Bucureşti – aer antiamerican

România a devenit membră NATO, ultimii doi preşedinţi americani au vizitat Bucureştii, preşedintele Traian Băsescu a anunţat o axă Bucureşti-Londra-Washington. România era gata să cumpere avioane americane, Summitul NATO ţinut la Bucureşti era ca o legitimaţie clară de prieten american. Establishmentul conservator vedea în Bucureşti un aliat simbolic şi devotat. În Irak şi Afganistan, România cheltuia sume importante pentru a contribui la antiterorismul internaţional, dar şi pentru a le arăta americanilor loialitatea. Banii şi victimele sunt o dovadă de netăgăduit a acestui parteneriat.

 

Din păcate, conservatorii lui George Bush jr. au descoperit destul de repede că la Bucureşti nu prea au un partener pe care să se bazeze. Doar un zgomotos mânuitor de vorbe. Schimbarea de la Casa Albă a adus şi o schimbare de atitudine faţă de Bucureşti. Ea poate fi definită ca evaluare şi expectativă. Adică tăcere şi observaţie. Cu toate eforturile emisarilor de la Bucureşti, uşile de la Casa Albă au rămas închise. Încercările ministrului român de Externe de a obţine măcar o promisiune au devenit neputincioase. Mai mult, de o vreme, la Bucureşti, se înmulţesc semnele de nelinişte, de nemulţumire sau chiar de isterie. Astfel, Traian Băsescu le-a spus ambasadorilor străini, într-o întâlnire petrecută ieri, că regretă că nu a primit acordul unei vizite oficiale în SUA şi nici un răspuns pentru o vizită a lui Barack Obama la Bucureşti. Proiectul cu Bechtel merge rău, iar portavocile prezidenţiale au înteţit atacurile la adresa noului preşedinte american.

 

Astfel, Mircea Mihăieş, vicepreşedinte al Institutului Cultural Român, un fel de secretar de stat la un Minister al Propagandei Culturale în străinătate, l-a terfelit pe preşedintele american mai abitir decât presa de la Phenian, Teheran sau Tripoli la un loc: reproducem două citate din articolele demnitarului şi scriitorului român, altfel un filoamerican notoriu, publicate anul acesta în ziarul „Evenimentul zilei“:

(…) „A doua categorie o reprezintă tinerii stângişti, intens hrăniţi cu burse şi invitaţii la simpozioane în mediile radical-comuniste din Occident. Simpozioane populate cu fauna isteroid-socialistă care l-a dus la putere pe Barack Obama, liderul planetar ale cărui soluţii de «redresare» încep să semene tot mai mult cu anteriul lui Arvinte: se taie o bucăţică de stofă din partea de sus şi se coase în partea de jos.

 

Obişnuiţi cu «redistribuirea», cu para mălăiaţă căzută direct în gura nătăfleţului, ei nu şi-au pus şi nu-şi pun problema producţiei. Ca să poată avea loc splendidele colocvii internaţionale, e nevoie ca undeva, la capătul lanţului economico-social, cineva să dea în disperare la şaibă. Perversiunea lor a ajuns atât de mare, încât s-au autointitulat fraţi de cruce ai muncitorimii, pe care o îndeamnă să abandoneze uneltele, pentru că munca în fabrici îi îmbogăţeşte pe patroni!“ .(„Evenimentul zilei“, 9 .02.2009)

 

„Planeta şi l-a dorit atât de mult pe Obama, salvatorul băncilor, uliul păcii, strategul prompterelor, încât nu vede găunoşenia implacabilă a individului. Ajuns la Casa Albă, constatăm că discursurile bine ticluite nu-i mai folosesc la nimic, iar soluţiile ce păreau invincibile pe hârtie nu valorează nici cât o ceapă degerată în planul vieţii reale“. (EVZ, 13.04.2009)

 

 Dacă mai luăm în calcul şi veştile proaste primite din Olanda, ajungem la concluzia că puterea de la Bucureşti este în criză şi se îndreaptă spre un blocaj cu lumea civilizată. Poate de aceea încearcă să clintească nepăsarea americanilor!