Bibliografie antitotalitaristă pentru Prigoană

Nu ştiu cum se face, dar unele persoane care vizitează America şi petrec mai multă vreme acolo, la întoarcere, au tot felul de idei şi iniţiative totalitare, pe care le susţin până în pânzele albe, invocând, evident, democraţia şi dreptul la liberă exprimare! Ba, unii ar dori chiar să perfecţioneze societatea şi legile sale după propria viziune asupra lumii, care, ciudat ori nu, are la bază ceea ce ei înşişi susţin că ar trebui combătut cu cea mai mare forţă. Cu alte cuvinte, dacă, în subconştient, au cea mai pură şi dură exprimare fundamentalistă, în realitate o drapează cu tot soiul de argumente ale unei lumi libere, civilizate şi înaintate, fără a realiza incompatibilitatea dintre cele două situaţii.

Cam la acestea m-am gândit văzând iniţiativa legislativă a deputatului Silviu Prigoană în domeniul extinderii competenţelor CNA şi asupra presei scrise, iniţiativă căreia i s-au alăturat repede la fel de docţi parlamentari din arcul puterii. Probabil că, pornind de la faptul că sunt majoritari în Legislativ, ei cred că sunt în aceeaşi poziţie dominantă şi în domeniul materiei cenuşii. Pe urmă, cum îl ştiu pe Prigoană ca pe unul care-şi exercită cu multă acribie activitatea parlamentară, înţeleg că numeroasele sale iniţiative legislative au în vedere perfecţionarea tuturor componentelor vieţii noastre sociale, economice şi culturale, fiind îmbrăţişate rapid de extraordinar de mulţi colegi, fie ei de la putere ori din opoziţie.

E drept, în unele cazuri, cum a fost cel al propunerii sale vizând CNA şi transformarea lui în vestita Direcţie a Presei şi Tipăriturilor, cu alte cuvinte a Cenzurii din perioada României comuniste, ideea lui de sorginte nazistă, stalinistă ori fundamentalistă a fost dezavuată prompt de purtătorul de cuvânt al Cotroceniului, dar şi de numeroşi colegi de partid şi alţi oameni cu capul pe umeri şi mintea limpede, fie ei de la putere ori din opoziţie. Totuşi, om dedulcit la şcoala democraţiei americane, iniţiatorul noii legi a presei s-a declarat neînţeles şi a mers mai departe, colindând televiziunile şi promovându-şi ideea de protejare maximă… a libertăţii cuvântului. A invocat chiar exemple occidentale, între care cazul Marii Britanii a fost repetat la infinit.

Deşi experţii de la cabinetul său parlamentar sunt foarte informaţi, cred, totuşi, că le-au scăpat două cazuri vestite, ce s-au consemnat în timpul verii. Primul îi aparţine preşedintelui SUA, ţară pe care deputatul Prigoană o invocă adesea în zicerile sale, dar, ca şi alţii, dovedind în această situaţie că citează, dar nu citeşte. Aşa cum anunţa chiar cotidianul.ro, la 10 august a.c. şeful Casei Albe a promulgat o lege destinată să protejeze mai bine ziariştii şi autorii americani de urmăriri penale în ţări în care legile privind defăimarea pot să-i expună la diferite condamnări. Să reamintim că, la sfârşitul lunii iulie, cele două Camere ale Congesului SUA au adoptat acest text cu intenţia de a răspunde fenomenului numit „turiştii defăimării”, congresmenii apreciind că sistemele judiciare din unele ţări precum Marea Britanie, Brazilia, Australia, Indonezia sau Singapore permit condamnări INJUSTE ale jurnaliştilor ori autorilor americani. Noua lege împiedică tribunalele federale americane să recunoască ori să aplice o pedeapsă pronunţată de un tribunal străin pentru defăimare. Totodată, ea protejează bunurile persoanelor puse în cauză, făcând astfel încât ele să nu plăteasă daune sau interese. Apărătorii legii respective au arătat că ea se înscrie în filosofia primului amendament la Constituţia SUA, care garantează libertatea de expresie şi face în fapt mai greu câştigarea unui proces pentru defăimare în Statele Unite decât în alte ţări ale lumii.

Cu alte cuvinte, în timp ce o ţară precum SUA se preocupă de protejarea propriilor gazetari inclusiv pe plan extern, deputatul Prigoană se inspiră cu sârg din ideologia totalitaristă, sau, mai nou, a ayatollahilor. Asta în timp ce colegi de ai săi din ţări vest-europene vor să facă din statele lor „paradisuri ale transparenţei”. Este cazul deputatei islandeze Birgitta Jonsdottir, a cărei iniţiativă legislativă a fost votată în iunie şi poate transforma ţara sa într-un „refugiu al jurnaliştilor şi al libertăţii de expresie”. Legea nu priveşte doar jurnaliştii locali, ci şi pe cei din lumea întreagă, care, astfel, îşi vor putea proteja sursele şi vor fi şi ei protejaţi de lege împotriva oricărui proces, dacă va exista cea mai mică bănuială că justiţia va încerca să împiedice dreptul la libertatea cuvântului. În particular, ea vrea să protejeze îndeosebi jurnalismul de investigaţie prin Internet. Mai concret, ea permite ziariştilor de investigaţie să-şi posteze articolele pe site-uri domiciliate în Islanda, unde nimeni nu le poate şterge. Apoi un paragraf al legii autorizează autorităţile din această ţară „să nu pună în aplicare deciziile justiţiei străine, care violează protecţia islandeză a libertăţii de expresie”. Mai mult, ziaristul chemat în justiţie poate ataca, la rândul lui, făcând plângere în Islanda împotriva „oricărei tentative de a înfrâna libertatea de expresie o unei entităţi islandeze”.

În fine, „pour la bonne bouche”, aş dori în final ca tot sub semnul bibliografiei antitotalitare să întreb public ce zice deputatul Prigoană despre scandalul din Franţa, unde serviciile secrete sunt acuzate de ziarul „Le Monde”, un brand al Hexagonului, că au fost folosite de Ellysee, recte de preşedintele Nicolas Sarkozy, pentru a descoperi o sursă a acestui cotidian care-l implicase direct pe şeful statului în „scandalul Woert-Bettencourt”, care zguduie din temelii ţara respectivă.

Recomanda
Dumitru Constantin 678 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.