Briza schimbării în Ţara Lalelelor

Corespondenţă din Amsterdam

Olanda a intrat pe ultima sută de metri în campania electorală pentru alegerile parlamentare, cauzate de demisia guvernului, din această vară. Sondajele prefigurează o serie de schimbări interesante în eşalonul politic olandez, de natură chiar să afecteze echilibrul de forţe în zona euro. Social-democraţii, aflaţi în prezent în opoziţie, au şanse mari să intre în componenţa guvernului, ceea ce va duce inevitabil la o înclinare către stânga a politicii noului cabinet.

Favoritul sondajelor este actualul premier, Mark Rutte, liderul partidului conservator-liberal VVD (trad. Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie), care luptă să îşi păstreze funcţia în guvern. Cu toate acestea, liderul partidului social-democrat PVDA (trad. Partidul Muncitoresc), Diederik Samsom, se află la o foarte mică distanţă în urma acestuia. Distanţă ce poate fi recuperată la alegeri şi, astfel, să ofere o surpriză interesantă. Cei doi reprezintă nu numai ideologii diferite, dar şi stiluri de viaţă opuse. În timp ce primul este burlacul convins, un intelectual cufundat în muncă şi lectură, cel de-al doilea este familistul convins, care nu ratează nicio ocazie să fie alături de copii atunci când au loc evenimente importante, precum serbări şcolare sau competiţii sportive (mai ales dacă sunt şi camere de luat vederi prin preajmă).

În mod tradiţional, partidul clasat cel mai bine în sondaje are întâietate în a oferi prim-ministrul. El trebuie să negocieze cu restul partidelor parlamentare pentru a forma o coaliţie majoritară. Dacă după o perioadă de timp acest lucru nu este posibil, atunci se va desemna un alt prim-ministru. De menţionat este că nu Regina numeşte prim-ministrul, ci partidele, prin negociere directă. Un Raportor informează Regina şi opinia publică asupra stadiului negocierilor, care pot dura chiar şi câteva luni.

Alegerile din acest an au loc pe data de 12 septembrie, cu numai 6 zile înainte de deschiderea oficială a noii sesiuni parlamentare. Cunoscută în mod tradiţional drept Ziua Prinţului, ea este sărbătorită cu mare fast la Haga în fiecare an, în a treia marţi din luna septembrie. Regina se deplasează într-o caleaşcă de aur de la Palat la sediul Parlamenului, în aplauzele sau, după caz, huiduielile mulţimii. Regina, în rolul său formal de şef al guvernului, ţine un discurs în faţa camerelor reunite despre priorităţile politice pentru anul viitor. Discursul este, în fapt, elaborat de premier şi de membrii cabinetului; Regina are doar un rol ornamental. Urmează apoi prezentarea ministrului de Finanţe, care citeşte bugetul pentru următorul an. Bugetul este, apoi, discutat şi eventual, amendat, de către parlamentari. Tradiţia Zilei Prinţului este respectată cu mare sfinţenie an după an. Olandezii cunosc din timp cum sună viitorul, iar Guvernul nu poate lua măsuri bruşte, pe genunchi, odată ce planul de guvernare şi bugetul a fost votat de Parlament.

Actualul cabinet a demisionat în urmă cu câteva luni, ca urmare a tensiunilor din coaliţie. Infamul partid anti-islam, PVV (Partidul pentru Liberate), condus de personajul politic numit Geert Wilders, a fost cel care şi-a retras susţinerea guvernului. În Olanda se vorbeşte despre un act disperat al lui Wilders, al cărui partid scăzuse atât de mult în sondaje încât risca să se erodeze până dincolo de limita de intrare în Parlament. În această campanie electorală, controversatul politician a renunţat la discursul anti-islam în favoarea celui anti-european, care este acum mai “pe val”. El se declară împotriva susţinerii financiare a ţărilor “falimentare”, precum Grecia, acuzând faptul că impozitele olandezilor dispar în gaura neagră a Europei. Nici despre ţările din est nu are o părere prea bună, ocazional lansând câte o tiradă şi la adresa lor. Interesant de menţionat este faptul că Wilders însuşi provine dintr-o familie de imigranţi cu rădăcini indoneziene şi, pentru a-şi construi un “look” olandez, foloseşte cantităţi impresionante de peroxid cu care îşi menţine blondă podoaba capilară.

Toată suflarea olandeză stă seară de seară cu ochii ţintiţi pe micile ecrane, pentru a urmări dezbaterile electorale. Ele se desfăşoară sub forma unor dueluri ideologice pe teme precum finanţarea educaţiei, sistemul asigurărilor de sănătate, tăierile bugetare, imigraţia sau rolul Olandei în UE. Desigur, crema audienţei este luată de cupleta Rutte – Samsom, care oferă soluţii deferite în ceea ce priveşte redresarea economică. Samson promite investiţii în crearea de locuri de muncă, în timp ce Rutte merge pe conceptul “merkelian” de tăieri ale transferurilor sociale şi creşterea taxelor. Însă spectrul politic nu se reduce numai la aceste partide; în Ţara Lalelelor convieţuieşte un adevărat curcubeu de ideologii politice. Printre cele mai interesante, cu şanse de a fi reprezentate şi în Parlament, se regăsesc Partidul Animalelor, care militează pentru un tratament uman pentru animalele destinate consumului alimentar, câteva partide creştine, care echivalează criza financiară cu o pedeapsă divină pentru păcate, căreia i se poate pune capăt numai prin rugăciune şi post, dar şi Partidul Piraţilor, care nu are o altă doctrină decât satira socială, adoptând în platforma sa orice idee care este pe val.

Următoarele săptămâni vor aduce, probabil, o clarificare asupra componenţei noului guvern olandez. Există o mare probabilitate ca, sub bagheta unui premier liberal, să coabiteze unul sau mai multe partide de orientare socială cu cele conservatoare şi liberale. Acest lucru va duce, inevitabil, la înclinarea către stânga a unuia dintre cele mai bogate state europene. Am putea vorbi atunci de o tendinţă în preferinţele electoratului european, conform modelului Franţei lui Hollande, de a respinge politicile radicale neo-liberale care nu au făcut decât să agraveze criza financiară (ba chiar au creat şi una politică în UE) şi de a căuta răspunsuri într-o abordare socială a problemelor economice. Se anunţă o perioadă interesantă!