Băftosul Ponta

Ponta nu ştie economie într-un fel în care să fie capabil să înţeleagă urmările unor decizii. De altfel, a declarat de bunăvoie şi nesilit de nimeni că a aflat ce e PIB-ul abia după ce a devenit prim-ministru.

Ponta a luat multe măsuri în legătură cu consecinţele cărora n-avea niciun control serios. Dumnezeu cu mila! – ăsta era singurul “control”. Culmea: mereu a avut baftă. Cea mai mare a fost confirmată recent: reducerea TVA pentru alimente la 9% (o decizie bună politic, dar care putea fi rea din punct de vedere financiar- bugetar) n-a determinat o gaură mare în colectarea fiscală, ci, dimpotrivă, o gaură mare în domeniul evaziunii. Aşadar, evaziunea fiscală în afacerile cu alimente a scăzut drastic, iar Fiscul n-a colectat mai puţin, ci mai mult.

Când a fost votat Codul fiscal în forma care este acum din nou în dezbatere, n-a ştiut nimeni care va fi “scorul final” al istoriei din jurul acelui TVA de 9%. Acum, când, iată, este ştiut acest “scor”, putem gândi aşa: povestea cu TVA redus la 9% a jucat rolul unui experiment nemaiîncercat de nimeni direct pe economia românească (din prostie? din frică? din incompetenţă – nu contează). Rezultatul experimentului arată clar ceva ce Banca Naţională şi FMI nu doreau până acum să creadă, anume că în România dacă reduce taxele, colectarea nu scade pentru că are să scadă, de fapt, evaziunea fiscală.

Rezultatul experimentului este crucial, iar Ponta a fost din nou extrem de băftos. Acum, preşedintele României are un argument tare cu care se opune teoriei FMI, potrivit căreia, dacă România are să reducă taxele va colecta mai puţin, va împrumuta mai mult, îşi va creşte deficitul bugetar şi, în final, se va împrumuta iar, la dobânzi mai mari. Teoria FMI e bună la orice catedră economică. În realitatea psihologică a românilor, ea se dovedeşte falsă.

Experimentul Ponta (totalmente involuntar) s-ar putea să fie o mare piatră de hotar în istoria fiscală a ţării: de acum înainte, putem avea încredere în conformarea voluntară a românilor faţă de Fisc dacă nu-i împovărăm cu taxe prea mari. De acum înainte, putem căuta care să fie nivelul taxelor astfel încât conformarea voluntară să crească la maximumul potenţialului ei.