Buget devalizat pe notele Imnului naţional

Marele tun de la Arena Naţională (ceva între 100 şi 150 de milioane de euro) ar fi putut să treacă neobservat. Dacă se juca partida cu Argentina, nu ne prindeam că bucuria romanilor de la Arena Naţională ascunde una dintre cele mai mari afaceri ale tranziţiei. Şi un defect de concepţie. De ce? Pentru că la ora meciului cu Argentina gazonul era totuşi practicabil. De ce n-a mai fost şi la meciul cu Franţa? Foarte simplu! Microclimatul de spaţiu închis creează probleme majore pentru dezvoltarea firului de iarbă. Antreprenorul general (Max Boegl, nu „puşculiţa” Bogart!) ar fi trebuit să avertizeze asupra acestui lucru. Mai mult, ar fi trebuit chiar să-l rezolve. O situaţie similară s-a petrecut şi la stadionul Commerzbank-Arena din Frankfurt. Din 2005 până în 2007 au fost nenumărate încercări de găsire a unei soluţii. Mai exact spus, proiectul de stadion aproape închis, executat de Max Boegl prima dată la Frankfurt şi reprodus la o calitate mult inferioară la Bucureşti, nu este propice pentru un proces de fotosinteză. Creează un efect de seră şi împiedică înfrăţirea ierbii. (Cine nu cunoaşte fenomenul să dea fuga la un dicţionar de botanică!) Pentru a nu ne pierde vremea cu explicaţii şi detalii, reproducem un text de pe site-ul Wikipedia la subiectul Commerzbank-Arena din Frankfurt. E niţel cam lung, dar merită citit măcar de păreriştii care ştiu engleză şi încearcă să împingă responsabilităţile prin te miri ce bălării. Precizez că textul este luat de pe Wikipedia, nu de la SRI sau de la SIE!

„Miscellaneous: As with other modern stadiums with grandstands close to the pitch and comprehensive roofing of spectator stands, the quality of the turf at the Commerzbank-Arena is lower than at a comparable athletics stadium. The turf has had to be completely replaced more often than the old Waldstadion. In the autumn of 2007, a special lighting system was installed that encourages grass growth even on cold dark days, meaning that the turf has to be replaced less often.

A few days after a Madonna concert in September 2008, a league game at the stadium had to be called off due to the state of the pitch. While the turf was replaced after the concert, the grass had not rooted sufficiently in the subsoil and the referee judged that the risk of injury to the players was too great”. (Wikipedia)

Cu alte cuvinte, e clar? Se ştia de fenomen, inclusiv de nevoia unei iluminaţii speciale care să provoace fotosinteza. Max Boegl şi Bogart, adică antreprenorii în consorţiu, cei care au primit proiectul fără licitaţie (şi pentru care Adriean Videanu are un dosar penal plimbat prin sertare), au luat 240 milioane de euro şi au tăcut mâlc livrând un proiect cu o problemă majoră. Probabil că acum Max Boegl şi Raul Doicescu mai cer nişte bani şi pentru stimularea procesului de fotosinteză!

Marea afacere Arena Naţională, un tun de peste 100 de milioane, se dovedeşte a fi o lucrare îndoielnică, de proastă calitate, cu dotări modeste, cu finisaje ieftine şi proaste.

În mod normal, o comisie parlamentară ar trebui să investigheze cazul. Nu de alta, dar este vorba de o sumă uriaşă băgată într-o arenă fuşerită. În plus, nu ştim cum stau celelalte utilităţi, facilităţi şi elemente de rezistenţă ale acestui stadion atribuit de Adriean Videanu prin negociere directă unui grup de interese. Curtea de Conturi a României a constatat ilegalitatea, dar prietenul de la Marmosim al lui Traian Băsescu este protejat cu abilitatate.

Dacă nu mai sapă nimeni la fundaţii sau la structura de rezistenţă a stadionului, măcar dosarul penal al lui Adriean Videanu să iasă la vedere şi să ia calea justiţiei. Căci banii de la Boegl şi de la Bogart oricum nu se mai întorc!