Benone Sinulescu se stinge fără ajutor. Artistul a fost dus la un centru paliativ, în loc sa fie tratat într-un spital de specialitate, susține impresarul său, Ionuț Pavel. Într-o intervenție la România TV, Pavel a tras un semnal de alarmă cu privire la starea de sănătate a artistului.
‘Este o situație care durează de ceva vreme, cam de un an. Noi am vrut să-i păstrăm imaginea intactă și n-am ieșit cu intervenții. Acum simțim că este nevoie. În clipa de față, artistul se află într-o stare foarte gravă și se stinge fără să aibă vreun ajutor de specialitate, într-o clinică de îngrijiri paliative de lângă Arad.’, a declarat Ionuț Pavel la RomâniaTV.
O sursă din cadrul clinicii a spus că moartea lui Benone Sinulescu poate interveni oricând în următoarele zile”, a povestit Ionuţ Pavel, fostul impresar al artistului Benone Sinulescu.
Benone Sinulescu s-a născut la 24 mai 1937, în localitatea Siriu din județul Buzău. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu diverși interpreți de muzică populară printre care Irina Loghin. După 1989, a abordat și stilul etno-dance și colaborat în acest sens cu formația Ro-Mania.
Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Benone Sinulescu i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Benone Sinulescu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
In titlo, veritas!
Adevărat, dacă mergi la spital te ajută sistemul de sănătate să treci pe lumea ai’laltă chiar dacă nu ți-a venit sorocul.
Dacă ajung la 84 de ani precum Benone Sinulescu, poate nu-mi ia Dumnezeu mințile și o să mor în patul meu.
Cum au ajuns să ne prostească în halul ăsta de vrem să murim la spital fără nici un apropiat lîngă noi, fără să avem o lumînare-n mână. Dar poate-i mai bine cu personalul medical nepăsător, dar profesionist, băgat la frigider cu etichetă pe deget, spălat pe jos cu furtunul. Progres!