
Câteva fotografii inedite dintre cele realizate de Leopold Adler (1848-1924) sunt păstrate în colecțiile cabinetului de stampe al Bibliotecii Academiei Române. Publicăm acum aceste imagini inedite din satul în care s-a născut, copilărit și a proiectat primele invenții pilotul inginer Aurel Vlaicu.
Fotografiile fac parte din opera artistului-fotograf Leopold Adler, un om îndrăgostit de ținuturile româneşti, însoțind micul album fotografic cu o succintă evocare a vieții sale.
Leopold Adler fotografiază în perioada a fost fotograf Orăștie a surprins imagini şi din aceste locuri. Cele mai multe din fotografiile sale se păstrează în colecţii particulare, iar o parte din cele cu valoare documentară se află la Biblioteca Academiei Române. Fotografiile sale, mărturii ale unui trecut bogat şi plin de semnificaţii, dau culoare şi un parfum specific textelor din unele monografii consacrate oraşului în care oarecând se traducea Palia.
Imaginile de la Bințințiul din vremea când Aurel Vlaicu – locul de acasă la care în 1908 se întoarce după studiile de la Budapesta și Berlin și unde construiește un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909 – era la București (1909-1913) la dorința lui Octavian Goga. O bună parte dintre acestea sunt folosite apoi de către Ioan Moța la cartea memorială „Album Vlaicu cu 23 fotografi! și 5 facsimile intercalate in text”, altele au rămas mai puțin cunoscute publicului.
Leopold Adler a fost fotograful care a fixat pe peliculă figuri din viața cotidiană. Fotografiile lui au fost expuse la galeria de expoziție din Viena. A fost unul dintre cei mai prolifici fotografi din România.
Născut: 12 iulie 1848, Praga, Cehia
Decedat: 8 mai 1924, Brașov
Născut în familia unui fabricant evreu din Cehia de astăzi, s-a stabilit la Brașov în anii ’70 (după Kurt Hochstuhl, în anul 1872, după E. Bădescu în 1875). În 1873 îl găsim angajat în atelierul lui Karl Bömches, iar din 1875 îşi deschide propriul studio fotografic, unde îi aduce pe la sfârşitul anilor ’70 pe colaboratorii săi Josef Schuller senior (n. 9 sept. 1850, Reghin, jud. Mureş – m. 12 feb. 1918, Brașov) şi J. S. junior (1874-1956). Din 1900 până la sfârşitul lui 1909 Schuller senior conduce atelierul lui Adler împreună cu fiul său. Când au preluat studioul, ei au preluat şi plăcile fotografice, ale căror copii, conform unei practici cunoscute atunci, le vindeau sub numele lui Adler. Din 1909 până în 1915, Leopold Adler preia din nou atelierul. Apogeul carierei lui Leopold Adler este între 1909-1914, perioadă în care poate fi considerat cel mai bun fotograf braşovean (Konrad Klein), iar atelierul său unul dintre cele mai renumite. Din multitudinea fotografiilor realizate merită să fie amintite cele ale oraşului Brașov şi ale satelor din Ţara Bârsei, care conţin portrete, peisaje, monumente de arhitectură, costume populare. Fotografiază, de asemenea, monumente istorice din Transilvania (biserica din Densuş, catedrala metropolitană din Blaj etc.), clădiri ale unor instituţii publice (în special gări), mineri, ciobani etc., surprinşi în costumele specifice şi, nu în ultimul rând, autentice şatre ţigăneşti. Imortalizează o serie de evenimente istorice cărora le-a fost martor (adunarea generală a Astrei de la Şimleu, ţinută în 1909, inaugurarea monumentului eroilor războiului Independenţei României din Moineşti, județul Bacău, lăsarea la vatră a soldaţilor români din armata austro-ungară, întruniri electorale etc.).
O perioadă a fost fotograf şi la Sălişte şi Orăştie, unde a surprins imagini şi din aceste locuri. De aici a lăsat posterităţii o serie impresionantă de fotografii care înfăţişează viaţa cotidiană din oraşele Transilvaniei şi portretele oamenilor care au trăit în acest ţinut. Locuitorii Hunedoarei sunt prezentaţi în ipostaze rare, de celebrul fotograf praghez. Orăştie, Geoagiu, Ţara Haţegului, Valea Jiului şi Ţinutul Pădurenilor s-au numărat printre locurile preferate ale faimosului fotograf din Transilvania începutului de secol XX, Leopold Adler. Sute de fotografii realizate de artist în comunităţile hunedorene s-au păstrat de peste un secol, iar unele dintre ele sunt expuse în muzee importante.
Scenele surprinse în fotografiile care poartă marca Adler prezentau târgul aglomerat al Hunedoarei, Uzinele de fier ale oraşului, băile termale de la Geoagiu, Cetatea Devei, modul în care oamenii traversau râul Mureş, centrul istoric al Orăştiei, munca din minele de aur de la Brad, din exploatările de fier din Ţinutul Pădurenilor şi din cele de cărbune din bazinul Văii Jiului, dar şi numeroase portrete.
Fotografiile au fost realizate de Leopold Adler (1848, Praga – 8 mai 1924, Braşov), unul dintre cei mai faimoşi fotografi ai vremii sale. Adler a călătorit în întregul ţinut al Transilvaniei şi a surprins scenele din viaţa cotidiană, realizând totodată un număr impresionant de portrete. O parte din fotografiile sale au fost expuse la galeria de expoziţie din Viena.
Cele mai multe din fotografiile sale se păstrează în colecţii particulare, iar o parte din cele cu valoare documentară se află la Biblioteca Academiei Române.
A murit la vârsta de 76 de ani, în urma unei îndelungate suferinţe, fiind îngropat în cimitirul comunităţii israelite neologe.
@ „Anonim”, 08 iul. 2024 la 18:14
„De ce mi-a fost respins ultimul mesaj, in care explicam ca ipoteza sabotajului care a dus la moartea lui Vlaicu este falsa?”
Pentru că tu ești un NIMENI regățean și un propagandizd vadimizd șovin, cu Bellu tău nenorocit cu tot, și cu „onorurili” dă că’t!
Vlaicu n-a fost nici cetățean, nici amploaiat a’ statului debil dîmbovițelesc, așa că țirkusul fanariot a servit doar CONFISCĂRII CADAVRULUI lui! Nici urmă de respect față de familie, n-au avut, spurcații tăi! L-au luat și l-au plimbat cum au vrut ei, regățenii,
https://www.youtube.com/watch?v=WfJ_a6IoqWs
în timp ce familia l-a cerut ACASĂ, în Transilvania austro-ungară! Cu Traian Vuia la fel ați făcut! Nesimțiților.
https://romanialibera.ro/sport/atletism/cum-au-confiscat-autoritatile-locomotiva-vestitorilor-unirii-206463/
Sper, regățene măCiuchist, că nu-ți vei duce pînă la capăt obrăznicia ta caracteristic balkanikă: să contrazici familia! …că nepoata lui Aurel Vlaicu din familie cunoștea astea. Iar familia le-a aflat, chiar dacă nu vreți voi, regățenii. Cînd am locuit în Sud, TOATĂ LUMEA ȘTIA TOTUL DESPRE TOATĂ LUMEA! Secretele lui Polichinelle, gheneralizate dîn-gură-‘n-gură în „rețeaua” di BÎRFĂ caracteristică vilayetului Valahiya. Toți făcea’ SCHIMB DI INFORMAȚII (pi lîngă la onor’ Secu’ lu’ Ceașkă a’ vostru… că și-‘n Transilvania tot imigranții putori di la voi ierea’ TURNĂTORII!). Așa că nu-ți închipui tu că nu s-a aflat ce au făcut regățenii tăi, atunci, în 1916-le vostru de TRĂDARE.
De ce mi-a fost respins ultimul mesaj, in care explicam ca ipoteza sabotajului care a dus la moartea lui Vlaicu este falsa?
@Marele Urs:
Bintiti a fost intotdeauna o localitate larg majoritar romaneasca. Nu este deci nici un motiv a ne indoi ca acei oameni sint romani, mai ales ca portul si fizionomia ii arata ca atare.
Parsivi si asasini sint cei de teapa celui care acum semneaza Kinizsi Pál, alta data ‘din Ardeal cu dragoste’. Bintint sau Bintinti e unul si acelasi lucru. Pronuntia a evoluat in timp si la alte cuvinte.
Vlaicu a primit funerarii de Stat, fiind un erou si un simbol al Statului Roman, pe care l-a servit cu devotament. De aceea, este inmormintat la Bellu, la loc de onoare. Atit Vlaicu cit si Vuia, precum si multi altii, apartin romanilor in intregimea lor, din Carpati si din afara lor, indiferent de minciunile voastre rautacioase.
Da. E bine că nu mai e ceșkizdu’ „A. Vlaikul”! Totuși: nu-i „Binținți” (că noi, ardelenii, nu suntem regățeni!), ci-i Binținț!
Ca și Jeledinț, Vinț, Covăsînț, etc.
Apropo: rămășițele pămîntești ale lui Aurel Vlaicu – confiscate de regățenii balkanici parșivi asasini
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/ipoteza-senzationala-vlaicu-a-fost-asasinat-69375.html
ca să aibă și ei expuși în cimitirele lor nenorocite, de acolo, oameni de valoare (fiindcă N-AU AVUT!) – cînd vor fi aduse acasă, în cimitirul din Binținț?
Păi, ai cam tăcut multă vreme cu ele, probabil de rușine,.. doar Transilania nu era romîneacă,.. Cei din foto poate nici nu sunt romîni,.
Ar trebui să învățăm și noi de la evrei. Cum apare unul mai răsărit cum încearcă ceilalți să-l ajute. Îi expun lucrările, îi pun o vorbă bună, îl promovează etc. Noi ne tragem unii pe alții de picioare
în jos și ne mirăm că ne mișcăm încet.
Poza cu prima casă ar trebui trimisă la Discovery că acum le zice locuințe ecologice din chirpici și altele și sunt lăudate că sunt călduroase și răcoroase după anotimp. Faine poze făcea omul ăsta.