Bercea Mondialu’ şi Traian Providenţialu’

Când am auzit-o pe Elena Udrea că Traian Băsescu este/a fost providenţial, mi-am zis: ia uite ce limbă mare poate să dea duduia Nuţi… La o a doua citire, am ajuns însă să îi dau dreptate. Traian Băsescu este chiar providenţial.

Potrivit definiţiei, providenţial înseamnă „dat, trimis de providenţă, care apare la momentul potrivit, printr-o întâmplare favorabilă ieşită din comun, excepţional, deosebit”. Bănuiesc că aceasta a fost definiţia pe care duduia Nuţi a avut-o în vedere atunci când, aşa cum consoarta domnului Bercea l-a văzut pe omu’ ei Mondial, gurista (cântăreaţa) domnului Băsescu l-a văzut pe Nea Traian Providenţial. Pentru că acest cuvânt, „providenţial”, mai are şi alte sensuri: „ceresc, divin, dumnezeiesc”. Şi cum nu văd nimic ceresc, divin sau dumnezeiesc în preşedintele ţării, rămân sensurile menţionate la începutul acestui paragraf: „dat, trimis de providenţă, care apare la momentul potrivit…”.

Este evident că doamna Elena Udrea are sută la sută dreptate. Traian Băsescu este providenţial. Exclusiv din punctul domniei sale de vedere. Fără Traian Băsescu, doamna Elena Udrea ar fi rămas doar o modestă subretă, avocat mediocru din punctul de vedere al câştigurilor atârnător la contractele cu statul, nevastă de renume judeţean a domnului Cocoş Dorin (parcările Dalli). Traian Băsescu a fost însă „trăgaciul”, cel care a împins-o pe Elena Udrea pe cele mai înalte culmi ale… Naiba ştie ale cui…

Cert este că au trecut ceva mai mult de 21 de ani de când aveam un „cel mai iubit fiu al poporului”. De altfel, asemănările lui Traian Băsescu cu Nicolae Ceauşescu (în perioada decadentă a acestuia) sunt numerose: Ceauşescu avea păreri despre orice: filozofie, economie, literatură, istorie. Părerile lui deveneau principii fundamentale de abordare a domeniilor.

Mă întreb şi o întreb pe doamna Elena Udrea dacă nu cumva Traian Băsescu a devenit vreun erou… dacă nu cumva a devenit omul care aduce pacea în lume… dacă nu cumva Traian Băsescu este „frumos ca luna mai”, dacă nu cumva este „bun ca razele soarelui”, sau „puternic ca uriaşii”…. Evident că Traian Băsescu este mai mult decât atât… este „providenţial”. Iar pentru că domnia sa îi cântă, îi adresează ode, doamna Elena Udrea capătă calitatea de prim-guristă a „lu’ Providenţialu’ „.

Nu ştiu dacă Elena Udrea a fost inspirată de nărodul ăla care zice că doarme cu poza ei sub pernă. Nu ştiu dacă a fost inspirată de exemple vechi de peste 3 decenii şi dacă a înlocuit expresiile „pildă de muncă, abnegaţie, devotament pentru bunăstarea întregului popor” cu „providenţial”. Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Ceea ce mă interesează este dacă Traian Băsescu percepe organic vorbele Elenei drept catifelate sau drept şmirghel. Pentru că dacă percepe vorbele drept catifelate, este clar că nu mai avem un preşedinte jucător, ci un preşedinte rupt total de realitate, doritor şi înconjurat de slugi, care îşi pierde ultimele rămăşite de raţiune, şi, alături de care, doamna Elena Udrea va deveni „demn patriot în spirit, în faptă şi-n visare/ cutezătoare minte şi eminent savant/ suflet în pieptul ţării, purtând în suflet ţara/ şi dându-i azi în lume sclipiri de diamant/ muncind, gândind, visând pentru partid şi ţară/ cu inima bătând adânc pentru popor/ alături de Eroul ce-i este ţării-n frunte/ gândindu-i împreună un falnic viitor”. Nuţi… cam încolo te îndrepţi…

Acum, stimată doamnă Elena Udrea şi dragă Nuţi, dacă tot îl făcuşi pe Traian providenţial, să facem şi o listă cu partenerii domniei sale de clădire a viitorului glorios:

Ea ar suna cam aşa:

1) Traian Providenţialu’

2) Bercea Mondialu’, finul lui Mircea Vaporeanu’ care e fratele lui Traian Providenţialu’

3) Ialomiţianu Fenomenalu’

4) Botiş Piramidalu’

5) Adriean… Videanu’… numele ăsta nu necesită nici o poreclă

6) Emil Constituţionalu’

7) Roberta Numărăţeanu’

8) Mioara Retrocedureanu’

9) Anca Autostrăzeanu’

10) Liviu Negoiţeanu’ şi Bordureanu’

11) Şi Nuţi… Gurista… pentru că dânsa ştie doar să cânte… şi atât.

Ceea ce nu pot eu totuşi să înţeleg este cum a ajuns Traian Băsescu, vajnicul marinar de odinioară, să se înconjoare exclusiv de slugi semidocte şi să îi şi placă. Efectiv nu înţeleg. Dar ştiu care va fi deznodământul acestei atitudini…. Dar până când vom vedea deznodământul, mă întreb…. Cum se simte preşedintele ca frate al naşului celui care face obiectul la „răzbunarea lu’ fraţii mei”, şi care brusc s-a îmbolnăvit de „boala aia care îl face să nu poa’ să stea în puşcărie…” Dizgraţioasa de claustrofobie…

Preluare de pe www.standard.money.ro