Basarabia si Republica Moldova

În aceste zile, când se joacă probabil cartea existenței omenirii, e aproape un sacrilegiu să abordezi probleme locale sau naționale. Și totusi, dacă Dumnezeu are grija de omenire, noi românii sa avem grija de soarta neamului nostru.

Mă întreabă unii prieteni de ce tocmai eu, care toată viața am militat pentru Basarabia, nu mai spun nimic în ultimii ani? De ce nu apar și promovez Republica Moldova? Răspunsul este simplu. Pentru că aceasta este o făcătura sovieto-globalistă. Pentru noi, românii cu mintea clară, nu există decât Basarabia. Și Basarabia apartine României. Suntem români si punctum! Adeptii Republicii Moldova sustin că ne întâlnim în Uniunea Europeană! Păi acolo ne-am intalnit și cu Irlanda. Și vorba marelui actor Tănase: Și cu asta ce-am făcut?

***
Am evadat din comunism în toamna anului 1968 după ce absolvisem Facultatea de Geografie. În prealabil fusesem doi ani la Politehnică, trecusem 3 ani si jumatate prin închisori și unităti militare de muncă și alți 2-3 ani prin multe alte greutăți. Am ajuns în Austria unde am obtinut azil politic si dupa cateva luni de munca necalificata la o fabrica de linoleum din Treiskrchen am reusit sa strang o mica suma de bani si am plecat sa ma intalnesc cu reprezentantii de marca ai exilului nostru. Cea mai insemnata intalnire am avut-o la biblioteca româneasca din Freiburg, unde m-am intretinut cu Virgil Mihailescu, directorul institutiei, si cu alti lideri din exil.

Două teme m-au animat din primele zile de libertate: publicarea poeziilor pe care le invatasem pe dinafara in inchisoare si problemele curente ale tarii. Ca geograf ma preocupa Basarabia si teritoriile romanesti de peste Prut; consolidarea românismului in Transilvania si in vestul tarii; si sprijinirea confratilor de peste hotare, in special a celor din peninsula Balcanica. Incepand din primele zile in strainatate si pana azi am sustinut aceste cauze românesti. Si le-am sustinut prin nenumarate conferinte si articole in limbile engleza si romana, manifestatii publice, interventii la oficialitati, carti de specialitate, diverse programe de radio si televiziune…

Pe deasupra, le-am scris personal ultimilor presedinti americani incepand cu Ronald Reagan, am contactat senatori si lideri ai Camerei Reprezentantilor, am depus marturie in Congres si am inaintat legislativului din Washington, DC, declaratii si analize care au fost inserate in arhivele oficiale ale Congresului. Toate acestea sunt publice si la dispozitia tuturor.

Redau mai jos o lista selectiva a lucrarilor, in special despre Basarabia, Bucovina si Transilvania, tiparite in arhivele congresului. Din cate stiu eu, nimeni altul nu a facut un asemenea lobby. As fi recunoscator daca cineva ar traduce aceste documente in limba romana. Unii dintre cititori vor spune ca ma laud. Nu ma laud domnilor, dar vreau sa se stie pentru ca sunt prea multi cei care vor sa-i reduca la tacere pe românii cu dragoste de tara care nu se supun globalistilor. Iata deci o parte din lucrarile pe care le-am publicat in U.S. Congressional Records:

„The Bessarabian Question”, Lucrare introdusa de Larry McDonald din Georgia, Camera Reprezentatilor, Part I, 9 Decembrie 1975; Part II, 13 Mai 1976.
„The Human Rights of former Romanian Political Prisoners”, Luari de pozitie introduse de Dante B. Facel din Florida, Camera Reprezentatilor, 14 Octombrie 1978.
„Paul Goma Visit”, Declaratii introduse in Senat de senatorul Bob Dole, 14 octombrie 1978.
„Transylvania and the Hungarian Minority”, Inserata in lucrarile Congresului in urma audierilor din Camera Reprezentantilor, Ways and Means Committee, 19 Iulie 1979.
„Minorities and State Boundaries: The Case of Transylvania”, Camera Reprezentantilor, 12-13 iulie 1982.
„Bessarabia and Bukovina: The Soviet-Romanian Territorial Dispute”, Lucrare introdusa de Jack F. Kemp din New York, Camera Reprezentantilor, 19 Aprilie 1983.
„Romania’s National Day”, Declaratie introduse de Martin R. Hoke din Ohio, Camera Reprezentantilor, 1 Februarie 1994.
„The Plight of the Romanian Moldovans, The Case of Ilie Ilascu Group, Analiza introdusa de Martin R. Hoke, Camera Reprezentantilor, 12 mai 1995.
„NATO Enlargement and the American-Romanian Position”, Analiza introdusa de Martin R. Hoke, Camera Reprezentantilor, 23 iulie 1996.
„The United States, Romania and Moldova”, Lucrare introdusa de Jim Gibbons din Nevada, Camera Reprezentatilor, 26 Martie 2004

***
În octombrie 1989 eram trimis de Vocea Americii în misiune jurnalistică prin fosta Uniune Sovietică și mă aflam la Chisinau. A fost o misiunea grea deoarece Moscova cazuse de acord cu America sa renunte la vechiul sistem totalitar, dar comunicase vag acest lucru organelor de conducere din diferite republici unionale. Comunistii de la Chisinau nu voiau sa creada ce se intampla in acele zile si nu stiau ce sa faca cu un om ca mine. Am intampinat toate greutatile, dar mi-am indeplinit misiunea. Credeam ferm ca reunirea Basarabiei cu tara era iminenta si dupa ce m-am inapoiat la Washington m-am lansat cu toata forta in lupta pentru reunificare fiind convins ca in sfarsit sosise ora biruintei.

Si aici voi face o mica paranteza si o mare confesiune. M-am inselat si nu era prima oara! Idealist cum sunt, am crezut ca omenirea e cinstita si am acordat lumii ocidentale toate calitatile pe care nu le avea comunismul. Am crezut ca lupta pentru rasturnarea comunismului era un scop in sine si odata cu prabusirea lui, lumea va deveni libera si dreapta. Nu a fost sa fie si nu va fi. Omul ramane in natura lui un lup nesatul, numai ca unii lupi sunt imbracati in blana de oaie. Ma refer la timpurile pe care le traim. Mi-au trebuit multi ani sa inteleg acest lucru si in sinea mea nu-l accept nici in ziua de azi. Asa se explica dece am continuat si continui sa fiu preocupat de reintregierea tarii.

***
Cu ocazia primei mele reveniri in tara in 1990, dupa o absenta de 22 de ani, am fost primit de Ion Iliescu la Cotroceni unde am avut un schimb de idei si i-am luat un interviu pentru Vocea Americii. Cu acel prilej i-am inmânat si cartea Bessarabia and Bukovina pe care o publicasem in limba engleza in Statele Unite. In scurta noastra discutie l-am intrebat despre relatia lui personala cu Gorbaciov, cu care fusese coleg la Moscova, si daca ar putea aborda impreuna chestiunea Basarabiei. Si i-am oferit cartea cu un autograf: In speranta ca sub presedintia lui se va infaptui reunificarea tarii. Iliescu a ranjit si nu a spus nimic. Stia el ce stia!

Ulterior, m-am intalnit cu Corneliu Coposu si i-am transmis salutari de la fratele meu Ion Dima cu care fusese inchis in aceiasi celula. Seniorul si-a adus aminte de Ion si a fost amical, dar cand am abordat problema Basarabiei a tacut si a ramas pe ganduri. Probabil ca si el stia ceva, dar ce anume? Emil Constantinescu a fost insa mai transant: Sa lasam Basarabia sa-si rezolve mai intai problemele ei… de parca nu avusese destul timp sa-si rezolve problemele; aproape 50 de ani sub ocupatie sovietica.

Apoi, la Washington m-am imprietenit cu Mircea Geoana, noul ambasador al României iliesciene. Cand am abordat problema Basarabiei m-a intrebat dece cred eu ca America sprijina ideea unirii? Am fost luat prin surprindere si am ramas pe ganduri… Dece? Pentru ca aceasta a fost impresia care mi-o facuse politica americana dinaintea acordurilor din Malta. Acuma sunt convins insa ca asa cum la Yalta au fost luate hotariri secrete care au afectat grav Europa de Est timp de 50 de ani, la negocierile din Malta au fost luate alte decizii secrete, probabil pe inca 50 de ani. Altfel, Mircea Geoana mi-a sugerat sa ma ocup si de problema Transilvaniei. Fara indoiala ca si el stia ceva!
Si a sosit momentul extinderii neasteptate spre est a Aliantei Nord Atlantice. Ce a cerut România cand a fost cooptata in NATO? Au avut liderii nostri demnitatea si curajul sa ridice problema Basarabiei? Cu ce au fost ei santajati sau cumparati si redusi la tacere?

***
Am ramas o mana de români in tot exilul care ne zbatem pentru unire. In acest sens, prima mea grije cand am publicat cartea sus mentionata despre Basarabia a fost sa i-o trimit presedintelui Reagan cu un autograf. Si presedintele Americii mi-a raspuns cu cateva randuri curtenitoare. In acelasi timp si in numele Comitetului Româno-American pentru Basarabia am abordat presedintii recenti ai Statelor Unite reamintindu-le ca prevederile tratatului de pace de la Paris au fost initiate de insusi presedintele american Woodraw Wilson.
In acest spirit le-am scris presedintilor Joe Biden si Donald Trump si am subliniat că după dizolvarea URSS-ului, Senatul SUA a aprobat Rezoluția 148, din 26 Iunie 1991, prin care afirma că teritoriile românești anexate de Moscova în 1940 trebuie să-și aleagă liber țara căreia vor să-i aparțină.

Redau mai jos rezumatul rezoluției:
Exprimând poziția Senatului American considerăm că Statele Unite trebuie să sprijine dreptul la autodeterminare al locuitorilor Republicii Moldova și Bucovinei de Nord și în acest sens Senatul și Guvernul Statelor Unite adoptă următoarea Rezoluție:
1) Susțin dreptul la auto-determinare al populației ocupate de sovietici în Moldova și Bucovina de Nord și;
2) Susțin eforturile Guvernului Moldovei de a negocia, dacă dorește, reunificarea cu România a Moldovei și a Bucovinei de Nord, așa cum a fost stabilit de Tratatul de pace de la Paris din 1920, în conformitate cu Dreptul Internațional și potrivit Principiului 1 al Actului Final de la Helsinki…
Presedintele Biden a raspuns cu o scrisoare care ocoleste insa subiectul abordat. Presedintele Trump nu a raspuns.

***
În incheiere ma gandesc cu mahnire in suflet la doamna Maia Sandu; o femeie aparent cumsecade si cu intentii bune, dar ratacita in labirintul mincinos si rauvoitor al sorosistilor. Si vreau sa-i transmit un mesaj: Doamna Sandu, unirea cu tara nu se face prin UE. Unirea se face prin România, unde apartinem impreuna.
*\
**
PS: Stimati domni Nicusor Dan si Ilie Bolojan, vă îndemn insistent să abordați chestiunea Basarabiei în toate convorbirile dvs. cu oficialitatile americane. Vă faceti o datorie de onoare!

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 27 Iunie 2025.