Caleidoscop teatral de weekend

Domnişoara Julie, senzualitate, cinism, cruzime

În 2012 comemorăm centenarul morţii lui Strindberg, iar Teatrul Maghiar de Stat Cluj, ca omagiu adus dramaturgului, vine cu o nouă reprezentaţie a piesei „Domnişoara Julie”, în regia lui Felix Alexa.

„«Domnişoara Iulia» este o piesă de o modernitate tulburătoare, care provoacă astăzi la fel de mult ca atunci când a fost scrisă. De o senzualitate stranie, un cinism ce dă fiori, piesa este străbătută de o cruzime specială, de un rafinament aproape oriental. O cruzime proprie lumii în care trăim”, afirma regizorul Felix Alexa, autor şi al lightdesignului. În distribuţie, Anikó Pethő, Zsolt Bogdán, Emőke Kató. Decorul şi costumele sunt semnate de Carmencita Brojboiu.

Un spectacol excepţional. Violenţă, senzualitate, cinism, cruzime – piesa „Domnişoara Julie” de August Strindberg scrisă de dramaturgul norvegian în anul1888, provocând scandal şi proteste la reprezentaţii, şi-a păstrat forţa şi în ziua de azi.

Universul lui Strindberg nu este cel al singurătăţii, ci, dimpotrivă, universul unui schimb continuu în care cel puternic îl obligă pe cel slab să apară aşa cum ar dori să îl vadă. Universul lui Strindberg este universul uzurpatorului, iar victima uzurpării devine la rându-i uzurpator.

Piesa a fost cenzurată, atacată la prima ei apariţie pentru imoralitate, iar versiunea originală a manuscrisului a fost prezentată de abia în 1949 – în ce crezi că stă forţa piesei în 2012? Îl întreba pe regizor cea care a semnat dramaturgia, Noemi Vajna. Felix Alexa i-a replicat: „Marea mea surpriză cu această piesă, repetând-o acum, a fost că ea şi-a păstrat forţa, violenţa şi perversitatea chiar şi în ziua de azi. Piesa a fost un mare scandal în epocă, a fost cenzurată, nu a fost jucată în Suedia timp de 16 de ani, în ziua de azi ea nu mai provoacă acelaşi scandal, evident, dar ea îşi păstrează un impact extraordinar la nivel emoţional. Lumea nu mai are atâtea tabuuri ca înainte, însă la nivel emoţional, la nivelul intensităţii trăirilor sufleteşti, la nivelul răsturnărilor psihologice piesa este în continuare de o violenţă emoţională şi de o forţă extraordinară.

Cred că spectacolul va avea un efect asupra publicului la nivel emoţional. Teatrul rămâne o artă încă foarte viabilă în lumea de azi, care e o lume foarte tehnologizată, unde filmele devin din ce în ce mai mult filme 3D, numai datorită emoţiei «live». Şi singurul argument, din punctul meu de vedere, pentru care teatrul nu va pieri niciodată, este faptul că el lucrează în această lume din ce în ce mai artificială, cu emoţii reale, cu un impact la nivel sufletesc încă foarte puternic. Te duci la teatru într-o seară şi poate uneori nu ştii să explici de ce, dar un spectacol te tulbură. Pentru câteva ore nu mai eşti aceeaşi persoană. E unul dintre motivele pentru care cred că lumea vine la teatru.

Un alt punct în care cred că spectacolul poate fi foarte contemporan în 2012 este cinismul piesei, cinism pe care eu am încercat să-l subliniez în spectacol. Toate atitudinile, şi din partea lui Jean şi din partea lui Julie, sunt îmbibate de cinism, există o cruzime a lumii contemporane care este foarte prezentă în piesă. Eu am făcut o Domnişora Julie care are loc astăzi.

Am vrut să folosesc în spectacol elemente puternice şi la nivel senzorial: să miroasă a friptură la începutul spectacolului, să fiarbă apa pe aragaz, să existe un canar viu în colivie. Voiam să funcţioneze bucătăria, şi să nu fie doar un decor de teatru. Este un decor foarte frumos realizat de Carmencita Brojboiu, care am vrut să «joace»: să funcţioneze cuţitele, merele, mirosurile, hotele, şi publicul să fie astfel introdus într-o bucătărie reală, care devine scena unui spectacol al vieţii. În bucătăria noastră «se prelucrează» alimente, dar şi relaţii umane, un spaţiu vital şi extrem de viu. Bucătăria este un spaţiu care trăieşte atâta vreme cât casa este locuită, moare odată cu stăpânii”.

„Nebunia este un laitmotiv al piesei, se spune de multe ori că Domnişoara Iulie este nebună. În ce constă nebunia ei?”, îl întreabă Noemi Vajna.

Felix Alexa: „Cred că despre ea se spune că este nebună deoarece lumea care comentează acest lucru n-o înţelege. Uneori oamenii, din sensibilitate, din vulnerabilitate, din candoare, dintr-o zonă ce este foarte ascunsă şi foarte intimă, pot părea nebuni pentru ceilalţi, pentru că reacţiile lor nu sunt conforme cu regulile societăţii. Strindberg însuşi a fost considerat complet nebun, şi într-un fel şi era, dar tocmai pentru că el nu respecta regulile societăţii. Din această cauză este un scriitor genial. Nebunia domnişoarei Julie este poetică şi abisală, nu patologică. În viaţă e mult mai simplu să clarifici drept «nebunie» ceea ce nu înţelegi. Asta nu înseamnă că reacţiile domnişoarei Julie nu sunt uneori stranii sau la limita nebuniei. Dar e o stare extremă perfect justificată”.

Următorul spectacol cu piesa lui August Strindberg, care a avut recent premiera la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, este programat pentru 13 martie.

„Funcţionarii” şi universul cehovian

Funcţionarii

Teatrul Metropolis vă aşteaptă vineri, 9 martie, de la ora 19.00, la spectacolul „Funcţionarii”, o comedie dulce amăruie care te poartă cu grijă şi tandreţe în universul cehovian.

Un spectacol care te învăluie şi te face prizonier prin umorul de calitate, energia extraordinară şi performanţă.

„Spectacolul de la Teatrul Metropolis a însemnat în primul rând şansa de a mă «juca» cu o parte din proza lui Cehov şi în al doilea rând oportunitatea de a închega o echipă de actori formată atât din debutanţi (la fel ca şi mine) cât şi din actori consacraţi, unii dintre ei chiar profesorii celor mai sus menţionaţi. 6 însemnări, una mai disperată decât alta, un birou trist şi necăjit şi câţiva funcţionari care se dau într-un spectacol de zile din ce în ce mai nevrozate”, mărturisea regizorul Alexandru Mâzgăreanu, care semnează şi dramatizarea textelor lui Cehov, traduse de Masha Dinescu, şi ilustraţia muzicală.

În distribuţie: Mirela Gorea, Gelu Niţu, Marius Galea, Costel Bojog, Alin State, Cosmin Nedelcu, Gabriel Costin, Sorina Ştefănescu, Ionuţ Vişan, cu participarea actritei Roxana Ivanciu. Scenografia îi aparţine Ioanei Pashca.

„«Funcţionarii» este un spectacol ce merită a fi văzut, atât pentru consistenţa sa comică şi aluziile la actualitate, cât şi pentru a cunoaşte mai bine pe tinerii actori de talent şi pe un tânăr regizor. Înscris în FNT la secţia debut, a prilejuit afirmarea lui Alexandru Mâzgăreanu ca un regizor deosebit. A reuşit să construiască spectacolul «Funcţionarii» cu fantezie, cu mult haz, cu ţintă precisă, o satiră la adresa veşnicei relaţii funcţionar – solicitant”.

„Înainte de pensionare”, o piesă a introspecţiei incomode

Înainte de pensionare, un spectacol viu, de Thomas Bernhard

Sâmbătă, 10 martie, la ora 19.00, la Studio 5, Teatrul Naţional din Timişoara scoate la rampă o nouă premieră pe ţară: „Înainte de pensionare”, de Thomas Bernhard, în traducerea lui Ciprian Marinescu. Considerat cea mai importantă voce în teatrul de limbă germană postbelică şi, totodată, una dintre cele mai incomode, Thomas Bernhard (1931 – 1989) este un dramaturg, romancier şi poet austriac a cărui operă se caracterizează printr-un melanj unic de sarcasm, sensibilitate şi umor. Cu un stil inconfundabil, Thomas Bernhard propune un teatru al introspecţiei incomode, un teatru în care personajul principal este, de fiecare dată, Conştiinţa. Spectacolul timişorean, semnat de regizorul austriac Christian Papke, este realizat în parteneriat cu Forumul Cultural Austriac, în cadrul programului „Talking About Borders”, şi reuneşte o echipă formată din actorii Doru Iosif, Ana Maria Cojocaru şi Sabina Bijan / Ana-Maria Pandele, balerina Eva-Maria Danciu, scenograful Alois Gallé, compozitorul Georg Luksch, video-designerul Lucian Matei şi light-designerul Lucian Moga.

„Două poveşti de amor”, o bijuterie teatrală

Două poveşti de amor

Sâmbătă 10 martie, la ora 18.00, sunteţi invitaţi la spectacolul „Două poveşti de amor”, după A. P. Cehov, în regia lui Mircea Cornişteanu şi scenografia creată de Bogdan Spătaru, cu: Cerasela Iosifescu, Silviu Biriş şi Ion Arcudeanu. Este vorba despre un spectacol-coupé foarte apreciat de public şi critică, format din două piese scurte, scrise de marele dramaturg rus. „Ursul” şi „Cerere în căsătorie” sunt cele două creaţii în care se dezvăluie complet şi abrupt spiritul slav, unde extremele fac casă bună. Într-o succesiune rapidă se trece de la ură la iubire, de la prietenie la duşmănie, de la înţelegere la ceartă.

„Mici bijuterii ale construcţiei dramatice, cele două piese într-un act produse de ArCuB sunt partituri în care geniul comic cehovian explorează cu voluptate natura surprinzătoare, şi totuşi mereu aceeaşi, a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei. (…) Calitatea producţiei regizate de Mircea Cornişteanu se bazează pe cele două ingrediente de bază ale oricărui spectacol: un text genial şi actori pe măsura lui”.

„Cabina artistelor”, în premieră

Cabina artistelor

Duminică 11 martie, ora 19.00, are loc premiera oficială, în prezenţa dramaturgului şi a traducătorului, a spectacolului „Cabina artistelor”, de Arnost Goldflam, pus în scenă de Alexandru Mâzgăreanu.

O cabină mică – patru măsuţe, câteva scaune şi un dulap plin de vise – e locul unde se clădesc destinele a patru actriţe, locul unde se confesează, unde se ascultă, unde visele prind viaţă, unde se suferă, unde se descătuşează conflicte, dar se leagă şi prietenii, locul unde actriţele se pregătesc pentru a intra în scenă: Cabina Artistelor. Cu: Coca Bloos, Roxana Ivanciu, Ioana Anastasia Anton, Alexandra Fasolă.

„Simţ enorm şi văz monstruos!”

Dan Bordeianu şi Crenguţa Hariton în O noapte furtunoasă

Suntem în „Anul Caragiale” şi, posibil, vom asista la o avalanşă de montări cu piesele sale. Se potriveşte, pentru că suntem în an electoral! Se potriveşte şi pentru că societatea românească nu (prea) s-a schimbat în cei 100 de ani de când marele dramaturg a plecat dintre cei vii. Poate că ne vom plictisi tot văzând Caragiale. Sau poate că-i vom descoperi noi înţelesuri.

„În lumea lui Caragiale nu este niciodată linişte, dar zgomotul şi agitaţia nu înseamnă viaţă trepidantă, ci consum deraiat de vitalitate”, scria criticul Mircea Iorgulescu în „Eseu despre lumea lui Caragiale”.

Teatrul „Nottara” prezintă vineri, 9 martie, la Sala „George Constantin”, la ora 19.30, premiera spectacolului „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale.

O noapte de pomină, cu momente pe care le credeaţi definitiv trecute şi care, de fapt, sunt al naibii de prezente. Regia îi aparţine lui Alexandru Mâzgăreanu, scenografia este semnată de Ştefan Caragiu, costumele de Alexandra Boerescu, coregrafia este gândită de Roxana Colceag, iar muzica şi ilustraţia muzicală, de Alexandru Suciu. Distribuţia (în ordinea indicată de autor): Jupân Dumitrache – Gabriel Răuţă, Nae Ipingescu – Alexandru Mike Gheorghiu, Chiriac – Dan Bordeianu, Spiridon – Şerban Gomoi, Rică Venturiano – Ion Haiduc, Veta – Crenguţa Hariton, Ziţa – Raluca Vermeşan.

Alexandru Mâzgăreanu este unul dintre tinerii regizori în vogă.

„Biloxi Blues”, o poveste despre viaţă

Ioana Marcoiu şi Liviu Romanescu în Biloxi Blues

„Biloxi Blues” este unul dintre cele mai răsunătoare succese de public de pe Broadway, iar autorul său, Neil Simon, cel mai jucat şi mai premiat dramaturg american contemporan. La Sala Atelier a TNB, sâmbătă şi duminică, la ora 20.00, puteţi viziona, în premieră, piesa „Biloxi Blues”, de Neil Simon, în regia lui Mircea Rusu.

Un text comic şi amar în acelaşi timp, o poveste despre maturizare, armată, dragoste, sexualitate, despre viaţă, cu constrângerile şi prejudecăţile ei. Un spectacol proaspăt şi captivant, jucat la intensitatea vârstei tinerelor personaje, cu o distribuţie alcătuită din absolvenţi ai UNATC, clasa de actorie Prof. Mircea Rusu. Spectacolul oferă partituri bogate unor tineri actori care doresc să facă performanţă în meseria pe care şi-au ales-o. Performanţă este ceea ce îşi propune şi TNB, prin sprijinirea tinerilor dramaturgi, regizori şi actori în cadrul programului „Uşi deschise pentru toţi”. Cu Liviu Romanescu, Daniel Hara, Ioana Mărcoiu, Iuliana Călinescu, Dragoş Dumitru, Corneliu Ulici, Valentin Paraschivu, Alin Popa, Andrei Seuşan, Mihai Munteniţă, Ana Maria Olaş, Mihaela Prosan, Andreea Lucaci.

„Livada de vişini”, de o modernitate surprinzătoare

Marius Manole şi Maia Morgensternîn Livada de vişini

Un spectacol pe care nu trebuie să-l rataţi. La Sala Amfiteatru, a Teatrului Naţional din Bucureşti, astăzi la ora 19.00, vă veţi reîntâlni cu celebra piesă a lui Cehov, în regia lui Felix Alexa. Traducerea este semnată de Maşa Dinescu.

„Livada de vişini”, simbol al unei lumi în schimbare, ieri, ca şi azi, este o piesă despre o epocă aflată la crepuscul, căreia o alta îi va lua locul. Un spectacol de o modernitate surprinzătoare, proiectat într-o livadă insolită, neconvenţională şi construit ca un dialog al contrariilor, în care se împletesc comedia şi drama, ritmurile sufleteşti, „Livada de vişini” sfidează Timpul. La 150 de ani de la naşterea autorului, piesa îşi păstrează, nealterată, actualitatea şi forţa.

În distribuţie Maia Morgenstern, Ioana Anastasia Anton, Irina Movilă, Şerban Ionescu, Marius Manole, Conrad Mihai Mericoffer, Marius Rizea, Ana Ciontea, Mihai Calotă, Ileana Olteanu, Mircea Albulescu, Răzvan Oprea. Conrad Mihai Mericoffer a luat Premiul UNITER pentru Debut pentru rolul Trofimov, la Gala 2011.

Scenografia, Diana Ruxandra Ion, muzica, Alexander Bălănescu.

„Aici «livada», splendid evocată graţie a numeroase borcane dispuse pe rafturile dulapului centenar, devine o metaforă a memoriei subiective; ea e proustiană. Echivalentul celebrei madlene din «În căutarea timpului pierdut» sunt acum vişinile ce se răspândesc sau se zdrobesc pe podeaua scenei. (…) Ca într-un cvartet – căci, ce este aceasta versiune a Livezii, dacă nu o minunată muzică de cameră ? -, Felix Alexa pune în scenă variaţiile unui motiv ascuns. Dincole de ruble şi datorii, ca un curent subteran, iubirea de Liubov e peste tot prezentă. (…) Felix Alexa nu dilatează timpul, nici nu-l accelerează abuziv. Când lent, când rapid, el adoptă ritmul unui monolog interior. Acela al unor ecouri îndepărtate şi al unei resemnări acceptate. Să arăţi sau să nu arăţi livada. «Aceasta-i întrebarea», cum ar spune Hamlet, sub semnul căruia Cehov s-a pus de la «Pescăruşul», până la «Livada». Răspunsul adus de «Livada» de la Naţional e excepţional: nici prezentă, nici absentă, livada, ca într-un laborator de anatomie, e conservată concret în borcanele cu vişine, luminate de puterea magică a afectelor nestinse”, afirma criticul George Banu.

Maia Morgenstern o face flexibilă pe Liubov Andreevna tocmai datorită forţei cu care actriţa este înzestrată. Ea nu o aşază pe Ranevskaia pe un piedestal, ţinând-o rece şi distantă faţă de lumea din jur, o lume care se zbuciumă între vechi şi nou. Dimpotrivă, o apropie de cei ce o înconjoară, dezgolindu-i părţi ale sufletului ei sensibil, arătându-i pornirea senzuală, împingând-o să treacă subtil şi delicat de graniţa nobleţei. „(…) Bucuria răzbunării şi bucuria pierderii – acestea două se asociază într-o nebunie jucată minunat de Marius Manole. El e Lopahin, negustorul plasat de Cehov între livada-comerţ şi livada-poezie, învingătorul, un distrugător fără voie. El cumpără şi apoi distruge livada de vişini în care se îngroapă visele, unul câte unul, cu fiecare lovitură de topor ce răsună în surdină.”

„Ich Clown”, o poveste reală

Duminică, 11 martie, la ora 20.00, Club Prometheus prezintă spectacolul „Ich Clown”, după un text de Sorin Poamă şi Vera Ion.

Inspirat de o poveste reală, spectacolul „Ich Clown” vorbeşte despre renunţarea la zona de confort în care te-ai născut şi pe care o cunoşti şi încercarea de a-ţi găsi echilibrul dincolo de graniţele – fizice – ale acesteia. Autorii textului – actorul Sorin Poamă şi regizorul Vera Ion – au ales să îşi scrie şi apoi să îşi joace propria poveste, pornind de la o situaţie în care s-au confruntat cu decizia de a pleca din România. Rezultatul este un spectacol ca viaţa, plin de imprevizibil şi situaţii amuzante.

Personajul central (Adi) este un tânăr actor român fără job, bani sau proiecte pentru viitor. Trăieşte într-o fostă agenţie imobiliară, închiriată în Bucureşti. După ce prietena lui îl părăseşte pentru că nu are „nimic sigur”, Adi decide să îşi schimbe radical viaţa: plănuieşte să plece prin Europa, împreună cu prietenii săi William şi Dragoş – toţi trei îmbrăcaţi în clovni.

Spectacolul este primul eveniment din cadrul platformei „Scrie despre tine”, care are ca scop crearea de piese de teatru bazate pe biografie şi documentare asupra vieţilor oamenilor din România actuală. „După spectacol, vom lua legătura cu cei interesaţi să participe la un atelier de scenaristică; vrem să oferim un frame normal şi relaxat în care oamenii să îşi poată povesti experienţele”, afirmă Vera Ion.

Regia: Vera Ion. Cu: Sorin Poamă, Andrei Şerban, Alexandru Potocean, Ilinca Hărnuţ, Iulia Verdeş, Vera Ion.

De la „Piaţa Roosevelt” la dosarele Securităţii. Luna teatrului românesc la Varşovia

Piaţa Roosevelt

O Piaţă Roosevelt populată de pisici şi oameni frumoşi, deşi la marginea societăţii, un erou al zilelor noastre născându-se din paginile unei stenograme a Securităţii, un road-trip al unui cuplu pierdut în ceaţa drogurilor, însoţit spre o lume mai bună de forţa păgână a Căluşarilor – Radu Afrim, Gianina Cărbunariu şi Theodor Cristian Popescu se întâlnesc în luna martie pe scena Teatrului Rozmaitosci (TR) din Varşovia, în cadrul unui proiect teatral complex organizat de Institutul Cultural Român din capitala Poloniei.

Programul cuprinde reprezentaţii cu „Piaţa Roosevelt” de Dea Loher, regia Radu Afrim, producţie a Teatrului Naţional din Timişoara (pe 11 martie); „X mm din Y km”, regia Gianina Cărbunariu, producţie ColectivA (pe 12 martie) şi „Un cuplu de români amărâţi vorbitori de polonă” de Dorota Maslowska, regia Theodor Cristian Popescu, producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, Compania „Tompa Miklos” (pe 21 şi 22 martie). Li se alătură o discuţie cu public având ca subiect teatrul românesc, o expoziţie de fotografii realizate de Radu Afrim, precum şi un grupaj de articole dedicate teatrului românesc, apărut la începutul lunii martie în cea mai citită publicaţie teatrală poloneză, revista „Teatr”.

Trei dintre cei mai cunoscuţi regizori români ai noii generaţii, Radu Afrim, Gianina Cărbunariu şi Theodor Cristian Popescu, îşi vor prezenta câteva dintre cele mai actuale spectacole la unul dintre cele mai avangardiste şi mai cosmopolite teatre din Varşovia, Teatrul Rozmaitości (TR Warszawa), locul unde a lucrat timp de mulţi ani regizorul Krzysztof Warlikowski, împreună cu actualul director, regizorul Grzegorz Jarzyna.

Însoţind reprezentaţiile, luni, 12 martie, tot la Teatrul „Rozmaitości”, va avea loc un dialog despre teatrul românesc contemporan, la care vor participa criticul român Iulia Popovici şi criticul polonez Paweł Płoski, redactor al revistei „Teatr”, moderator al discuţiei fiind Piotr Olkusz (redactor al revistei „Dialog”).

În plus, numărul din martie al revistei „Teatr”, cea mai veche revistă de teatru din Polonia (înfiinţată în 1946), cuprinde un grupaj de articole despre teatrul românesc: un eseu despre România semnat de Lucian Dan Teodorovici şi intitulat „România din trei perspective”, un articol despre scenografia românească semnat de George Banu („Scenografia românească sau credinţa în teatru”), un complex text al Gianinei Cărbunariu despre ultimul ei spectacol, „X mm din Y km”, prezentat acum şi la Varşovia, un interviu amplu şi inedit cu Radu Afrim, realizat de Iulia Popovici, precum şi un articol despre ediţia din 2011 a Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti, semnat de Paweł Płoski.

Ofensiva teatrală românească în Polonia pusă la cale de ICR Varşovia nu se va opri însă aici, Institutul plănuind susţinerea participării unor spectacole româneşti la cele mai importante festivaluri internaţionale de profil din Polonia anului 2012 – Festivalul „Kontakt” din Toruń, Festivalul „Necunoscuţii de lângă noi” din Poznań, Festivalul „Shakespeare” din Gdańsk şi Festivalul „Demoludy” din Olsztyn.

Caragiale-Strindberg. Întâlnire între doi centenari

Institutul Cultural Român de la Stockholm organizează miercuri, 28 martie, la sediul său un program despre cele două figuri emblematice ale dramaturgiei române şi suedeze, I.L. Caragiale şi August Strindberg, la 100 de ani de la moartea acestora. Coincidenţele care-i leagă pe cei doi scriitori pornesc de la perioada în care au trăit şi continuă cu anumite influenţe şi trăsături literare comune. Nu în ultimul rând, atât spiritul lui Caragiale, cât şi cel al lui Strindberg au rămas vii, iar textele lor continuă să surprindă prin modernitate.

Secretul longevităţii celor doi va fi dezbătut de scriitoarea şi cercetătoarea Ioana Pârvulescu, autoarea mai multor studii despre Caragiale, de dramaturgul Vlad Zografi şi de scriitorul şi dramaturgul suedez Magnus Florin. Discuţia va fi completată de o lectură din proza celor doi autori, în interpretarea a doi actori din trupa „Teatrului Dramatic Regal” din Stockholm, Björn Granath şi Mirja Turestedt. Pentru această ocazie au fost traduse de către Inger Johansson schiţa „Situaţiunea” şi eseul „Intelectualii”, acestea fiind primele texte de I.L. Caragiale traduse în suedeză.