Circulă pe net. Carantina sau autoizolarea cresc, la cote foarte înalte, creativitatea. Captivi între patru pereți, oamenii au timp să se întoarcă spre natură și să realizeze ce frumos era totul, înainte de criză. Eram fericiți și nu știam, după cum spunea, într-un editorial care a devenit viral (termenul sună cam nepotrivit acum), un jurnalist spaniol.
VIRAL. „Eram fericiţi şi nu ştiam”
Acum, un alt text superb circulă pe net datorită frumuseții, și, mai ales, datorită adevărului trist care izbucnește, parcă, din fiecare cuvânt. Nu știm autorul, dar, oricare ar fi el, merită, măcar pentru acest text, să treacă mai ușor peste această perioadă.
„Am adormit într-o lume și ne-am trezit în alta.
Deodată, Disney-ul nu mai era magic
Parisul nu mai era romantic
New Yorkul nu mai e mereu treaz
Zidul chinezesc nu mai e o fortăreață, iar Mecca…e goală.
Îmbrățișările și sărutările au devenit, deodată, arme. Și dai dovadă de dragoste și de iubire acum dacă, nu-ți vizitezi părinții sau prietenii.
Realizezi, deodată, că puterea, frumusețea sau averea nu mai valorează nimic. Și că nu-ți pot aduce oxigenul de care ai atâta nevoie.
Dar planeta își continuă viața în toată splendoarea sa. Și a pus oamenii în cuști. Cred că e un mesaj la mijloc: «Nu ești necesar. Aerul, pământul, apa și cerul sunt bine mersi și fără tine. Când vei reveni, ține minte! Tu ești oaspetele meu. Nu stăpânul meu!»
Grig- bine spus