După ce uncia de aur (1 U=28,3495231 gr) a depăşit pragul istoric de 1.700 de dolari, iar unii analişti nu exclud ca preţul metalului preţios să ajungă la 4.000 de dolari uncia (!?), cei implicaţi în afaceri cu aur îşi pun întrebarea unde să-şi ţină lingourile şi monedele din acest metal tot mai preţios în condiţiile actuale? Sub saltele? În seifurile băncilor? Sau, mai curând, într-un vechi buncăr al armatei elveţiene aflat în inima Alpilor?
Asta pentru că, aşa cum arăta revista pariziană „Le Point”, munţii elveţieni sunt adevărate ascunzători. Faptul l-a determinat pe gen. Henri Guisan, comandant şef al Armatei Ţării Cantoanelor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, să-l speculeze la maximum, el stabilind ca, dacă ţara sa va fi invadată de Hitler, trupele sale să abandoneze câmpiile şi să se retragă între gheţari şi vârfurile munţilor, acolo unde se construiseră grote speciale, care au costat 7,5 miliarde de euro, la valoarea de azi. După cum se pare, acest fapt l-ar fi determinat pe Hitler să renunţe la ideea invadării Confederaţiei Elveţiene. În timpul Războiului Rece, în caz de necesitate, comandamentul K20, buncărul-buncărelor, urma să adăpostească atât Guvernul, cât şi Statul Major, Parlamentul şi rezervele de aur ale Băncii Centrale. La începutul anilor ’90, Elveţia a început să se descotorosească de buncărele militare.
Totuşi, tânărul inginer Dolf Wipli a avut ideea transformării buncărului din Amsteg, cantonul Uri, într-un seif gigantic, la adăpost de catastrofe nucleare, seisme, acte teroriste şi, evident, hoţi. Acolo se pot ascunde în toată siguranţa date informatizate ale băncilor, firmelor de asigurări, numeroase societăţi şi chiar tezaure, îndeosebi din aur. Elveţia, ţară în care nu se extrage aur, este, totuşi, unul dintre actorii majori ai acestei pieţe foarte active. Potrivit datelor oficiale, mii de tone de aur tranzitează anual această ţară, care are cinci întreprinderi de rafinare. Posesia de aur particular nu este supusă niciunei restricţii şi este total anonimă, iar importul şi exportul sunt libere. Pentru a ilustra tot ce este legat de aur în această ţară, un amplu reportaj din revista economică „Bilan” descrie lungile cozi din faţa ghişeelor numismatice ale UBS de la Bahnhofstrasse, din Zürich.
Desigur, unii s-au întrebat dacă noile seifuri din vârful munţilor pot fi vizitate. Răspunzând acestei curiozităţi îndreptăţite, amintitul Dolf Wipli, patronul societăţii Swiss Data Safe, a lăsat o ziaristă de la Swissinfo, Radio Swiss International, să intre în buncărul Amsteg. Asta numai după ce semnase un document de confidenţialitate. Ulterior, ziarista şi-a prezentat impresiile din timpul vizitei, dar n-a pomenit nimic despre numărul membrilor echipelor de securitate, dimensiunea grotei, numărul salariaţilor ş.a. „Acţionarii de la Swiss Data Safe sunt fericiţi, afacerile le merg bine”, s-a mulţumit ea să spună în reportaj.
