Bugetul UE: luptă pentru influență la Bruxelles și în statele membre

Un buget mic, dar cu miză politică majoră

La nivel economic, bugetul multianual al UE este irelevant. Bugetul statelor membre se situtează între 40%-50% din PIB. Cel mai ambițios proiect de buget multianual al UE propus de Comisia Europeană este sub 2% din Venitul National Brut al UE. Importanța acestui buget este mai degrabă politică. El arată diferența dintre retorica guvernelor statelor UE și fapte. Și mai relevă luptele intestine de la Bruxelles, între Parlamentul European și Comisie.

Comisia UE vrea mai mulți bani și mai multă influență asupra statelor membre

Comisia propune un buget considerabil mai mare pentru perioada 2028-2034. Prin asta urmărește două obiective – să răspundă mai bine la crize (să existe fonduri disponibile pentru situații precum pandemia sau decuplarea energetică de Rusia), dar și să aibă un cuvânt mai important de spus în planurile pentru cheltuielile viitoare ale statelor membre. Asta înseamnă o influență mai mare a Comisiei UE în economia statelor membre, inclusiv prin condiționarea politică a accesului la fonduri UE, prin mecanismul statului de drept. Iar Parlamentul European solicită, tradițional, un buget cât mai mare, pentru a intra în negocieri care sunt rezervate statelor membre.

Germania cere tăieri 20% din bugetul propus

Guvernul Germaniei nu va fi de acord cu noul buget multianual al UE decât dacă acesta va fi redus cu 400 de miliarde de euro. Asta înseamnă 20% din proiectul de buget propus de Comisia Europeană, de aproape 2.000 de miliarde de euro pentru perioada 2028-2034. ”Un acord este imposibil în actuala formă”, arată un document intern al guvernului, citat de Reuters. Suedia a propus deja în mod oficial o reducere similară a bugetului UE.

Cancelarul Friedrich Merz nu dorește ca Germania să plătească mai mult de suma actuala de 40 de miliarde de euro anual pentru bugetul UE. Chiar și în varianta ”austeră” propusă de Berlin, Germania ar plăti cu zece miliarde pe an mai mult. Germania nu este singură. Este susținută de Olanda (țara cu cea mai mare contribuție la bugetul UE pe cap de locuitor), de Suedia, Danemarca, Austria.

Un buget mai mic pentru UE, dar cheltuieli mai mari pentru apărare

Poziția Germaniei riscă să creeze iritare la Bruxelles și în multe capitale europene, pentru că, în timp ce solicită reducerea bugetului multianual al UE, Berlinul cere mai mulți bani pentru NATO. În acest moment, Germania discută cu aliații europeni despre o sumă suplimentara de 70 de miliarde de euro pentru apărarea Ucrainei, pentru 2026 și 2027. Ucraina nu este membră NATO, iar SUA nu mai contribuie financiar pentru Kiev. Germania își permite aceste cheltuieli, pentru că are o datorie publică redusă și a eliminat regula care plafonează datoriile în contul înarmării și apărării. Însă Franța, Italia sau Spania, cu datorii care depășesc PIB-ul, sunt foarte reticente. Se așteaptă ca statele membre NATO să anunțe, la summitul de la Ankara, noi contracte pentru achiziția de armament și extinderea capacităților de producție din industria de apărare.

Franța propune noi taxe europene, Germania le respinge

Cât privește bugetul multianual al UE, Franța vine cu o altă soluție: în loc de contribuții mai mari ale statelor, ar trebui să crească resursele proprii ale UE. Președintele Macron propune pentru asta majorarea taxelor pentru corporații și o taxă digitală. Germania se opune însă unor noi taxe pentru companii, care să fie colectate de UE. Se opune și unei taxe digitale, de teama unei reacții negative a guvernului SUA. Berlinul cere, în schimb, reducerea bugetului pentru Politica Agricolă Comună (PAC) și pentru Dezvoltare Regionala. Franța, Polonia, România și Italia sunt marii susținători ai actualului buget pentru PAC. Potrivit Politico, un grup de 16 state membre, printre care România, Italia, Spania și Polonia, s-a pronunțat împotriva reducerilor bugetare și a cerut alocări mai mari pentru agricultură, politica de coeziune (sprijinul structural) și pescuit.

Dacă noile resurse proprii ale UE nu vor creste, statele membre vor trebui să acopere deficitul prin majorarea contribuțiilor naționale, în conformitate cu actuala formula repartizare. Potrivit Consiliului, peste 70% din bugetul UE este finanțat în prezent din contribuțiile statelor membre. Dacă se introduc noi taxe la nivelul UE, acestea ar putea genera costuri suplimentare directe pentru consumatori și companii. Indiferent de formulă, cetățenii europeni trebuie să suporte creșterea bugetului.

UE vrea să-i pună pe suveraniști în fața faptului împlinit

Acestea sunt divergențele dintre statele membre. Există și situații în care s-au pus ușor de acord. Una dintre ele este necesitatea unui acord asupra noului buget multianual până la finalul acestui an. Nimic nu interzice ca dezbaterile să mai dureze un an. Însă 2027 vine cu alegeri prezidențiale în Franța, parlamentare în Polonia, Italia, Grecia și Slovacia. Comisia Europeană și actualele guverne nu doresc să piardă șansa de a negocia cu guvernul liberal polonez al lui Donald Tusk sau cu guvernul lui Emmanuel Macron, condus de Sebastien Lecornu. Prezidențiabilul Jordan Bardella, a anunțat, spre exemplu, că va reduce cu 50% participarea Franței al bugetul UE, dacă va fi ales perședinte.

De aici graba de la Bruxelles pentru a pune posibilele noi guverne eurosceptice în fața faptului împlinit. Situația se aseamănă cu presiunile pentru aprobarea rapidă a împrumuturilor comune ale statelor UE pentru programul care alimentează acum PNRR, în 2020. La fel s-a întâmplat cu deciziile rapide din perioada crizei financiare din urma cu mai bine de un deceniu, când a apărut așa-zisul Compact Fiscal, Semestrul European, Pactul de Stabilitate.

Deciziile luate în grabă au alimentat euroscepticismul

Nu de puține ori, această abordare s-a întors împotriva inițiatorilor. În Grecia cuprinsă de criza a venit la putere un guvern populist. Răspunsul foarte ferm al UE în timpul ”divorțului” de Marea Britanie nu a descurajat, ci a alimentat și mai mult discursul suveranist. Încercarea de a consolida proiectul european printr-o constituție europeană a dusa la respingerea acesteia chiar în Franța, în 2005.

Vorbe mari și bani puțini pentru Ucraina

Mai există un domeniu în care nu sunt mari divergențe în cadrul UE – finanțarea Ucrainei, care are tratament special în cadrul financiar multianual. Propunerile sunt considerate insuficiente – între o treime și jumătate din ceea ce Ucraina ar avea nevoie. Comisia propune crearea unui Rezerve pentru Ucraina, de circa 13,5 miliarde de euro anual. Aceste sume ar urma să fie mobilizate dincolo de cadrul financiar multianual.

Dezbaterea din Parlamentul European nu poate aduce o atingere substanțială sumelor dedicate Ucrainei. Dacă propunerile de reducere a bugetului înaintate de statele nordice vor avea câștig de cauză, este foarte probabil ca tăierile cele mai substanțiale să fie suferite de programele UE pentru competitivitate, prosperitate și securitate, precum și de programul pentru vecinătatea UE. Asta ar însemna ca Ucraina să fi tratată diferit de alte țări care candidează la aderare, a căror finanțare ar fi mult mai expusă la reduceri.