' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Bucureștiul dintre cele două războaie mondiale a trecut prin una dintre cele mai spectaculoase transformări urbane din istoria sa. În doar două decenii, populația Capitalei a crescut cu 127%, iar orașul s-a extins atât spre periferii, cât și pe verticală, odată cu apariția primelor blocuri moderne, scrie București.ro.
Cartierele combatanților și muncitorilor: noua geografie periferică
Dar cea mai importantă dezvoltare, subliniază Giurescu, vine la marginile Bucureștiului, „dincolo de limita orașului”. Aici iau naștere cartiere noi „fie prin împroprietărirea demobilizaților din războiul 1916-1919, fie prin cumpărare de parcele de către oameni cu venituri modeste, muncitori din fabrici, ceferisti, petenebisti, reangajați militari, funcționari mărunți”.
Se întemeiază astfel cartierele Dămăroaia (la sud-est de București-Noi), Cetatea Vodă Mircea (spre Afumați), Apărătorii Patriei (între Șoseaua Oltenița și Șoseaua Berceni) – toate trei cu foști combatanți. Dincolo de groapa Floreasca se formează, „începând de prin 1922”, o nouă aglomerație cu școală. Pe izlazul comunal al Dudeștilor sunt împroprietăriți o seamă de locuitori în anii 1930-1931; cartierul va purta numele de Parcul Libertății.
Potrivit istoricului Constantin C. Giurescu, după șocul demografic provocat de Primul Război Mondial, Bucureștiul a început să atragă zeci de mii de oameni anual din provincii și din mediul rural. Dacă în 1918 Capitala avea aproximativ 382.000 de locuitori, în 1939 ajunsese la aproape 870.000.
Această explozie demografică a schimbat complet structura orașului. Au apărut cartiere noi precum Apărătorii Patriei, Dămăroaia, Balta Albă sau Vatra Luminoasă, multe construite pentru muncitori, ceferiști, funcționari și veterani de război. În paralel, nordul Capitalei s-a dezvoltat ca zonă exclusivistă, cu vile și parcelări elegante în jurul Șoselei Kiseleff și al lacului Herăstrău.
Bucureștiul a început să construiască „pe verticală”
Tot atunci Bucureștiul a început să construiască „pe verticală”. Pe marile bulevarde au apărut blocurile moderniste și art deco care definesc și astăzi imaginea centrului orașului. Blocuri precum Carlton sau Wilson simbolizau intrarea Capitalei în era metropolitană.
Pe Reddit, mulți pasionați de arhitectură consideră perioada interbelică „cea mai interesantă etapă arhitecturală” a Bucureștiului, datorită stilurilor moderniste și art deco care încă definesc numeroase zone centrale ale orașului.
În același timp însă, dezvoltarea rapidă a venit și cu probleme majore. Multe mahalale rămâneau fără apă curentă, canalizare sau electricitate, iar diferențele sociale dintre cartierele bogate și periferii deveniseră uriașe. Transformarea Bucureștiului interbelic rămâne una dintre cele mai importante etape din evoluția Capitalei: perioada în care orașul a trecut de la imaginea unui târg balcanic la ambiția unei metropole europene.
După Istoria Bucureștiului a lui Ctin Giurescu, publicata în 1979 s-au scris multe lucrări importante despre perioadă interbelica. Pentru astfel de subiecte publicațiile recente sunt obligatorii, care sa aducă informații noi la zi, deseori mult maicirectr decât cele mai vechi.
Cine a trait in Bucuresti perioada anilor imediat dupa terminarea razboiului ,stie cat de romantic si linistit arata orasul.Datorita circulatie reduse al masinilor ,iarna atunci cand ningea zapada alba si curata se mentinea pana spre primavara si era o placere sa marseluesti pe strazile din oras .In 54 cand a nins si a viscolit ,intr-o singura noapte zapada era de cati va metrii in Bucuresti. Tin minte ca aproape o saptamana am mers pe schiuri la serviciu dimineata. Aprovizionarea se facea cu sanii trase de cai in cartierele Bucurestiului. Atunci toata lumea era fericita si nu exista scandaluri sau dusmanie intre oameni ,indiferent de nationalitate,etnie sau partid politic.Toti eram ca fratii ,uniti si prieteni intre noi.Cei care traiau in carterele orasului aveau fiecare curtea lui ,casa lui si mica lui gospodarie .Toti vecinii se ajutau intre ei si erau prieteni .La fiecare colt de strada exista cate o Carciuma unde seara sfaraiau micii si fripturile pe gratarul montat pe trotuar ,iar lautarii cantau cantece de petrecere si romante ,nu manele ca astazi.Chia de la intrarea in curte era agatata la gard iar cheia de la intrarea in casa o tineam sub pres.Nu existau gratii la geamuri sau sisteme de alarma ,usi anti glont ca astazi si nici nu mergeau copii la scoala insotiti de parinti ,bunici sau bone ca astazi .Chiar si la orele 24 .00 puteai sa stai pe o banca in parc cu prietena ta, fara sa iti fie frica de nimeni.Asa ca cine a trait in acele perioade de timp se poate considera un om norocos .
Nu-i adevarat: daca ai fi fost salariat în 1954, ar trebui s-aibi vreo 100 de ani.
Eu sunt născută după ce de-al doilea RM. Eram copil când bunicii mei îmi povesteau, ei fiind tineri in acea perioada. Poate nu este corect ca povestiți la persoana I, ci ați preluat de undeva. Dar, din ce mi s-a povestit si din ce am citit, recunosc o liniște nostalgica. Înțelegere, prietenie, calm si ajutorare in comunitate. Azi : nervi, neînțelegere, dușmănie, invidie. Nu cred ca am enumerat tot. Totul petrecandu-se chiar intre rude apropiate.
Eu dupa 1979 am fost Elev Practicant in Clasa a IX -a la Hala Unirii Din Bucuresti , era Bine Acolo erau de Toate ! Cumparam Faina de Trei Nule si plecam cu Faina Acasa !
Bucurestiul dinainte de 1975 cand a inceput sistematizarea sovietica cu platforme industriale si cartiere dormitor era un oras mai curat, civilizat. Treptat a devenit un oras al parvenitilor, clanurilor interlope, al marlanilor si hotilor. Acest lucru se vede si mai bine dupa 1990. Arhitectura noua este jalnica, haotica si inghesuita, poluarea este maxima.