Avem sau nu avem premier?

Deranjantă și pentru problematica administrării statului, prezența președintelui Iohannis la Bruxelles, unde ar fi trebuit să se afle primul-ministru Ludovic Orban. Este limpede că președintele Iohannis nu ratează nimic, însă fără a depăși figurația din fotografiile oficiale. Poziția României prin președintele Iohannis pare a fi a unei țări extracomunitare, nu a uneia membru, de la poziția 7 în ce privește nivelul demografic.

Susținerea premierului Ludovic Orban a fost făcută nu pentru garanția unei bune guvernări, ci pentru o insubordonare inadmisibilă a guvernului. Ne aflăm în fața unei situații de a cărei soluționare depinde intr-o oarecare măsură deblocarea statului. Ori pleacă Ludovic Orban de la Guvern, ori Klaus Iohannis de la Cotroceni.

Susținut de echipa de negociatori, reprezentantul Guvernului ar fi făcut o figură autentică în cadrul procedural al negocierilor. Klaus Iohannis, care practică imperativele dictaturii personale nu numai cu adversarii, dar și cu proprii colaboratori, aduce un prejudiciu nu numai de imagine României. Lipsit de capacitatea slujirii interesului național, dintr-un arivism pentru parvenirea în oculta europeană, Klaus Iohannis credea că aduce vesti excepționale de la Bruxelles, așa cum se autoiluziona în fața unui public convocat în interes de serviciu la București.

Guvernul României, oricât de slab ar fi, nu poate fi suplinit decât în situații excepționale care obligă la demitere. Oricât ar fi de capabil președintele Iohannis în chestiuni financiar strategice, misiunea sa este cu totul alta, mult mai înaltă. Intra-atât de specială aceasta încât în esența ei exclude orice confuzionare a planurilor. Cel care se amestecă în treburile guvernului la București, arată, iată, că nu este cu nimic mai presus decât cei pe care în fapt îi disprețuiește.

Klaus Iohannis va veni cu declarații de la Bruxelles. Nici bugetul european, nici susținerea economică nu sunt în termenii de acum câteva săptămâni. Bucureștiul sre nevoie de un guvern competent, capabil să se prezinte la negocierile internaționale, cu atât mai mult comunicare. In asemenea context, Klaus Iohannis își pierde timpul, arătând direct/indirect că reprezintă o țară fără un guvern capabil de a fi o voce în numele românilor.