Băsescu, în căutarea unor puţoi!

– Nu-i aşa că sunt cel mai deştept? Nu-i aşa că eu sunt singurul care are dreptul să îşi lingă degetul? Nu-i aşa că fără sfaturile mele vă scufundaţi în rahat? Nu-i aşa că eu mă pricep la femei frumoase, la privatizări şi la gâdilat lideri europeni? Dacă nu-i învăţam eu să se hăhăie, ăia mureau cu faţa lor rigidă de beton!

Cam astea par a fi principalele îndoieli pentru care Traian Băsescu i-a chemat pe toţi politicienii la Cotroceni pentru consultări? Să arate populaţiei că, în pulverizarea totală a opiniilor, la dezbinarea clasei politice el rămâne singurul par de care naţia îşi poate lega zgomotoşii căţei. De câte ori a băgat-o pe mânecă sau a vrut să-i păcălească pe cei din partidele adverse, de atâtea ori i-a chemat la Cotroceni. Doar doar le intră respectul în oase. Şi de fiecare dată politicienii s-au dus oale şi s-au întors tigăi. Goi-goluţi în materie de idei şi soluţii (capitol la care Traian Băsescu e mai sărac decât magazinul mixt din Dăbuleni!). Sunt convins că această invitaţie a fost lansată mai mult pentru a gâdila orgoliul de plop al generalului Oprea şi pentru a pune o nadă pentru Victor Ponta. Muşcă sau nu? Se dă de-a berbeleacul şi pe scările Cotrocenilor sau îi transmite acelaşi refuz politicos? Adevărul este că PSD şi PDL au avut fler. Dacă marşau la această invitaţie otrăvită, ar fi făcut-o doar pentru a juca rolul de figuranţi într-o încercare de redresare a unui preşedinte şifonat, de care populaţia râde în cel mai bun caz şi-l înjură în mod curent şi care mai este preşedinte doar pentru nevastă, pentru Elena Udrea şi pentru armata de slugarnici din PDL şi UDMR (cei din UNPR jucând deocamdată rolul de preş politic al personajului!). Socialiştii şi liberalii l-au refuzat şi l-au lăsat pe Traian Băsescu să se distreze cu trepăduşii săi politici. Aşa că povestea marinărească de data aceasta s-a redus la Legea pensiilor, care trebuie modificată urgent (cam în acelaşi calendar în care ar trebui modificat şi preşedintele!), la Legea salarizării unitare şi la nu ştiu mai ce legat de relansarea unor privatizări. Probabil că Traian Băsescu s-a gândit să vândă Elenei Udrea şi ascultătorului Cocoş chiar Palatul Cotroceni! Altfel nu înţeleg ce treabă are preşedintele cu privatizările şi de ce l-am băga în seamă cu preocupările sale aflate cam la o jumătate de alfabet de litera Constituţiei!

Dar cel mai ruşinos lucru petrecut cu ocazia acestor consultări a venit de la comportamentul UDMR şi al celorlalte minorităţi. Ungurii, partea logică, pregătită şi perspicace a Parlamentului, au devenit în mai puţin de un an un fel de gurişti în corul prezidenţial. De obicei, compromisurile lor aveau la bază o prevedere legală îndelung pregătită pentru negociere în momente de criză. De data aceasta, UDMR n-a mai cerut nimic scandalos, semn că se mulţumeşte cu cele personale şi cu funcţiile de pe care se descurcă. Este pentru prima dată când UDMR, în loc să asigure componenta parlamentară de luciditate şi spirit critic, s-a transformat într-un aparat de muls. Sau într-o capră de călărit pentru a scăpa puterea de răzbunarea mulţimii şi a opoziţiei! Acelaşi lucru şi cu celelalte minorităţi! Varujan Pambuccian, la ieşirea de la consultări, ne-a împachetat şi ne-a vrăjit de parcă voia să se scuze în faţa familiei şi a cunoscuţilor.

Prestaţia politică a minorităţilor devine o problemă de maximă gravitate. O putere politică distructivă, dezordonată şi hrăpăreaţă mai controlează România numai pe baza slăbiciunilor şi intereselor minoritarilor!

Prima dată, cu adevărat minoritari politici!