Cauzele dezumflării și dihoniei din PSD

– Partidul lui Ion Iliescu pierde viteză după o victorie electorală importantă pentru că nu are lider. Are conducător, dar nu-i totuna.

– Liviu Dragnea s-a bătut pentru șefia partidului nu pentru că avea un ideal și un proiect, ci pentru că a văzut în asta o soluție pentru a scăpa de încurcături. Dragnea a vrut puterea în PSD fără a fi un om cu adevărat liber.

– Liviu Dragnea nu are anvergură intelectuală și culturală și nu poate fi un interlocutor, mai ales pe plan extern. Întîlnirea de ochii lumii de la masa lui Trump este emblematică pentru omul politic. Și nu are nici o echipă în adevăratul sens al cuvîntului.

– PSD-ul nu are conexiuni solide nici la Washington, nici la Bruxelles. Ca să nu mai vorbim de Berlin și Paris.

– PSD-ul se chinuie să nu mai fie urmașul PCR, dar în tot comportamentul liderilor se simte o înțelegere de tip comunist a libertății, a justiției, a valorilor morale, inclusiv a ideii de comunitate deservită de omul politic.

– PSD-ul de azi acceptă cam tot atît cît acceptau liderii PSD (FSN) prin 1990. Oricît s-au spilcuit prin lume și prin Europa, ei înțeleg democrația pe același fond pe care l-au acceptat în 1990.

– PSD-ul a devenit insula de refugiu a oportuniștilor politici emigrați de prin alte partide. De la Liviu Dragnea la Lia Olguța Vasilescu, în CV-ul liderilor sunt incluse cele mai trăsnite și jegoase partide politice, dispărute între timp.

– De la Victor Ponta încoace, PSD-ul a cultivat tineri care proveneau dintr-o gașcă, iar nu din organizații puternice, recunoscute de electorat.

– De la Adrian Năstase pînă astăzi, în PSD n-a mai încăput opoziție la lider. Nici măcar un opozant n-a mai fost tolerat. Cu Victor Ponta au început pîrjolirea în jurul conducătorului PSD și minimalizarea generației a treia.

– PSD-ul n-a mai avut departamente care să pregătească programul de guvernare. Așa au dispărut și oamenii care să poată prelua ministere sau sectoare de activitate.

– Dihonia și dezumflarea PSD, oricît ar părea de ciudat, încep de la inhibițiile de pecerist ale lui Ion Iliescu și se amplifică grobian prin mandatul bazat pe tupeu și comportament imatur al lui Victor Ponta.

– Noutatea Guvernului Sorin Grindeanu stă în mutarea clientelei de la grupul de ardeleni Maior – Rus – Dîncu – Pușcaș la cel de teleormăneni și olteni, condus de Liviu Dragnea, sudiști, cum zic ardelenii.

– Să abordezi Ministerul Muncii și Ministerul de Interne cu două doamne drăguțe, dar aeriene în domeniile respective, este o aventură, un risc și o formă de iresponsabilitate civică și politică.

– Dezumflarea progresivă a PSD vine din improvizarea echipei și din comportamentul absolut amatoricesc al președintelui la propunerea de premier. Liviu Dragnea nu și-a consultat partidul, nu a avut o variantă de rezervă și a improvizat păgubos cu Sevil Shhaideh, expunînd PSD unui risc de imagine imediat după alegeri.

– PSD a început să piardă serios din momentul în care a arătat că înțelege prin victoria în alegeri un drept nenegociabil de a adopta orice act normativ care îl gîdilă la interes.

– Liviu Dragnea a riscat enorm, alegînd, din criză de timp, soluția Grindeanu, un om pe care nu-l avea inventariat pentru marile încercări politice.

– PSD-ul nu știe nici astăzi cine este susținut de cine și în ce echipă joacă. Incapacitatea conducerii partidului de a se situa tranșant față de serviciile secrete (n-a fost niciodată nici pro și nici contra, a scăldat-o, crezînd că le poate exploata în cursa politică).

– Oricît de lung și de stufos a fost și este programul de guvernare, el nu depășește condiția unui plan de muncă trasat unei echipe încropite și unui guvern fără viziune și filosofie proprii. De altfel, aceste componente lipsesc cu desăvîrșire și președintelui și echipei sale.

– Neînțelegerile din PSD vin de la faptul că premierul refuză să execute ordinele președintelui. Dacă ar fi vorba despre legislație sau despre politici sociale sau economice, tot ar fi ceva. Mă tem că premierul este taxat pentru refuzul de sarcini cu iz de interes personal.

– Faptul că figuri vizibile din echipa Dragnea acreditează ideea că nici conducerea partidului nu știe cine îl păpușează pe Sorin Grindeanu ne demonstrează indirect că alegerea lui Grindeanu a fost o cumplită improvizație.

– PSD-ul își bazează comunicarea pe trei personaje greu digerabile de publicul urban: Olguța Vasilescu, Gabriela Firea, Codrin Ștefănescu. Dacă îi mai adăugăm pe Rovana Plumb și pe Victor Ponta, avem o adevărată baterie, care, oricît interpretează diverse sarcini, produce nepăsare sau chiar antipatie.

-PSD nu este capabil să comunice decît cu presa pe care o susține.

– Liviu Dragnea riscă stabilitatea Guvernului Grindeanu, fără a avea o evaluare corectă a consecințelor atitudinii sale.

– După un an de balet și patinaj, Liviu Dragnea este perceput ca un politician cu care se poate negocia orice, mai ales dacă în joc este pielea acestuia.

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de miercuri versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile şi benzinăriile OMV Petrom şi MOL – sau varianta digitală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.