Bucureștiul, orașul unde străzile par „botezate” de un poet pilit

Bucureștiul își botează străzile ca pe un depozit de unelte, idei și nostalgii tehnice. De la Suveica la Turbinei, sau de la Elocinței la Strada Omului, orașul devine o hartă absurdă, perfectă pentru un roman satiric urban. Total diferit de alte capitale care își aleg numele străzilor cu grijă, inspirate din istorie, cultură sau natură.

 Străzi care te fac să crezi că ești într-o întreprindepere comunistă

Un oraș în care te poți plimba pe Strada Suveica sau pe Strada Telescopului fără să înțelegi dacă ești într-un atelier, într-un observator astronomic sau într-un sketch de comedie.

În zona tehnică/militară, Bucureștiul excelează. Strada Tehnicii, Strada Tiparniței, Strada Trăgaciului, Strada Tunului, Strada Turbinei și Strada Zgurei par desprinse dintr-un manual de mecanică industrială. Dacă ai noroc, poate găsești și un vagonet rătăcit pe Intrarea Vagonetului sau un tren imaginar pe Intrarea Vagonului. Că în mod cert, nu ai nicio șansă să găsești vreun laminor pe Bulevardul Laminorului sau vreo cărămidă pe Strada Fabrica de Cărămidă. Poate doar cumpărată de la vreun magazin de profil și căzută dintr-o mașină.

Pentru nostalgici ai muncii manuale, există Strada Torcătoarelor, Strada Țesătoarelor și Intrarea Țiglelor. Nu mai torce nimeni de ani de zile, nu mai țese nimeni tot de pe atunci și nu se mai fabrică nicio țiglă…nu mai știm de când. Numele au rămas ca o amintire a unei epoci în care oamenii chiar făceau lucruri cu mâinile lor.

Muzică, geometrie, vigilență și prudență

Pentru cei cu spirit artistic, Strada Partiturii, a Duetului și Strada Trapezului aduc un strop de muzică și geometrie într-un peisaj altfel dominat de șuruburi și turbine. Cei cu aspirații morale pot sta liniștiți. Bucureștiul are pentru ei Strada Vigilenței, Strada Vredniciei și Strada Prudenței. Ar trebui să înțelegem că oamenii domiciliați acolo sunt atenți, harnici și precauți. Or fi, dar nu știm noi!

Pentru botaniști, Strada Vrejului, Strada Macului, Strada Mimozelor (vă amintiți de Toma Caragiu??) și Strada Staminelor aduc un aer vegetal. Ce contează că singurele plante din zonă sunt cele care cresc între dalele de beton? Sunt flori pe stradă! Sunt! Mai mult pe plăcuțe, dar merge!

Iar pentru cei care vor să-și pună ordine în viață, Bucureștiul oferă Strada Prevederii și Strada Preocuparii – două nume care sună ca titlurile unor cursuri de dezvoltare personală, dar sunt doar străzi obișnuite. Lor li se adaugă Strada Demnității, Strada Liniștei, Strada Elocienței și, într-o zonă unde ironia urbană atinge apogeul, Strada Omului – perfectă pentru un cartier în care locuitorii ar trebui, teoretic, să fie… oameni.

Iar la câteva intersecții distanță, Strada Acumulatorului, unde nu se încarcă nimic, dar se descarcă nervii în trafic.

 Bucureștiul nu are doar străzi, ci un întreg univers paralel în care mecanica, poezia, moralitatea și bricolajul conviețuiesc într-o armonie absurdă. Fiecare nume e o glumă involuntară, o relicvă sau o metaforă ratată. Împreună, ele transformă capitala într-un muzeu urban al ironiei.

Parisul, marele București 😊

Se spune că Bucureștiul era Micul Paris. Și, pare că e așa. Capitala Franței are și ea niște străzi ale căror nume sunt de-a dreptul bizarre.

Pe Rue du Chat‑qui‑Pêche — Strada Pisicii‑care‑Pescuiește — cea mai îngustă stradă din Paris, pisica nu pescuiește nimic. Și, de fapt, nici nu prea sunt pisici. Doar turiștii pescuiesc poze ca disperații. Aleea are 1,8 metri lățime, suficient cât să încapă un om și ego-ul lui. Dacă trec doi, unul trebuie să renunțe la demnitate.

 Rue de la Bûcherie — Strada Lemnelor de Foc — sună medieval, dar nu mai taie nimeni lemne acolo. Singurul lucru care se arde e nerăbdarea localnicilor când trec grupurile de turiști.

Rue des Thermopyles — Strada Termopilelor — e o alee liniștită, verde, botezată după spartani. Nicio luptă, nicio suliță, niciun Leonidas. Doar pisici, biciclete și oameni care își duc gunoiul.

Acestora li se adaugă Rue de la Grande-Truanderie  Strada Marii Șmecherii / Strada Marilor Borfași (sensul istoric era despre cerșetori și vagabonzi), Rue des Mauvais Garçons- Strada Băieților Răi (un nume perfect pentru reputația zonei din trecut) sau Strada Celor Două Bile.