Cu greu România poate avea o busolă care să ne indice viitorul, dacă generații întregi nu au beneficiat, în școală, de o busolă a predării istoriei noastre, iar acest lucru trebuie urgent reparat. Intrarea României în epoca în care noi înșine ne considerăm „o țară mare, cu influență” are nevoie de o bază conceptuală solidă, nu de un spațiu deliberativ haotic și poluat, așa cum el este azi.
Această bază nu poate funcționa dacă rămâne apanajul unui număr restrâns de oameni — profesori și academicieni —, ci trebuie să se regăsească în milioanele de tineri care vor alcătui România de mâine. Este nevoie să recuplăm kratosul — conducerea — cu demosul, adică poporul, iar această recuplare se poate face doar dacă, la nivel fundamental, gândim în același registru. Iar trunchiul comun al gândirii naționale nu poate fi altul decât o înțelegere împărtășită a propriei istorii. De aceea, este esențial să stabilim busola conceptuală a predării istoriei. Iat-o, în opinia mea.
1) Istoria – Cultură generală:
Importantă pur și simplu pentru a ști pe ce lume trăiești, pentru a ști prin ce se caracterizează fiecare epocă istorică, lucrurile esențiale. Adică să ai o idee -desigur, cu cât este mai precisă cu atât mai bine- despre parcursul care ne-a adus unde suntem azi și despre diferitele moduri de evoluție pe meridianele globului.
Această componentă a istoriei, istoria-cultură generală, este esențială și ar trebui să fie cunoscută la finalul gimnaziului de către toți copiii. Este și motivul pentru care în legea dată de mine această componentă s-ar fi evaluat la finalul gimnaziului: e limpede pentru cine se bazează pe realitate și nu pe himere că o materie care nu e evaluată e o materie pe care copiii nu o învață. Niciunde, niciodată.
2) Istoria – Narativ național:
„Povestea” națională are rolul de a crea o identitate națională, o poveste comună nouă, românilor. Această poveste este subiectul inevitabil al interpretărilor politice care nasc dar se și hrănesc din ideologii. Așa e în toate țările: în Franța revoluția de la 1789 este predată ca fiind un salt major, crimele și ororile ei fiind, mai mult sau mai puțin, trecute cu vederea în mentalul colectiv. În perioada de glorie a wokeismului, istoria în lumea occidentală conținea tot mai multă autoflagelare legată, de exemplu, de colonialism. În timpul regimului comunist, începând cu dacii și romani și terminând cu perioada modernă, noi, românii, eram descriși ca fiind cei mai cei. Pe scurt, „istoria-narație” citește faptele reci prin prisma unor interese politice. Acest discurs este uneori util pentru că poate participa la consolidarea unei conștiințe naționale, iar uneori toxic și tragic, cum a fost de exemplu spălarea pe creier a germanilor în timpul regimului nazist sau a spațiului ex-sovietic în regimul comunist criminal. Tocmai pentru a găsi echilibrul, Consiliul Europei a pus pe picioare un observator al predării istoriei pe care cred că ar fi bine să-l consultăm. Președintele acestei instituții este un om cu un volum intelectual impresionant, Alain Lamassoure, care și-a început cariera în anii ’70 alături de Maurice Druon, membru al Academiei Franceze și, pe atunci, ministrul culturii. Discuțiile cu el mi-au deschis ochii legat de domeniul predării istoriei, iar în contextul actual l-aș invita urgent în România.
Este esențial ca această componentă a istoriei să fie consolidată printr-un număr semnificativ de ore începând cu finalul gimnaziului și pe toată perioada liceului.
3) Istoria – Responsabilitate:
Pe lângă importanța cunoașterii istoriei pentru cultura generală și cunoașterea ei cu utilitate patriotică în construirea unui „popor-narație”, mai există o componentă esențială a cunoașterii istoriei: responsabilitatea. Când cunoști ororile teocrațiilor din evul mediu sau din lumea de azi, când cunoști ororile războaielor, ororile înfăptuite de naziști, crimele puse în practică de comuniști (la noi acasă crimele legionarilor și ale regimului criminal comunist), când înțelegi mecanismele care au dus la regimurile care au pus aceste lucruri în practică, ești automat învestit cu RESPONSABILITATE. Responsabil pentru că nu mai poți spune „nu am știut”: știm bine că „cea mai mare șmecherie a diavolului e să te facă să crezi că el nu există”. Dacă ai multă cunoaștere „la purtător”, nu pe google sau chatgpt, nu poți să ignori existența diavolului și nici să nu observi atunci când viața îți oferă o uriașă oportunitate. România are, încă, o fereastră de oportunitate. Dar ea e de scurtă durată și, având în vedere dinamica mondială, dacă nu o exploatăm riscăm un pericol existențial.
Viitorul nu e un dat, el se merită și numai popoarele care își așază trecutul în lumină pot merge drept în incertitudinea viitorului. Istoria nu este doar trecutul, e mai ales busola prin care prezentul își găsește direcția fără să se piardă în haos.
Cu tot respectul, dar de când este dl Funeriu un ”conservator”? Cineva care a susținut cu fanatism psihoza injectării oamenilor cu vaccinurile experimentale ”sigure și eficiente”, cineva care a susținut cu maximă încrâncenare, in mod public, faptul că ”opinia” anti-vaccin trebuie interzisă prin lege” (cf principiului aplicat în trecut de alți ”oameni de știință”, principiu conform căruia ”cine susține că Pământul se învârte in jurul Soarelui trebuie ars pe rug” deoarece contrazicea știința oficială de la acel moment) NU este un conservator ci este (în opinia mea, de membru al ”plevei societății”) un individ care reprezintă un pericol la adresa sănătății, a vieții și a libertății oamenilor deoarece crede, în fanatismul lui (asemenea celor din trecut care ardeau oameni pe rug in numele ”apărării științei”) că știința autentică s-ar impune cu pumnul !
”Știința” care nu se poate impune cu argumente și dovezi indubitabile, având nevoie să fie impusă cu pumnul, NU este știință ci este anti-știință. Iar persoanele care promovează ideea total bolnavă cf căreia ar trebui interzise prin LEGE (în loc să fie dezbătute și contracarate cu dovezi care să convingă – dacă există asemenea dovezi!) opiniile argumentate care nu le sunt unora pe plac sunt, in opinia mea, orice dar NU sunt ”conservatori”.
Autorul isi favorizeaza ideile, istoria (la fel ca restul disciplinelor) este predata de profesori , responsabilitatea evaluarii cunostintelor le revine, nu se pune problema ca elevii sa nu fie evaluati corect. Nu pot fi discipline cu regim special, astea-s ambitii egoiste ale adultilor(politicieni etc.), puse pe seama copiilor si tinerilor: vor sa-i indoape pe copii cu ceea ce li se pare lor important.
Titlul articolului e cel mai scurt si valoros comentariu.
GETIA, BBBBAAAAAI! JOS CENZURA!
Atunci când istoria este făcută cu scopul de a promova minciuni naționaliste și a îndoctrina, e de preferat să nu existe ca materie în școală.
Nicio persoană parte a unei minorități nerecunoscute nici astăzi ca popor fondator al statului român nu poate fi responsabilă pentru ideologiile și faptele comise de grupările ocupante ale formațiunilor statale ocupante.
Deci „pe mine să nu vă bazați”.
E o datorie obligatorie sa nu te bazezi pe inculti !
Istoria adevarata e greu de publicat!
1.Cum suntem noi o insula de latinitate’pana spre Odessa cand granitele Imperiului roman sunt figurate cel mult cu ceva din Transilvania dar cel mai des ,cu frontiera la sud de Dunare!?
2.Cum nu stie nimeni ca ‘alb,alba’sunt cuvinte celtice ,care inseamna atat culoarea,dar ‘alba’inseamna si fortareata ?De unde Alba Iulia,etc
3.Cum nu spune nimeni ca pana pe la anul 370 en imparati romani au primit titlui de Dacicus in lupte cu dacii,ce sa mai vorbim de cel mai mare pod al antichitatii construit pe la 300 en in functiune vamala timp de 150 de ani Având o lungime totală de 2437 m, din care 1137 peste albia Dunării, podul lui Constantin cel Mare de la Corabia este considerat cel mai lung pod antic peste un curs de apă și unul din cele mai lungi din toate timpurile.
Oare de ce a fost facuta aceasta investitie costisitoare,cu cine faceau romanii negot?
4.Cand a fost crestinat poporul roman cand cea mai veche biserica din Balcani e biserica din Densus, construita pe la 1200?
etc