Austeritatea lui Țepișor al II-lea (Mircea Geoană): Promisiuni de Viitor sau Povara Fiscală?

Într-o perioadă în care românii speră la un viitor mai bun, Mircea Geoană, pe care l-am putea numi ironic „Țepișor al II-lea1”, vine cu (…)

Austeritatea lui Țepișor al II-lea (Mircea Geoană): Promisiuni de Viitor sau Povara Fiscală?

Într-o perioadă în care românii speră la un viitor mai bun, Mircea Geoană, pe care l-am putea numi ironic „Țepișor al II-lea1”, vine cu (…)

Într-o perioadă în care românii speră la un viitor mai bun, Mircea Geoană, pe care l-am putea numi ironic „Țepișor al II-lea1”, vine cu o propunere ce pare să ne împovăreze și mai mult. Deși nu a ajuns încă la Cotroceni, Geoană ne promite deja biciul fiscal2, sugerând că măsurile sale vor aduce impozite mai mari și salarii mai mici. Este acesta viitorul pe care ni-l dorim?

Geoană, doctor în științe economice, pare să ignore faptul că teoria deficitului bugetar este una ideologică, ținând de economia politică. Este rușinos că și-a obținut doctoratul sub îndrumarea unui teoretician (Gheorghe Dolgu) ajuns pe cai mari grație sovieticilor. Economia politică este o pseudo-știință comparativ cu econometria, care se bazează pe metode statistice și matematice pentru a analiza date economice reale.

Încurcătura economică actuală a României se datorează Pactului Fiscal al UE impus de Germania. Acest pact, cunoscut oficial sub denumirea de Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare, a fost semnat la 2 martie 2012 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013. El stabilește reguli stricte privind deficitul bugetar și datoria publică pentru statele membre ale UE, cu scopul de a asigura disciplina fiscală și stabilitatea economică în zona euro. România, deși nu face parte din zona euro, s-a angajat să respecte prevederile acestui pact ca parte a angajamentelor sale europene.

Dacă Geoană se laudă cu experiența sa ca adjunct al secretarului general NATO, de ce nu ne spune că va cere modificarea acestui pact păgubos pentru România?

Am scris încă din martie 2012 despre acest pact: „Astăzi zelul european la Bucureşti repetent la lecţia de istorie şi reticent la patriotism în contextul suveranităţii a fost din nou primul gata să se supună oricărui dictat. Ambele – creditele forţate în cliring şi dictatul austerităţii – sunt instrumente ale unui stat supus unei guvernări străine care prin intermediul propriei administraţii fiscale aplică o politică de pauperizare a populaţiei în numele unei alianţe europene, redefinind abuziv binele comun.”3

Geoană ne promite acum indirect că va depăși austeritatea lui Băsescu. Reducerea cheltuielilor publice va fi pe seama celor săraci. Din ce vrea Geoană investiții publice? Vorbe goale! El vehiculează termeni fără a le cunoaște proprietatea. Nu vrem un joc de glezne la ceea ce ne promite doctorul în economie Mircea Geoană.

Argumentele lui Geoană despre atragerea investițiilor străine par rupte de realitate: nici predictibilitatea și nici corupția nu sunt factori decisivi pentru atragerea investițiilor. Coroborând statisticile investițiilor străine directe 4cu datele din CIA World Factbook5 privind gradul de corupție al țărilor, observăm că cele două statistici nu corelează. Nici pe departe cele mai „curate” state nu atrag cele mai multe investiții. Probabil se aplică regula că „banul trage la ban și păduchele la păduche” (Se referă la conducătorii de care am avut parte si nu la popor). România a devenit o țară care pierde anual din competitivitate; adversarii noștri au reușit să ne facem atât de scumpi încât să nu mai fim atractivi.

Se pare că Geoană nu gândește când vorbește, la fel cum s-a întâmplat când i-a urat sănătate Majestății Sale Regelui – o greșeală pe care el însuși a numit-o eroare de exprimare. Analizându-i argumentele economice, devine evident că acestea sunt adesea greșeli de gândire sau rezultatul oboselii unui candidat consumat.

Regula deficitului bugetar este una aleasă de cei care stăpânesc Europa însă nu o aplică acasă. Iarăși vrea să se facă plăcut Germaniei? În concluzie, doar un set de impozite feudale și inumane care vor lua și untul de pe pâine vor asigura disciplina bugetară impusă și cotizațiile la Bruxelles, dar și un potențial de răscoală precum în 1907.

Mircea Geoană afirmă că „Guvernul se întinde mai mult decât îi permite plapuma” și că măsurile fiscale vor fi lăsate viitoarei guvernări. Dar oare nu este el cel care propune creșterea taxelor și impozitelor? Se contrazice singur când vorbește despre eficientizarea aparatului de stat și creșterea investițiilor fără a oferi soluții concrete.

România are nevoie de lideri care să pună interesele cetățenilor pe primul loc, nu de promisiuni goale și politici care să împovăreze și mai mult populația. S-ar putea ca drumul propus de Geoană să fie unul spre austeritate extremă, iar românii merită mai mult decât atât.

Distribuie articolul pe:

6 comentarii

  1. așa ar fi dacă n-ar fi altfel.
    nu ref Geoană care e cee cu toți vedem că a fost și că e : omul altora omul la umbra căruia n-a crescut nimic.
    ci ref deficit.
    ar fi deficitul mic o constrângere inutilă daca ați putea răspunde la întrebarea când a avut China un deficit de peste 3% în ultimii 30 de ani ?
    https://fr.countryeconomy.com/gouvernement/deficit/chine
    Și dacă nu prea a avuut așa ceva cum de a crescut fără el ?
    Că totuși fără deficit ori hahahaha “investiții străine strategice” a ajuns prima economie din lul in PPP și prima econimie industrială a lunii dacă consideram doar producția industrială.

    Poate că soluția pentru creștere nu e cheltuirea pentru infrastructură generică minunată ci corelarea noii infrastructuri cu programele reale de investiție industriala.
    Nu faci șosea să ajungi mai repede la Viena / mă rog la chinezi s-ar chema altfel ci ca să conectezi producția combinatelor industriale cu porturile de export.
    Conectare pe care mai apoi să o taxezi si din banii culeși d epe o sosea să faci mai apoi două.
    Ca să nu mai vorbesc că cineva trebuie să finațeze construirea combinatelor ce folosesc șoselele.
    Combinate care din unu trebuie să devină două prin eforturi proprii și asta nu prin divizare ci prin investiții.
    Cum și cât a crescut producția de oțel in China în ultimii 30 de ani ?
    Și nu nu a crescut de la 10% la 56% din producția mondială doar pentru că așa a decis partidul a crescut deprece consumul de oțel în China a crescu similar a crescut pentru că auto industry & co.
    Nu faci oțel de dragul oțelului nici polimeri de dragul polimerilor și nici șòsea de dragul șoselei nici centrale electrice deorece parandărăt le faci pentru că industria care vinde le cere.
    Nu vinzi nu mai primești investiții, eșecul are un cost moirtal în țara lui “time is money , efficiency is life”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.