Carol Popp de Szathmari, pictorul care a fixat imaginea Bucureștiului secolului al XIX-lea, primul fotoreporter de război din lume

De la Cluj la București, drumul unui artist excepțional

Născut la 11 ianuarie 1812, la Cluj, într-o familie de origine transilvăneană, Szathmari și-a format stilul mai ales prin studiu individual și călătorii, după o scurtă perioadă la Academia de Artă din Viena. Fascinat de diversitatea oamenilor, a costumelor și a peisajelor din Imperiul Habsburgic și din Principatele Române, s-a stabilit definitiv la București în 1843, atras de interesul boierimii bucureștene pentru portrete și lucrări decorative realizate după modele occidentale. Talentul, eleganța și seriozitatea sa profesională i-au adus rapid aprecierea elitei orașului, scrie bucuresti.ro.

Bucureștiul surprins în acuarele și desene

Înainte de a deveni cunoscut ca fotograf, Szathmari s-a dedicat picturii și desenului. Un set de acuarele realizate în toamna anului 1848, la scurt timp după confruntarea din Dealul Spirii, unul dintre momentele centrale ale Revoluției de la 1848, îi înfățișează pe soldații otomani implicați în evenimente, dar și imagini rare ale unui București care avea să dispară odată cu modernizarea Capitalei. Pentru istorici, aceste lucrări sunt mărturii vizuale de mare valoare, care completează documentele scrise ale epocii.

Artistul preferat de înalta societate

Educat, poliglot și rafinat, Szathmari a învățat și limba română după stabilirea în București, ceea ce i-a permis o integrare rapidă în societatea locală. A fost primit în anturajul domnitorului Gheorghe Bibescu și al soției sale, Maritzica Bibescu, cărora le-a realizat portretele și a rămas, de-a lungul întregii sale vieți, în serviciul conducătorilor Țării Românești, iar apoi ai României. Atelierul său din București a devenit unul dintre cele mai căutate din Principate, frecventat de aristocrați, diplomați și militari.

În 1863, artistul a primit titlul oficial de „Peintre et Photographe de la Cour de LL AA SS” („Pictor și Fotograf al Curții Altețelor Lor Serenissime”), recunoaștere care i-a confirmat statutul privilegiat.

Imaginea lui Alexandru Ioan Cuza

În vara anului 1863, Szathmari a realizat, în atelierul său, o amplă serie de fotografii oficiale ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza și ale soției sale, Elena Cuza. Cuza a fost fotografiat în mai multe uniforme militare, purtând decorații precum ordinele „Medjidie”, „Sfinții Mauriciu și Lazăr” și „Mântuitorul”. Istoricii consideră că imaginile au fost gândite ca portret oficial unic al domnitorului, menit să simbolizeze unitatea politică obținută în 1859, după ce în Moldova și în Țara Românească circulau reprezentări diferite.

La scurt timp, artistul i-a propus ministrului Dimitrie Bolintineanu transformarea fotografiilor în litografii, alegând drept model imaginea în care Cuza purta uniforma de mare ținută a dorobanților călări.

Primul fotoreporter de război din lume

Faima internațională a lui Szathmari este legată în special de activitatea desfășurată în timpul Războiului Crimeii (1853-1856), când, cu aparate voluminoase a mers în apropierea frontului pentru a fotografia tabere, ofițeri, soldați și echipamente militare. Imaginile sale, considerate primele reportaje fotografice de război din istorie, au fost prezentate la Expoziția Universală de la Paris și admirate inclusiv de împăratul Napoleon al III-lea și de regina Victoria a Marii Britanii. Astfel, artistul originar din Cluj a intrat definitiv în istoria universală a fotografiei.

Lucrările lui Szathmari, izvoare istorice

Lucrările lui Szathmari, picturi, acuarele, desene, gravuri și fotografii, se regăsesc astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, ale Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, ale Bibliotecii Academiei Române și ale altor instituții din țară și din străinătate. Ele nu sunt privite doar ca opere de artă, ci și ca izvoare istorice de primă importanță pentru arhitectură, modă, uniforme militare, ceremonial și viața cotidiană a Bucureștiului.

Citește și: Cum a evoluat Bucureștiul în perioada interbelică