Dincolo de variaţii datorate partidelor şi personalităţilor, politica externă a SUA a devenit de decenii de sine stătătoare. Ea este marcată de optici partizane şi depinde de forţele din societate, dar şi-a sporit continuu autonomia. Pe bună dreptate, o examinare din lunile recente (vezi Perry Anderson, American Foreign Policy and Its Thinkers, Verso, London, New […]
Erdogan însă depăşeşte orice limită atacând dreptul la existenţă al opoziţiei şi chiar al personalităţilor cu alte vederi, în numele alegerii lui la un moment dat, încât se justifică întrebarea: încotro merge democraţia din Turcia, atâta câtă este?
Ladislau Gyemant dă, odată cu Conscripţia fiscală a Transilvaniei din 1750, o scriere monumentală a istoriei propriu-zise, de care este vitală nevoie
Plagiatul – preluarea de texte din scrierile unui autor fără citare – nu este deloc o temă nouă în România.
Uniunea Europeană slăbeşte prin plecarea Marii Britanii şi va avea de înfruntat atracţia exiturilor. Unele guverne vor agita exitul pentru a obţine acorduri mai favorabile.
Chiar dacă afirmaţia că starea fotbalului oglindeşte societatea pare exagerată, rămâne adevărată susţinerea că eşecul răsunător al naţionalei la campionatul european din 2016 permite analogii cu viaţa instituţiilor.
Politica unificării europene a fost lansată de grupuri ale rezistenţei din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Gata să depăşească vederi partizane – liberalism clasic, socialism, creştin-democraţie –, acestea au acţionat pentru reorganizarea durabilă a Europei.
Mulţi se întreabă: totuşi, dincolo de stările de lucruri din România de azi, de unde vine stăruinţa în neajunsuri? În opinia mea, aceasta vine din istorie, dar mai mult din decizii nechibzuite de astăzi. Ea vine din piedici puse din afară, dar mai mult din falimentara reprezentare a ţării. Ele vin din educaţie, dar mai […]
Proprietate privată, economie de piaţă, drepturi şi libertăţi individuale, tripartiţie a puterilor în stat şi scoaterea justiţiei din abordări partizane au rămas, împreună, soluţia istorică şi pentru România.
În reflecţia despre învăţământul din România – mai ales când direcţia este greşită, iar proiectele lipsesc –, mulţi concetăţeni privesc în urmă. Sub impresia actualei dezorientări, unii spun că în trecut ceea ce se făcea în şcoli, licee şi universităţi din ţară nu era oarecare.
Mulţi autori au idei, împărtăşesc teorii, dar puţini se încumetă să-şi elaboreze sistematic ideile. Sînt mulţi continuatori, se face multă exegeză, dar mai rar construcţie filosofică.
Nu altcineva decât autori de primă mărime din Olanda, ţară care a beneficiat net de unificarea europeană, vorbesc fără ezitare de o necesară nouă emancipare în Europa (vezi, după van Wolferen, mai recent, Geert Mak, Was, wenn Europa scheitert, Pantheon, München, 2012, p.139). Argumentul lor sună astfel: „în deceniile ce urmează se constituie o lume […]
Cel care se pronunţă acum asupra culturii este întâmpinat cu două întrebări precise: Cum vezi numirea ministrului Culturii? Ce opinie ai cu privire la situaţia de la Opera din Bucureşti? Răspund începând cu ultima. Sunt de părere că Opera Naţională din Bucureşti ar trebui redată exponenţilor genului liric, căci nu este treaba celor din minister, […]
Că Europa a devenit din nou o problemă este evident. După înaintarea spre unificare din anii nouăzeci, au intervenit soluţii nepricepute ale unor noi generaţii de decidenţi şi realităţi aspre.
Societăţile avansate îşi datorează succesul, în bună măsură, rolului jucat de oameni inventivi, care le-au asigurat modernizarea tehnologiei, democratizarea instituţiilor şi creaţia culturală.
De la faimosul său articol Clash of Civilizations (1993), Samuel Huntington ne-a obişnuit cu ideea că identitatea religioasă este cea mai stabilă dintre identităţile trăite de oameni şi că războiul următor va fi al civilizaţiilor colorate religios.
Datele oficiale atestă că abandonul şcolar, insuficienţa pregătirii, şomajul în rândul tinerilor au crescut, iar lectura, formarea continuă a populaţiei au dat înapoi în România ultimei decade.
Într-o atmosferă de political correctness, în care conformismul bântuie nestingherit printre lideri politici şi intelectuali, reflecţiile lui Helmut Schmidt erau la polul opus. De aceea, pe piaţa cărţilor s-au înmulţit nu numai evocările biografice ce i se consacră, ci şi interviurile cu fostul cancelar federal. Dintre acestea din urmă se detaşează cel realizat de redactorul […]
După Charlie Hebdo s-a crezut că aşa ceva nu se va repeta. În urma tragediei de la Paris, din noiembrie 2015, s-a crezut la fel.
Prin admiterea excepţiei privind interceptările, Curtea Constituţională a deschis, în sfârşit, calea unei salutare schimbări în ţară.
Deunăzi, preşedintele în funcţiune al Comisiei Europene afirma că „Ucraina nu va fi în măsură, în mod clar, să devină membră a UE, în următorii 20-25 de ani, şi nici a NATO”. Oricum va fi primită, declaraţia readuce în discuţie întrebarea privind alternativele ce stau în faţa Europei Răsăritene. Ea include aspectul geopolitic, ce a […]
Mulţi oameni din zilele noastre sunt încurajaţi de acumulările pozitive din lume. Unii dintre ei, cu gândul la sporirea vertiginoasă a cunoştinţelor, spun încrezători că am intrat în „societatea cunoaşterii“ şi putem fi optimişti, căci vor fi soluţii la probleme. Destul de repede, ei au trebuit să admită că este nevoie nu doar de cunoaştere, […]
Mulți își fac merite din a clama cât de neclintit cred ei în justiție și că hotărârile judecătorești nu sunt nici măcar de comentat, decum de pus în îndoială. Este adevărat, unii au susținut toate acestea până când au ajuns ei înșiși încătușați, după care luptă pentru dreptate în alte locuri. Alții sunt vehemenți când […]
Întrucât fiecare a trecut prin şcoală, mulţi trag concluzia că se pricep la curriculumul preuniversitar. Se vorbeşte aproximativ, din optici înguste şi cu interese mărunte.
Mulţi dintre cei care văd la Târgu Jiu Masa tăcerii, Poarta sărutului, Coloana fără sfârşit ale lui Constantin Brâncuşi îşi dau seama că acestea exprimă altfel lumea. Unii văd şi lucrările de la Craiova sau Bucureşti, o seamă dintre ei pe cele din Franţa, Anglia, Statele Unite sau alte ţări. Nu trebuie să fii specialist […]
Indiferența înseamnă a privi chestiuni grave, ce ating soarta altora, ca oarecari și a trece pe lângă ele. Bunăoară, indiferență înseamnă a nu vedea sărăcia și lipsurile ce lovesc în jur, a nu observa că viața multor oameni se reduce la suferințe, că se comit hoții și nedreptăți, că impostura a luat sub control instituții, […]
