterii lui Real, privesc deja la televizor fiesta suporterilor concetăţenilor lor.
Caseta tehnică
Athletic Bilbao – Atletico Madrid
Cartonaşe galbene: Herrera, Susaeta, Perez, Amorebieta – Falcao
Suturi spre poartă: 9 – 6
Pe spaţiul porţii: 3 – 6
Cornere: 8 – 3
Faulturi comise: 14 – 25
Posesie 59% – 41%
Jucătorul meciului: Falcao
Stadion: Naţional Arena Bucureşti – 55.000
Suporteri Athletic – 13.000; suporteri Atletico – 9.000
Temperatură: 18 grade
Umiditate: 78%
Gazon: bun
Athletic Bilbao: Iraizoz – Aurtenexte, Amorebieta, Iraola, Iturraspe, De Marcos, Herrea, Martinez, Llorente, Susaeta, Muniain.
(Rezerve: Raul – Jose, Ekiza, Perez, Toquero, Gabilondo, Gomez).
Antrenor: Marcelo Bielsa
Atletico de Bilbao: Courtois – Godin, Luis, Miranda, Suarez, Turan, Gabi, Lopez, Falcao, Juanfran, Diego.
(Rezerve: Asenjo – Lopez, Dominguez, Assuncao, Koke, Savio, Martin)
Antrenor: Diego Simeone
Arbitru: Wolfgang Stark (Germania)
Asistenţi: Jan-Hendrik Salver (Germania) şi Mike Pickel (Germania)
Rezervă: Stephane Lannoy (Franţa)
Asistenţi poartă: Florian Meyer (Germania) şi Deniz Aytekin (Germania)
Crainicul UEFA a recidivat cu „Budapesta”
De încă trei ori, crainicul UEFA a pronunţat numele Budapestei în loc de Bucureşti. Deşi lângă el se afla un jurnalist român, pe post de asistent, care i-a atras atenţia că se referă la capitala Ungariei, crainicul nu a ţinut cont de corectură. Explicaţia este simplă. În textul primit de la oficialii UEFA, apărea Budapesta în loc de Bucureşti, iar crainicul, fiind oficial al acestui for, a ţinut morţiş să respecte ce scria în documentul după care citea el. De regulă, oficialii UEFA nu se abat deloc de la atribuţiile sau documentele lor de lucru. Râmâne totuşi ca preşedintele UEFA, Michael Platini să-şi ceară scuze în numele instituţiei pe care o conduce.
UEFA a informat că meciul este televizat în 130 de state.
13 ţări au cucerit trofeul
Finala de la Bucureşti este a 54 din istoria competiţiei. Prima ediţie s-a desfăşurat pe parcursul a trei ani: 1955-1958. Până în 1968, competiţia s-a numit Cupa Oraşelor Târguri. Timp de trei ani, denumirea a fost: Cupa Europeană a Târgurilor. Din vara anului 1971 s-a numit Cupa UEFA, iar din 2009, Liga Europa. Între 1961 şi 1999, a fost cea de a treia competiţie europeană, după Cupa Campionilor Europeni ( actuala Liga Campionilor) şi Cupa Cupelor. Din toamna anului 1999, câştigătoarele cupelor naţionale evoluează în Cupa UEFA/Liga Europa, care a devenit cea de a doua competiţie continentală. A mai existat între 1961 şi 2005 încă o competiţie europeană: Cupa InterToto, care din 1995 s-a numit Cupa UEFA InterToto – meciurile se desfăşurau pe perioada verii, pentru a asigura portofoliu pentru agenţiile loto/prono din Europa.
Până în prezent, Liga Europa a fost câştigată de echipe din doar 13 ţări, după cum urmează:
Spania – 13 titluri (am luat în calcul şi ediţia curentă), Italia şi Anglia – câte 10, RFG/Germania – 6, Olanda – 4, Portugalia, Rusia şi Suedia – câte 2, Turcia, Belgia, Ukraina, Ungaria şi Yugoslavia – câte 1. (De menţionat că trofeele obţinute de Turcia şi Ukraina au un numitor comun: antrenorul Mircea Lucescu.
54 de trofee câştigate de 34 de echipe
3 trofee: Internazionale Milano, Juventus Torino, FC Barcelona, FC Valencia, FC Liverpool;
2 trofee: Borusia Monchengladbach, Real Madrid, FC Sevilla, Leeds United, Tottenham Hotspur, FC Porto, A.C. Parma, IFK Goteborg, Feyenoord Roterdam.
1 trofeu: Ajax Amsterdam, PSV Eindhoven, A.C.
Napoli, A.S.Roma, Bayer Leverkusen, Bayern Munchen, Eintracht Frankfurt,
Schalke 04, Arsenal Londra, Ipswich Town, Necastle United, Anderlecht
Bruxelles, Ferencvaros Budapesta, Zenit Sankt-Peterburg, CSKA Moscova, Shakhtar
Donetsk, Galatasaray Istanbul, Dynamo Zagreb, Real Saragossa, Atletico Madrid.
A 11 finală „domestică”, a 4-a spaniolă
Din cele 53 de finale disputate până la cea de acum, 10 au fost „domestice” – s-au întâlnit echipe din aceiaşi ţară. Cu finala de la Bucureşti, Spania egalează Italia la finale „domestice”, fiecare dintre cele două puteri având câte 4 astfel de
finale. RFG, Portugalia şi Anglia au câte o astfel de finală.
61/62 Valencia 6-2 Barcelona
Barcelona 1-1 Valencia
63/64 Real Zaragoza 2-1 Valencia
65/66 Barcelona 0-1 Real Zaragoza
Real Zaragoza 2-4 Barcelona
71/72 Wolverhampton 1-2 Tottenham Hotspur
Tottenham 1-1 Wolverhampton Wanderers
79/80 Borussia 3-2 Eintracht Frankfurt
Eintracht 1-0 Borussia Mönchengladbach
89/90 Juventus 3-1 Fiorentina
Fiorentina 0-0 Juventus
90/91 Internazionale 2-0 Roma
Roma 1-0 Internazionale
94/95 Parma 1-0 Juventus
Juventus 1-1 Parma
97/98 Internazionale 3-0 Lazio
10/11 Porto 1-0 Braga
Traian Băsescu nu este la meci
Preşedintele României, Traian Băsescu nu se află printre VIP-urile prezente la meci, deşi, finala Europa League reprezintă cel mai mare eveniment sportiv din ultimii 30 de ani organizat în România. În mass-media nu există nicio declaraţie a vreunui oficial al Administraţiei prezidenţiale privind absenţa lui Traian Băsescu.
Este prezent în schimb, premierul Moldovei, Vlad Filat, care a fost invitat de premierul Victor Ponta.
Reamintim, în „vremurile bune”, adică atunci când se bucura de încrederea a 60-70% din populaţie, Traian Băsescu nu lipsea de la o finală de Cupă a României, de la o finală CCE la handbal feminin sau de la festivalul de la Mamaia. Acum însă, când are sub 20% încredere….
