Bolojan mai strînge lațul

La moțiunea de cenzură așa grăbită a celor de la AUR, Ilie Bolojan a răspuns cu pachetul al doilea de măsuri anti-criză. L-a anunțat vineri după amiază, cînd toată lumea pleca la mare și la munte. Și a făcut-o pentru ca televiziunile de știri să-l toace tot weekendul, în așa fel încît luni după amiază, la dezbatere, Opoziția să nu mai poată invoca doar „tăierile de la popor”.

Adevărul este că, de frica reacțiilor externe, cabinetul Ilie Boloan a intrat în pîine cu decizii grele, pe circulația generală a banilor și n-a „deschis” programul cu reduceri de la vîrf, cum ar fi trebuit să debuteze orice campanie de „împuținare” a cheltuielilor publice.

Majorarea TVA și aplicarea procentului de 10% asupra pensiilor mai mari de 3.000 au stîrnit atîta nemulțumire încît guvernul Bolojan a pășit în scenă cu cea mai pesimistă întîmpinare. Nici nu știu dacă nu a făcut-o intenționat. A stîrnit enervare la baza societății pentru a se îndrepta spre etajele ei superioare.

La debutul său, nici un guvern român n-a avut parte de un asemenea val de fiere și otravă, de cîrteli și îndoială, de neîncredere și de fluierături. Și pe bună dreptate nemulțumirile au răbufnit.

Cabinetul Bolojan n-a atacat de sus, de la vîrful piramidei, ci de jos, de la talpa țării, de la buzunarele celor mulți. N-a pornit din Parlament cu un plan de austeritate bazat pe măsuri severe pe seama statului elefantin și căpușat de clientelă. Puținele concluzii stoarse din luna de discuții de la Cotroceni, moșită de cei doi consilieri, Atanasiu și Burnete, nu au produs mai nimic.

Cabinetul Bolojan a trecut de vot într-o formulă destul de încropită, cu o diversitate aproape caricaturală și fără coloană. A început prost, pe fugă, stîrnind în electorat o adevărată huiduială politică.

Ei bine, vineri după amiaza, în ciuda celor două săptămîni de primire ostilă, Ilie Bolojan și-a continuat marșul cu pachetul al doilea, mult mai aproape de originile bolii și de fondul problemei.

De data aceasta, cel mai tare au fost atacate companiile de stat cu ale lor consilii de administrație, mușuroaiele de interese din vîrful acestora fiind folosite la umflarea veniturilor și la recompensarea clientelei politice.

Nu întîmplător Ilie Bolojan a zis:

„Sunt societăți cu mai mulți oameni în consiliile de administrație decât angajați”.

Principala boierime politică din statul român se adună în mușuroaie de profitori în jurul primăriilor și al marilor firme de stat. Mai prin toate acestea numărul băgătorilor de seamă, al neamurilor și ibovnicelor îl bate de departe pe cel al executanților.

În sfîrșit, în stilul său de măcelar al cheltuielilor, Ilie Bolojan direcționează guvernul către principala cauză a scurgerii nebune a bugetului public. Nu-i mai rămîne decît să treacă la aplicarea de urgență a acestui așa-zis „pachet doi” și să îl pregătească pe al treilea.

Pensiile speciale, despăducherea guvernului, a ministerelor și desființarea unor instituții inutile, reducerea cheltuielilor la aparatul de stat și la statul paralel, inclusiv la SRI și la celelalte servicii. Adică la adevărata probă de foc pentru reducerea deficitului bugetar.

Cea mai veselă reacție provocată de amenințările lui Ilie Bolojan vine de la mahării din firmele de stat care se auto-propun la reducerea salariilor. Speriați de pierderea scaunului, aceștia încep să se lingă pe bot ca vulpea la cotețul găinilor și se oferă să facă pe suferinzii. Se mîțăie că sunt alături de guvern și de popor și se vede pe fața lor pofta de a compensa pierderile pe altă parte. Iar ziaristele de ocazie se întrec și ele cu întrebările lor „patriotice”:

-Dumneavostră cu cît ați dori să vă reduceți salariul?

Fără să se întrebe cît la sută din leafa lor vine din contractele cu guvernul și cu marile firme de stat.

Cînd vom avea primele semne ale abordării pe față a complicatului val trei, atunci am putea spune că guvernul Bolojan s-a instalat la putere și lucrează cu adevărat.