Acolo trebuie să fie un mosntru venit din stele, acolo la fund, sigur că i-a mâncat pe toți! Eu v-am zis că-n balta aia au dispărut toți peneliștii, useriștii, pemepiștii, uneperștii și pesedițtii! Păi dacă a căzut soarele-n baltă, de ce să nu cadă și politicienii noștri?!
Au căzut toți grămadă, s-au dus. Cum de au încăput în baltă, habar n-am! Eu sunt inocent! Nu le am cu politica! S-o fi răzbunat vreo vrăjitoare pe politicieni! Vă rog să nu mă mai bateți la cap, eram acolo, da, eu, inocentul, au venit buluc și-au căzut în baltă cu toții. Da, sigur, eu i-am văzut, în inocența mea. Inocentul? Hrană sigură pentru Izobalar, monstrul venit din stele şi travestit într-un pervers. Fie un adolescent cu cercei de sticlă prinşi de buric, fie un poet de la curte.
Împăratul Madreporar, ghiftuit şi mort după stele şi secrete, a fost înghiţit şi el de perversul pelerin călător prin spaţii, bine ascuns la fundul bălții. Izobalar i-a pus trei întrebări încuietoare. Impăratul Madreporar n-a ştiut să răspundă şi în van i-a propus perversului să-i facă un cadou. Izobalar a refuzat şi statuia libertăţii şi golful Korn şi furtuna electrică de vară ce bântuie în fiecare an coastele Dalmaţiei. Până şi căpetenia sârbilor, Mlaşovici, a fost păcălit şi chiar Abu Kadâr, fiorosul, şi Gunar Jobsen, vikingul sosit de puţină vreme prin poarta stelară. Pe Izobalar l-a înecat în sânge un varan care a traversat oceanul şi şi-a făcut culcuş în mlaştinile din Adamville. Varanul a fost sfâşiat de un pterodactil adus la viaţă de Paganelov, prim-laborantul ţarului Petru. Ţarul s-a supărat pe prim-laborantul său din cine ştie ce motive şi l-a aruncat leilor pe care îi primise în dar de la fratele împăratului Madreporar.
Nataşa Alexeieva l-a hăcuit pe ţar cu un cuţit, vândută fiind turcilor şi tătarilor. Cu toate astea, armata ţaristă a repurtat o victorie răsunătoare la Trafalgar făcând harcea-parcea flota turcească în fruntea căreia se afla temutul Agan-Paşa. Pe Afasiev, cartograful de pe nava-amiral, l-a înşfăcat în zbor un al doilea pterodactil înviat de Paganelov. Turcii s-au aruncat pe puntea crucişătoarelor lor de cristal şi au bolborosit înspăimântaţi. Un kraken cât toate zilele a scufundat corăbiile combatanţilor şi vreme de trei zile şi trei nopţi marea a lucit de sângele scurs. Nataşa Alexeieva a fost mâncată de nişte canibali din nordul Africii iar cardinalul Bebe Rigona a decretat mobilizarea generală anunţându-ne că vom porni în luptă împotriva americanilor. Toate astea poate că s-ar fi sfârşit într-o bună zi dar astronomii libanezi au citit în stele că Universul îşi încetineşte viteza. Totalitatea, ne-au spus ei, ne făcea semne şăgalnice, politica e pe chituci.
Adică noi, inocenţii, ne zgâiam la ea cum lua forme nebănuite fie de varan, fie de pervers pelerin prin spaţii sau de lupte mortale şi nu îi înţelegeam rostul în nici un fel. N-am avut timp să reflectăm la volutele Universului şi nici la înţelesurile profunde. Argai Agar, profetul din Tule, ne-a prorocit o vară sângeroasă. Urma să ne curgă sânge din nas şi din urechi fără motiv. Asta pentru că Universul îşi încetinea viteza înfăşurându-se lent în el însuşi. Toată mişcarea asta urma să ne strivească asemenea unui buldozer. Totalitatea se plictisise probabil să se mai întindă molatec în pliurile spaţiului de necuprins pe care ea şi-l imagina desfăşurându-se. Era asemenea unui animal fabulos gata, gata să se ducă la culcare. Nici nu-i păsa Totalităţii că ne va face terci, c-o să ne podidească sângele şi că o să sfârşim într-o mare de flăcări.
Astroprimul de la Moscova s-a întâlnit în mare taină cu astroprimul din Tokio. Au mai apărut şi nişte budişti la întâlnire dar n-au ajuns la nici un rezultat. Să ne ascundem în burta Pământului nu era o soluţie. Ghilgameş a venit pe seară şi ne-a sfătuit să păcălim Totalitatea speriind-o cumva. Ce mai grozăvie, ne-am mirat noi, dar în cele din urmă am ajuns la concluzia că era singura noastră şansă. L-am ales pe Balthazar, ispăşitul, să se ducă şi să pună Totalitatea pe jar. Ispăşitul ne povestise cândva că numai o Inocenţă putuse construi un asemenea Univers. Iată că venise timpul să şi demonstreze că avusese dreptate.
L-am condus pe muntele Athos şi ne-am luat rămas bun de la el. O vreme ne-a curs sânge din nas dar spre toamnă fenomenul a încetat, semn că ispăşitul a dat ochii cu totalitatea. Unii au zis că nici nu s-ar fi întâlnit cu Suprema Inocenţă şi că l-ar fi văzut umblând beat prin cârciumile din port. Ce să mai vorbim?! Iar parlamentarii? Ia-i de unde nu-s!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.