„Balena Albastră”, „Corupţia Ucide” şi „Rezist” fac parte din aceeaşi categorie

Abia cînd am văzut-o pe Gabriela Vrânceanu Firea Pandele că vrea să se lupte cu „Balena Albastră” am înţeles că toată tărăşenia asta ţine de spitalul de boli psihice şi de demagogie, într-o înlănţuire extrem de periculoasă, pentru care nu ştiu să existe medicamente. Concubinajul acesta dintre boală şi populism este mult mai periculos decît invenţia tînărului Philipp Budeikin, cel care a inventat acest joc stupid.

Cine crede că „Balena Albastră” ucide în mod direct pe cineva trebuie musai să se prezinte la doctor. Este un simplu joc penibil, cum sînt atîtea pe Internet, în care „novicele” primeşte nişte „ordine” de la un anonim, în urma cărora trebuie să deseneze pe mînă o balenă albastră, să se taie pe mîini, să deseneze pe pereţi, să-şi amputeze membrele, să privească filme de groază şi, în final, să se sinucidă!

Cînd un minor, prezumat că nu are discernămîntul format (motiv pentru care nici nu răspunde pentru faptele sale, indiferent de gravitatea lor), urmează aceste „indicaţii”, înseamnă că are o gravă labilitate psihică, provocată de cu totul alte motive decît accesarea jocului „Balena Albastră”! În mod logic, labilitatea psihică este anterioară intrării în joc, şi nu generată de „Balena Albastră”.

Balena Albastră” nu este singurul joc sinucigaş. Există şi altul, „Fugi sau mori“, în care copiii sunt instigaţi să îşi testeze viteza de reacţie trecînd în fugă prin faţa unei maşini în viteză!

Însă ce altceva sînt cursele ilegale de maşini sau motociclete, în care tinerii se expun de bunăvoie riscurilor uriaşe, pierzîndu-şi de prea multe ori viaţa? Sau inepţiile acelora care vor să-şi facă selfie-uri pe vagoane de tren, sub liniile de înaltă tensiune, încărcate cu 25.000 de volţi? Ori acele sporturi extreme, în care moartea îi însoţeşte pe crestele munţilor, de unde coboară în viteză pe schiuri sau pe biciclete printre stîncile situate la mii de metri altitudine?

Cine vrea să afle unde este geneza acestei pasiuni pentru „extrem” ar putea să-i întrebe pe copii cine sînt campionii luptelor în cuşcă, din categoria MMA, transmise de aproape toate canalele TV, în care aşa-zişi sportivi se umplu de sînge într-o bătălie sălbatică, folosind nişte mini-mănuşi care, mai degrabă, rănesc adversarul decît să-l protejeze!

Cît timp aceste „sporturi” vor fi difuzate liber la TV, nu are rost să ne mai punem întrebări. Este de-a dreptul absurd să constatăm că televiziunile nu au voie să mai difuzeze desenele animate cu Tom şi Jerry pentru că ar conţine scene violente, în timp ce seară de seară se difuzează „la liber” lupte reale de MMA sau K1, unde sîngele curge în valuri! Ipocrizia noastră, dorinţa televiziunilor de a face bani şi lobby-urile făcute la CNA pentru a fi tolerate astfel de manifestări „sportive” – toate la un loc – au oferit copiilor fără discernămînt, mai ales în ultimele decenii, un spaţiu oficial unde pot să vadă violenţa în cea mai pură exprimare şi, în consecinţă, s-o experimenteze ca pe un lucru tolerat, din moment ce toate acestea sînt permise spre difuzare! Lor li se adaugă inconştienţa părinţilor care-şi lasă copiii să vadă astfel de „sporturi”.

Într-un interviu, Liviu Iurea, corespondentul TVR în Rusia, acolo unde a fost inventat jocul „Balena Albastră”, ne-a semnalat o anchetă jurnalistică a celor de la „Novaya Gazeta“, care, în final, au pus două întrebări drept concluzie:

– 1. „cine stă în spatele uciderii copiilor noştri?“

– 2. „care sunt motivele reale ale sinuciderii pentru fiecare caz în parte?“.

Ancheta jurnaliştilor ruşi a scos la iveală un adevăr cît se poate de logic, subliniat şi de Liviu Iurea: „Că erau depresivi sau îşi petreceau mult timp în reţele de socializare nu este suficient ca să dai vina numai pe jocul „Balena Albastră“. Cauzele pot fi multiple”.

Cu alte cuvinte, să te lupţi direct cu „Balena Albastră”, aşa cum fac Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, primarul Capitalei, şi Carmen Dan, ministrul de Interne, nu este decît un act demagogic, populist, menit să le arate pe amîndouă la televizor într-o campanie de imagine, fără nici o legătură cu sinuciderea acelor copii. Fără să-şi dea seama, cele două „luptătoare” au făcut, mai degrabă, propagandă acestui joc stupid, amplificînd efectul „fructului interzis”!

Cauzele pentru care oamenii, tineri sau maturi, se sinucid sînt extrem de diverse şi nu este cazul aici să dezvoltăm subiectul. Depresiile în rîndul copiilor sau excitarea peste normal a predispoziţiilor acestora spre acte eroice care să le scoată în evidenţă „personalitatea” sînt, de asemenea, multiple.

Că, în ultimele decenii, folosirea excesivă a calculatorului de către copii, lipsa unui control parental privind accesul acestora la Internet au dus la o dependenţă a lor faţă de mediul virtual este o realitate. Însă tot prin intermediul Internetului, copiii pot să comunice cu oricine de pe planetă, au acces la informaţii din toate domeniile, la cărţi pe care altfel ar fi greu să şi le procure.

Numai un echilibru în folosirea Internetului poate să facă din acest mijloc de comunicare un instrument pentru dezvoltarea capacităţilor intelectuale şi a orizontului de cunoaştere al fiecăruia. Această „măsură potrivită” o poate da doar familia unui copil, nişte părinţi responsabili de destinul acestuia, care trebuie să procedeze cu calculatorul aşa cum procedează cu cuţitul sau cu cutia de chibrituri, pe care nu le lasă la îndemîna copiilor, educîndu-i, în acelaşi timp, pentru a şti cum să le folosească pentru a nu se răni cu ele sau să dea foc la casă!

Dar, dacă pentru copii accesul necontrolat la Internet poate să ducă la acţiuni negîndite şi periculoase, nu înseamnă că, odată ajunşi la majorat şi, drept consecinţă, la discernămînt, tinerii scapă de efectele „spălării creierului” prin Internet! Din contră, pe fondul influenţelor, efectele din copilărie se pot amplifica atunci cînd se ajunge la majorat şi cînd, implacabil, pesonalitatea fiecăruia ţîşneşte ca un vulcan, încercînd să găsească matca potrivită!

Am văzut recent efecte de acest fel în rîndul celor care au participat la Protestul din Piaţa Victoriei, sub pretextul Ordonanţei 13 aGuvernului. Nu pun aici problema protestului în sine (care este un drept al oricui), ci a modului prin care tinerii au fost mobilizaţi pe Internet pentru a participa la această manifestare. Cine a urmărit evenimentele din ianuarie a putut să constate că au existat două site-uri pe care se făcea mobilizarea: „#Rezist” şi „Corupţia Ucide”, administrate de personaje ciudate, precum acel Florin Bădiţă, care, pentru a epata, organizase anterior acţiunea „La metrou, în chiloţi”.

Ceea ce trebuie subliniat în aceste proteste este faptul că, în spatele lor, au existat interese politice şi economice uriaşe, care nu au fost niciodată comunicate protestatarilor: fie pentru schimbarea rezultatului alegerilor şi dărîmarea guvernului, fie din interesul multinaţionalelor care se simt ameninţate de o lege ce i-ar putea obliga să plătească impozite mai mari în România.

Cu alte cuvinte, în Piaţa Victoriei a existat o puternică şi permanentă manipulare din partea unor forţe oculte, care au folosit masa de oameni adunată pe Internet ca suport pentru propriile lor interese!

Deci, la fel ca şi în cazul „Balenei Albastre”, operaţiunile „#Rezist” şi „Corupţia Ucide” s-au bazat pe ignoranţa tinerilor, folosirea naivităţii unora care credeau sincer că participă la un protest civic. La rigoare, chiar şi atentatele în care mor sute de oameni nevinovaţi sînt considerate de către organizatori tot ca forme de protest!

În acest punct, toate acţiunile de acest fel, în general neasumate de nimeni în mod oficial, speculează slăbiciuni omeneşti, crize de personalitate, depresii sociale sau, pur şi simplu, naivităţi ale oamenilor.

Soluţiile pentru diminuarea unor astfel de manipulări sînt unele banale: educaţia din familie, lecturile intensive din adolescenţă, folosirea inteligenţei pentru preocupări menite să dezvolte personalitatea tinerilor. Oricare breşă în personalitatea unui copil sau tînăr deschide uşa celor care vor să se folosească de ei în scopuri totdeauna ascunse!

Balena Albastră”, „#Rezist” sau „Corupţia Ucide”, precum şi acţiuni propagandistice de genul celei organizate de Gabriela Vrânceanu Firea Pandele şi Carmen Dan, fac parte din aceeaşi categorie: propagandă prin manipulare! În astfel de cazuri, căutarea adevărului este, de multe ori, singura şansă de a scăpa de aceste influenţe malefice.

P.S. Aflu că procurorul care anchetează moartea unei tinere ce a căzut de pe un bloc a decis că a fost vorba despre sinuciderea fetei din cauza „Balenei Albastre”, bazîndu-se pe găsirea în telefon a dovezii accesării jocului! Deci, dacă i-ar fi găsit în rucsac cartea „Fraţii Karamazov”, l-ar fi făcut responsabil pe Dostoievski, pentru că în acea carte este descrisă sinuciderea lui Smerdiakov?

Despre Ion Spanu Articolele 317
Author