CCR, la marea chiflă cu pensia magistraților

Curtea constituțional-politică  CCR ne-a făcut-o iar. Ne-a ținut pe  ghimpi ca să ne prostească pentru a treia oară. A stat pe  gînduri o lună și jumătate și s-a tot scărpinat dacă să respingă sau să accepte contestația înaintată de  ICCJ. Și s-a tot învîrtit în jurul  unui  aviz, un „căcățiș”, dacă luăm în calcul faptul că  avizul negativ al CSM-ului era  cunoscut și „ante-pronunțat”. Alte dăți a răstălmăcit legi importante și acum s-a chinuit la o prevedere legală care era vizibilă încă de la registratura CCR.

Ne-a fost servită o soluție românească, un record  național de capro-varzism. Legea nu a fost respinsă pe fond, ci pe formă. Adică, pe procedură. Guvernul poate reîncepe demersul de la  zero, numai să adauge avizul CSM, oricum negativ.

Fără să-i spună nimeni dacă are probleme de  fond sau nu, gureșul Sorin Grindeanu s-a strîmbat în mare grabă în fața camerelor de luat vederi și printre zîmbre ne-a anunțat că „mîine  va propune Coaliției formarea unui colectiv care să analizeze, să redacteze …..”

Ce? Legea pensionării și a pensiilor pentru magistrați nici n-a trecut, nici n-a căzut, nici n-are paragrafe de înlăturat.

Ceva mai scăldat și mai tras de păr, mai batjocoritor la adresa logicii și a bunului simț nici că am văzut.

Adică, s-o luăm de la capăt, mai veseli, mai optimiști și prostiți de-a binelea!

De  fapt, a durat mult pînă cînd acest grup politico-constituțional  (auto-dotat cu prerogative de a anula sau răstălmăci orice i se comandă) a găsit o ieșire dintr-o situație de rahat. Nici așa și nici așa. Nici  cap, nici pajură, nici lată și nici spartă.

Au rezolvat pe toate planurile, împăcînd și capra Comisiei Europene, și verzele  românești. S-au făcut că lucrează la  solicitarea Comisiei Europene pentru bifarea jalonului pe Justiție, s-au prefăcut că ascultă supărarea poporului, s-au făcut că îl mai domolesc pe Ilie Bolojan, s-au prefăcut și că apăra salariile magistraților, inclusiv pensionările din tinerețe și că își păzesc și ale lor viitoare „pensiuțe” cu sacul.

Avem parte de o adevărată magie politico-consituțională cu efecte financiare. Avînd în vedere că se află pe țeavă … ne putem împrumuta mai departe. Lucrăm de zor la reducerea deficitului bugetar! Și Nicușor zice că respectă promisiunile!

Adică s-o luăm de la capat, mai veseli, mai optimiști și  prostiți de-a binelea.

Unii s-au grăbit să afirme că guvernul Bolojan a pierdut legitimitatea. Cînd o lege adoptată prin asumarea răspunderii trece la votul parlamentului, dar cade la CCR cam pe acolo ar fi. Oricum, guvernul a mai pierdut o halcă  din credibilitate. Și-a mai adăugat o chiflă la cele pe care le-a comis pe fugă de cînd a venit în Piața Victoriei. Iar Ilie Bolojan a rămas fără una dintre pietrele de la coroana credibilității. A fost primul semn că se poticnește, că o dă la întors. L-a luat gura pe dinainte cu demisia și apoi a dres-o în văzul lumii.

N-a fost tamponat frontal, dar nici lăsat să atace blocul privilegiilor acumulate în  35 de ani.

Dacă s-ar ține de promisiune, Ilie Bolojan s-ar salva și ar mai avea o șansă. A încercat cu degetul un cazan în clocot și s-a ars, dar ar rămîne politicianul care a  vrut și care s-ar putea întoarce. Și după ce-și face o echipă ar putea reîncepe.

Dacă alege varianta mermelită, cu refacerea procedurii, cu rescrierea legii și asumarea  răspunderii, Ilie Bolojan nu face decît să se piardă în cloaca de politicieni români.