Când nu-ți înveți istoria, alții îți scriu viitorul

Când nu-ți înveți istoria, alții îți scriu viitorul

Daniel Funeriu este un chimist și politician român, cunoscut pentru rolul său ca ministru al educației (2009–2012). A inițiat reforma educației și Legea Educației Naționale, promovând meritocrația și evaluarea riguroasă. Este apreciat pentru atitudinea sa fermă și viziunea modernă asupra școlii

Când nu-ți înveți istoria, alții îți scriu viitorul

Cu greu România poate avea o busolă care să ne indice viitorul, dacă generații întregi nu au beneficiat, în școală, de o busolă a predării istoriei noastre, iar acest lucru trebuie urgent reparat. Intrarea României în epoca în care noi înșine ne considerăm „o țară mare, cu influență” are nevoie de o bază conceptuală solidă, nu de un spațiu deliberativ haotic și poluat, așa cum el este azi.

  

Această bază nu poate funcționa dacă rămâne apanajul unui număr restrâns de oameni — profesori și academicieni —, ci trebuie să se regăsească în milioanele de tineri care vor alcătui România de mâine. Este nevoie să recuplăm kratosul — conducerea — cu demosul, adică poporul, iar această recuplare se poate face doar dacă, la nivel fundamental, gândim în același registru. Iar trunchiul comun al gândirii naționale nu poate fi altul decât o înțelegere împărtășită a propriei istorii. De aceea, este esențial să stabilim busola conceptuală a predării istoriei. Iat-o, în opinia mea.

1) Istoria – Cultură generală:

Importantă pur și simplu pentru a ști pe ce lume trăiești, pentru a ști prin ce se caracterizează fiecare epocă istorică, lucrurile esențiale. Adică să ai o idee -desigur, cu cât este mai precisă cu atât mai bine- despre parcursul care ne-a adus unde suntem azi și despre diferitele moduri de evoluție pe meridianele globului.

Această componentă a istoriei, istoria-cultură generală, este esențială și ar trebui să fie cunoscută la finalul gimnaziului de către toți copiii. Este și motivul pentru care în legea dată de mine această componentă s-ar fi evaluat la finalul gimnaziului: e limpede pentru cine se bazează pe realitate și nu pe himere că o materie care nu e evaluată e o materie pe care copiii nu o învață. Niciunde, niciodată.

2) Istoria – Narativ național:

„Povestea” națională are rolul de a crea o identitate națională, o poveste comună nouă, românilor. Această poveste este subiectul inevitabil al interpretărilor politice care nasc dar se și hrănesc din ideologii. Așa e în toate țările: în Franța revoluția de la 1789 este predată ca fiind un salt major, crimele și ororile ei fiind, mai mult sau mai puțin, trecute cu vederea în mentalul colectiv. În perioada de glorie a wokeismului, istoria în lumea occidentală conținea tot mai multă autoflagelare legată, de exemplu, de colonialism. În timpul regimului comunist, începând cu dacii și romani și terminând cu perioada modernă, noi, românii, eram descriși ca fiind cei mai cei. Pe scurt, „istoria-narație” citește faptele reci prin prisma unor interese politice. Acest discurs este uneori util pentru că poate participa la consolidarea unei conștiințe naționale, iar uneori toxic și tragic, cum a fost de exemplu spălarea pe creier a germanilor în timpul regimului nazist sau a spațiului ex-sovietic în regimul comunist criminal. Tocmai pentru a găsi echilibrul, Consiliul Europei a pus pe picioare un observator al predării istoriei pe care cred că ar fi bine să-l consultăm. Președintele acestei instituții este un om cu un volum intelectual impresionant, Alain Lamassoure, care și-a început cariera în anii ’70 alături de Maurice Druon, membru al Academiei Franceze și, pe atunci, ministrul culturii. Discuțiile cu el mi-au deschis ochii legat de domeniul predării istoriei, iar în contextul actual l-aș invita urgent în România.

Este esențial ca această componentă a istoriei să fie consolidată printr-un număr semnificativ de ore începând cu finalul gimnaziului și pe toată perioada liceului.

3) Istoria – Responsabilitate:

Pe lângă importanța cunoașterii istoriei pentru cultura generală și cunoașterea ei cu utilitate patriotică în construirea unui „popor-narație”, mai există o componentă esențială a cunoașterii istoriei: responsabilitatea. Când cunoști ororile teocrațiilor din evul mediu sau din lumea de azi, când cunoști ororile războaielor, ororile înfăptuite de naziști, crimele puse în practică de comuniști (la noi acasă crimele legionarilor și ale regimului criminal comunist), când înțelegi mecanismele care au dus la regimurile care au pus aceste lucruri în practică, ești automat învestit cu RESPONSABILITATE. Responsabil pentru că nu mai poți spune „nu am știut”: știm bine că „cea mai mare șmecherie a diavolului e să te facă să crezi că el nu există”. Dacă ai multă cunoaștere „la purtător”, nu pe google sau chatgpt, nu poți să ignori existența diavolului și nici să nu observi atunci când viața îți oferă o uriașă oportunitate. România are, încă, o fereastră de oportunitate. Dar ea e de scurtă durată și, având în vedere dinamica mondială, dacă nu o exploatăm riscăm un pericol existențial.

Viitorul nu e un dat, el se merită și numai popoarele care își așază trecutul în lumină pot merge drept în incertitudinea viitorului. Istoria nu este doar trecutul, e mai ales busola prin care prezentul își găsește direcția fără să se piardă în haos.

 

Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

7 comentarii

  1. Cu tot respectul, dar de când este dl Funeriu un ”conservator”? Cineva care a susținut cu fanatism psihoza injectării oamenilor cu vaccinurile experimentale ”sigure și eficiente”, cineva care a susținut cu maximă încrâncenare, in mod public, faptul că ”opinia” anti-vaccin trebuie interzisă prin lege” (cf principiului aplicat în trecut de alți ”oameni de știință”, principiu conform căruia ”cine susține că Pământul se învârte in jurul Soarelui trebuie ars pe rug” deoarece contrazicea știința oficială de la acel moment) NU este un conservator ci este (în opinia mea, de membru al ”plevei societății”) un individ care reprezintă un pericol la adresa sănătății, a vieții și a libertății oamenilor deoarece crede, în fanatismul lui (asemenea celor din trecut care ardeau oameni pe rug in numele ”apărării științei”) că știința autentică s-ar impune cu pumnul !
    ”Știința” care nu se poate impune cu argumente și dovezi indubitabile, având nevoie să fie impusă cu pumnul, NU este știință ci este anti-știință. Iar persoanele care promovează ideea total bolnavă cf căreia ar trebui interzise prin LEGE (în loc să fie dezbătute și contracarate cu dovezi care să convingă – dacă există asemenea dovezi!) opiniile argumentate care nu le sunt unora pe plac sunt, in opinia mea, orice dar NU sunt ”conservatori”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *