Averea soților Ceaușescu, bănuții de pe pieptul mortului

Vreme de aproape un sfert de secol, soții Nicolae și Elena Ceaușescu au condus Republica Socialistă România afișând o bogăție nemăsurată, specifică marilor nababi ai planetei. Dar, atunci când au părăsit această lume, în ultimele clipe de viață, au avut asupra lor doar câteva tinichele ieftine la care bogătanii de azi s-ar uita cu dispreț.

25 decembrie 1989: în sala de festivități a UM 01417 din Târgoviște, a avut loc  o mascaradă  judiciară numită, de atunci și până în ziua de azi, ,,Procesul soților  Ceaușescu”. A fost o parodie penibilă în cursul căreia judecătorul, procurorul ba chiar și avocații care ar fi trebuit să-i apere pe inculpați, s-au întrecut în a debita tot soiul de acuzații, una mai  aberantă decât celelalte. Una dintre cele mai grave dintre acelea a fost cea de ,,genocid” care s-ar fi soldat cu uciderea, în doar câteva zile a ,,peste 60.000 de victime”. Anchetele penale efectuate de-a lungul timpului nu au confirmat absolut niciodată această cifră cumplită. În schimb, actualul dosar penal în care Ion Iliescu și câțiva dintre apropiații lui au fost trimiși în judecată sub acuzația de ,,Crime împotriva umanității”, menționează că, în ultimele zile ale regimului Ceaușescu au fost uciși 126 de oameni. În schimb, după 22 decembrie 1989, după ce Ion Iliescu a declanșat isteria  cu ,,teroriștii super-instruiți, care trag din orice poziție”, au murit restul până la 1116 victime. Da, dar Ceaușescu a fost acuzat de moartea a 60.000 de oameni! O învinuire și mai ciudată a fost cea privitoare la banii pe care ,,Dictatorul” i-ar fi avut depuși în bănci străine. Inițial acuzatorii au vorbit despre 40, apoi despre 400 de milioane de dolari dar, până la urmă, pentru a fi cât mai convingător, rechizitoriul menționează ,, fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.” După cum bine știm, acele fonduri imense (dacă or fi existat vreodată) nu au fost nicicând identificate și cu atât mai puțin recuperate.

Bijuteriile ,,Sinistrei”

În total, procesul cuplului Ceaușescu a durat puțin peste o oră. Iar execuția lor a avut loc la scurt timp după pronunțarea sentinței.            Dar, chiar și acum, la aproape trei decenii de la Revoluția din Decembrie 89, foarte puțini sunt cei care știu că, la Târgoviște, soții Ceaușescu au părăsit această lume doar cu ceea ce aveau pe ei și prin buzunare. Ea, cu niște mărunte podoabe femeiești. El, cu un ceas străin și niște chei. Așadar cu aproape nimic. Dar, ,,bursa zvonurilor” a funcționat, la cote maxime, chiar din primele luni ale anului 1990, când s-a tot vorbit despre spectaculoasele bijuterii pe care Elena Ceaușescu le-ar fi avut la ea în ultimele clipe de viață. Bijuterii despre care s-a mai spus că ar fi dispărut fără urmă. Tot atunci, niște ziariști care pretindeau că sunt la curent cu această poveste, au pus și ei ,,gaz pe foc” afirmând că, de fapt, bijuteriile respective ar fi fost furate de o persoană din anturajul celor implicați în execuția și înhumarea Ceaușeștilor. Concret, ar fi fost vorba despre Cerasela Bârjac, o tânără care, pe atunci,  era într-o relație apropiată cu Gelu Voican Voiculescu. Zvonul a circulat dar, publicul nu a văzut niciodată obiectele respective.

,,Ceasul cu teroriști”

Mult mai târziu, la aproape două decenii de la execuția cuplului Ceaușescu s-a aflat că, departe de a fi fost furate de cineva, atât podoabele (relativ modeste) ale Elenei, cât și lucrurile personale ale lui Nicolae  au fost depuse într-unul dintre  seifurile Băncii Naționale.

Cei care au urmărit întregul film al procesului de la Târgoviște, au observat că Nicolae Ceaușescu se tot uita la ceasul pe care-l purta la mână. Părea agitat și oarecum nerăbdător, iar atunci, pe fondul zvonurilor diversioniste privitoare la  ,,teroriștii super-instruiți” anunțați de Ion Iliescu pe micile ecrane ale TvR, s-a afirmat că acela nu ar fi fost un ceas obișnuit, ci un aparat de emisie-recepție miniatural prin intermediul căruia Ceaușescu i-ar fi putut chema în ajutor pe securiștii care i-ar fi rămas fideli. A fost doar un zvon, o altă diversiune menită a spori ura împotriva  ,,Odiosului” și a ,,Sinistrei”. Știm asta deoarece, imediat după execuția celor doi, toate lucrurile lor personale de oarecare valoare au fost preluate de pe cadavrele lor, într-un mod strict birocratic. Chiar şi în acele împrejurări dramatice s-a întocmit un proces-verbal unde fiecare obiect era menționat și descris sumar, dar fără o evaluare profesionistă. Din acel document rezultă că misteriosul ceas la care se tot holba Ceaușescu, ceasul de la care fantomaticii ,,teroriști” ar fi trebuit să primească ,,ora exactă”, nu avea nimic deosebit. Concret, Procesul-verbal menționează un ,,Ceas de mână bărbătesc, marca Rolex-Oister-perpetual day-date, confecționat din metal alb, cu brățară din același material și de aceeași culoare”. Este drept că, pentru acele vremuri, era un obiect relativ scump. Totuși, trebuie să recunoaștem că era doar un fleac față de Rolex-urile de firmă, asortate, obligatoriu, la ,,uniforma” parlamentarilor de azi. Examinat cu atenție de specialiștii militari, obiectul s-a dovedit a fi exact ceea ce părea: un ceas de mână cu care nimeni nu avea cum să ia legătura cu niște teroriști aflați la dracu-n praznic. Alături de acel ceas, inventarul lucrurilor luate de pe cadavrul lui Nicolae Ceaușescu menționează și ,,două chei safe, de format și dimensiuni diferite, cea scurtă având înscrisă cifra 843”, precum și ,,două chei yalle tip Elzet”.

Cele patru chei sunt prinse într-un inel metalic, gravat cu însemnul ,,P-25”, agățat de un breloc rotund din material plastic. De la ce seifuri or fi fost oare cheile? Nu s-a aflat niciodată. Și nici n-ar mai fi avut vreo importanță. Pentru că, oricum, dulapurile, fișetele și seifurile au fost sparte și golite de revoluționarii intrați cu fora, atât în sediul CC al PCR, cât și în Palatul din Primăverii.

Robineții din aur

În decembrie ’89, abia pătrunși în Palatul Primăverii, reporterii Televiziunii le arătau românilor care au ,,făcut Revoluția” înțepeniți în fața micilor ecrane, robineții de aur din baia și WC-ul Ceaușeştilor. Ete… na! După doar câteva luni, magazinele de specialitate din București și din toată țara erau pline de robineți din alamă sau din bronz, atât de bine lustruite și lucioase, încât ai fi jurat că sunt din aur. În plus, niciunuia dintre toți cei indignați nu i-a trecut prin minte că aurul este un metal atât de moale încât din el nu se poate confecționa absolut nici un fel de robinet. Dar… dacă ,,așa zis la televizor, înseamnă că așa este!”. Alte povești, la fel de ,,credibile”  se refereau la bijuteriile pe care Elena le-ar fi avut asupra ei atunci când a murit. Dar, în această privință, adevărul este unul singur: cel consemnat în procesul-verbal pomenit mai sus. Document care spune că, în ultimele clipe de viață, ,,Coana Leana”  avea asupra ei doar câteva fleacuri, la care fițoasele ,,domnițe” de astăzi s-ar uita cu dispreț. Era vorba despre: ,,Un colier de culoare galbenă, probabil din aur, compus dintr-un lanț și șapte cilindri. O brățară din metal galben, confecționată din zale, prezentând la unul dintre capete, pe partea interioară, monograma EC 7.01.1989; la aceasta, al doilea capăt de prindere și două zale alăturate prezintă deformări.” Plus ,,27 de agrafe de păr, din metal de culoare galbenă”. Ei bine, exact ăsta era tot ,,tezaurul” luat de pe cadavrul Elenei Ceaușescu: o brățară, un colier și 27 de agrafe, toate confecționate ,,din metal de culoare galbenă”. Dar una dintre aceste bijuterii are o semnificație aparte, pe cât de sentimentală, pe atât de dramatică. Este vorba despre brățară. Monograma ,,EC” urmată de data ,,7.01.1989”, adică ziua de naștere a Elenei, arată că bijuteria era un cadou primit, poate, de la Nicolae, în ziua în care ea a împlinit 70 de ani. ,,Deformarea” de pe cel de ,,al doilea capăt de prindere” este, de fapt, urma unuia dintre gloanțele trase asupra ,,Sinistrei”.

Probe judiciare

Atunci în Decembrie 1989 și în primii ani de după 1990, toată lumea a vorbit despre averile Ceaușeștilor. Ba, la un moment dat Guvernul Român a și angajat și plătit un detectiv canadian care ar fi trebuit să dea de urma acelor bani misterioși. Dar nici acela nu a descoperit nimic. De fapt, nici nu ar fi avut cum: acei bani nu au existat niciodată. Iar asta dintr-un motiv simplu. În timpul regimului comunist, la numirea în funcții de conducere, înalții demnitari primeau, de la Gospodăria de Partid, pe inventar, absolut tot ceea ce aveau nevoie: de la casă, mobilier și mașini oficiale, până la haine și toate obiectele personale. Dar toate acestea erau pierdute în momentul în care, din diverse motive, demnitarul respectiv era destituit și pierdea funcția oficială. Asta a fost valabil chiar și în cazul soților Elena și Nicolae Ceaușescu: luxul afișat în Palatul Primăverii provenea tot de la Gospodăria de Partid. Astfel că lucrușoarele  ,,jumulite” de pe cadavrele lor după execuția de la Târgoviște, făceau parte, cu adevărat, din averea lor strict personală.

Acum, nimeni nu prea mai vorbește despre acele mărunțișuri, așadar despre bijuteriile Elenei Ceaușescu și ceasul purtat la mână de soțul ei atunci când au fost executați. Unde au ajuns toate acestea? Unii au spus că ar fi dispărut fără urmă. Bineînțeles că nu a fost chiar așa. La 4 aprilie 1992, procurorii Secției Parchetelor Militare din Parchetul General au predat acele obiecte la Banca Națională. Cei care le-au preluat, au fost Cornel Croitoru, viceguvernator al Băncii Naționale, și Ozorchevici Petru-Horia, director adjunct al Direcției Trezorerie și Casierie din aceeași instituție.  Cu acea ocazie s-a deschis ,,Grop”-ul 0054/04.02.1992, înscris în Registrul de valori al Băncii Naționale sub numărul 29273/ 04.02.1992. Aceasta este și ,,adresa”  la care ar trebui să se găsească și acum bijuteriile Elenei Ceaușescu. La predare a existat și o convenție conform căreia toate obiectele urmau să fie expertizate, urmând ca actul de expertiză să fie trimis la Parchetul Militar. Unul dintre procurorii care au avut la un moment dat legătură cu această problemă crede că, aproape sigur, expertiza Băncii Naționale nu a mai ajuns niciodată la Parchetul Militar. Dar, oricum ar fi, Rolex-ul și bijuteriile pe care ,,Odiosul și Sinistra”  le-au avut asupra lor atunci  când au fost executați sunt și acum, sau măcar ar trebui să fie,  la Banca Națională. Dar, sunt niște obiecte atât de mărunte încât sunt doar cu puțin mai scumpe decât bănuții  care se pun pe pieptul morților de rând, ca să aibă cu ce-l plăti pe luntrașul de pe lumea cealaltă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.