Austeritatea a început să pape din nivelul de trai

Previzibilul regim de austeritate care a început cu îngheţarea pensiilor şi a salariilor are drept misiune să readucă deficitul bugetar la 3%. În cât timp se va întâmpla acest fapt? Trei ani, spun optimiştii. Patru, spun pesimiştii.

Eventualele investiţii bazate pe banii disponibili din fondul UE pentru redresare ar putea contribui la creşterea veniturilor la buget, dar, nu mai devreme de doi ani, spun realiştii.

Vom avea, aşadar, doi ani, următorii, cu instabilitate guvernamentală? Dacă acest cabinet Câţu va încerca să dreagă busuiocul din pixul propagandei, e posibilă instabilitatea. Dacă va găsi tonul potrivit în comunicarea tip „Sânge, sudoare şi lacrimi”, s-ar putea să avem doi ani de guvernare fără mari frământări sociale. Dar dacă noile tulpini ale virusului nu vor fi neutralizate de actualele vaccinuri, suntem mâncaţi. Încă un an de superîndatorare a ţării ar face din conjunctura în care ne aflăm cel mai mare dezastru din istoria noastră.

În acest caz, nepornirea regimului de austeritate în 2020 va fi pusă pe seama egoismelor electoraliste din acest an şi ar duce la formarea unei noi majorităţi în Parlament.

Mai gravă ar putea fi situaţia la nivelul UE. Ar exista riscul destabilizării Uniunii dacă actualele vaccinuri nu vor opri contagiunea? Într-un grad mai ridicat ca oricând, da. Lockdownuri noi ar urca nevoile fondului european de redresare la niveluri înspăimântătoare. UE însăşi, ca persoană juridică, ar trece în regim de datorie suverană nesustenabilă şi ar deveni un simplu pion al magnificilor bancari. Suveraniştii ar putea dori să nu mai facă parte din aşa ceva.

Acum se vorbeşte puţin şi vag despre noile tulpini ale virusului. Bine că am învăţat măcar atât: să nu mai răspândim panică. Dar, cu sau fără panică, suntem la cheremul actualelor vaccinuri. Un insucces al acestora ne-ar conduce în pragul a ceva şi mai necunoscut decât era SARS-CoV 2 la începutul anului 2020: o criză politică a rosturilor UE.

Paralizează gândul atât de tare un nou lockdown european cu efectele a încă 1000 de miliarde de euro încât, în felul mentalului magic al aşa-zişilor primitivi, s-a lăsat tăcerea peste o asemenea eventualitate. Nici despre China nu se mai vorbeşte. Acolo focarele au fost stinse unul câte unul, fără a le scăpa de sub control. China nu a avut transmitere comunitară. China nu i-a ignorat pe imunologi. China nu i-a pus între paranteze pe medicii autopsieri. China a avut pierderi economice sustenabile (având excedent bugetar mare).

La noi, zero dezvoltare în anul celor mai mari împrumuturi din istoria ţării şi zero proiecte naţionale în faţa celei mai mari infuzii de fonduri investiţionale. Am pus, în 2020, 1000 de petice sistemului de sănătate publică, dar nu am desenat nici măcar o primă linie dintr-o reformare a sa care să îl facă apt şi de prevenţie, nu doar de intervenţie. Mari maeştri ai frazelor periculos de goale, am sfârşit, după un an de bătălii epidemiologice, prin a pune un ministru al sănătăţii care are doar nişte experienţe bancare (şi acelea acumulate într-o vreme când nu avea studiile terminate). Părem a fi incurabili în materie de guvernare.