Cafteală politico-financiară

Lipsa cumplită a fondurilor îi încaieră peste măsură. Chiar îi face să semene cu niște animale flămînde, crude, zbuciumate, pornite într-un lătrat fără noimă… Guvernul condus de Ilie Bolojan, cel care la comanda cupletului UE-Nicușor Dan (cîntă la fel!) a stîrnit zbaterea pentru reducerea deficitului bugetar, la scurtă vreme, clachează financiar, profesional, aș zice că și moral și civic. Se prăbușește un guvern alcătuit din prea multe persoane de umplutură. Echipa care a amăgit populația cu măsuri salvatoare și cu soluții strașnice nu-i echipă. S-a dovedit că nu-i decît o adunătură pestriță. Cei care s-au aruncat orbește pe promisiunea privitoare la reducerea deficitului bugetar au mărit datoria României cu 125 de miliarde de lei. Adică 25 de miliarde de euro. Ceva peste împrumuturile disperate din mandatul marinarului Traian Băsescu, cînd Petrov și-a asumat tăierea salariilor și a pensiilor.

Așadar, cu toate promisiunile de reduceri, cu toate tăierile și cu toate taxele puse una peste alta, guvernul Bolojan a tras o gaură de 25 de miliarde de euro. E drept, ea vine mai ales din pensii și din cheltuielile publice de care încruntatul amenințător Ilie Bolojan nu s-a putut atinge. A tunat și a fulgerat la TV și s-a salvat împrumutînd, încercînd să ascundă scăderea dramatică a încasărilor la buget. În ciuda faptului că își umflă pectoralii și își arcuiește amenințător sprîncenele, el nu s-a ales nici cu încasări mai mari, nici cu stîrpirea învîrtelilor pe bani publici, nici măcar cu cîteva soluții de băgat în seamă. Ilie Bolojan n-a depășit la abordarea economiei românești intervenția primară, semănînd cu o foarfecă grosolană, cum sunt cele pentru oi și vite, care lasă urme adînci și taie pînă la piele. În lunile acestea de restricții furioase, el n-a izbutit să promoveze nici o idee convingătoare, nici să se apropie de un om care să-i livreze o strategie sau un proiect pentru evoluția economiei. Pur și simplu, a persistat ca un setat (programat) în tunderea veniturilor și diluarea lor, cu taxe pe față sau pe furiș și, din cînd în cînd, cu o grosolană jupuire a celor defavorizați.

De ce fuge PSD-ul de la guvernare? Simplu! Știe cît a tocat Ciolacu și anturajul său (din care în plus făcea parte și Sorin Grindeanu). Știe că vistieria e goală și că susținătorii săi au ajuns la pragul disperării. O continuare a prezenței la masa puterii incapabile de schimbări în bine îl aruncă în groapa istoriei. Mai mult, lasă toată greutatea pe umerii unui PNL userizat în gîndire și speriat de decontul acestei guvernări catastrofale. În ultimele luni, cu tonul de căprar amenințător al premierului, PNL-ul seamănă cu o nouă grupare de interese care poartă la un rever un scaiete colorat, iar la celălalt o mangustă pornită pe un cîrîit amenințător.

PNL-ul se teme de pierderea puterii. O gaură de 25 de miliarde de euro nu poate rămîne fără decont, așa cum marile turnuri care poartă marca Ciolacu, Cîțu sau Ludovic Orban nu pot rămîne la nesfîrșit sub pretinsul covor al statului de drept.

Numai afacerea autobuzelor școlare și cele cu energie pot duce jumătate sau o mare parte din elita PNL după gratii. Încăierarea politico-financiară din țara noastră este abia la început!