Lustraţia nu poate fi utilizată ca mijloc de pedeapsă sau răzbunare, deoarece scopul acesteia nu este pedepsirea celor prezumaţi vinovaţi, se arată în motivarea Curţii Constituţionale a României publicată, vineri, prin care legea respectivă a fost declarată neconstituţională.
„O pedeapsă poate fi impusă doar pentru o activitate criminală din trecut, pe baza Codului penal aplicabil şi în conformitate cu toate procedurile şi garanţiile procesului penal. Or, supusă controlului de constituţionalitate sub acest aspect, Legea lustraţiei este excesivă în raport cu scopul legitim urmărit, deoarece nu permite individualizarea măsurii”, argumentează CCR.
Potrivit CCR, Legea lustraţiei instituie o prezumţie de vinovăţie şi o adevărată sancţiune colectivă, bazată pe o formă de răspundere colectivă şi pe o culpabilizare generică, globală, făcută pe criterii politice, ceea ce contravine principiilor statului de drept, ale ordinii de drept şi prezumţiei de nevinovăţie instituită prin art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Conform judecătorilor CCR, lustraţia este permisă doar cu privire la acele persoane care au luat parte efectiv, împreună cu organizaţii ale statului, la grave încălcări ale drepturilor şi libertăţilor omului.
Totodată, Curtea consideră că Legea lustraţiei aduce atingere şi principiului neretroactivităţii legii consacrat în art.15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia ,,Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. ”Legea se aplică pentru fapte şi acţiuni săvârşite după intrarea ei în vigoare. De aceea nu se poate pretinde ca, respectând legile în vigoare şi acţionând în spiritul lor, cetăţenii să aibă în vedere eventuale reglementări viitoare”, mai spun judecătorii.
Legea lustraţiei a fost adoptată tardiv, respectiv după 21 de ani de la căderea comunismului, se mai arată în motivarea Curţii Constituţionale. De aceea, caracterul tardiv al legii, fără a avea în sine un rol decisiv, este considerat de Curte ca fiind relevant pentru disproporţionalitatea măsurilor restrictive, chiar dacă prin acestea s-a urmărit un scop legitim.
În plus, potrivit CCR, lustraţia nu înseamnă epurare sau răzbunare pentru alegeri ideologice greşite ori accidente biografice, ci încercarea de regăsire a demnităţii şi a încrederii, precum şi redarea autorităţii instituţiilor fundamentale ale statului.
„După o încercare nereuşită, cea din 1997, adoptarea în România a Legii lustraţiei este lipsită de eficienţă juridică, nefiind actuală, necesară şi utilă, doar cu o semnificaţie exclusiv morală, ţinând seama de perioada mare de timp care a trecut de la căderea regimului totalitar comunist”, susţin judecătorii CCR.
Ei amintesc că, în România, comunismul a fost condamnat la nivel de doctrină, schimbarea regimului fiind consacrată prin acte juridice cu valoare constituţională, precum Comunicatul către ţară al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (FSN), publicat în Monitorul Oficial din 22 decembrie 1989, şi Decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului FSN şi a consiliilor sale teritoriale publicat, de asemenea, în Monitorul Oficial din 27 decembrie 1989.
Pe de altă parte, CCR consideră că lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau au colaborat cu regimul comunist.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Curtea Constituţională a fost sesizată de către 29 de senatori şi 58 de deputaţi din PSD. Astfel, social democraţii au depus două contestaţii cu argumentaţii diferite, una din partea grupului parlamentar al senatorilor, iar alta din partea deputaţilor. Principalul argument invocat de PSD priveşte rezoluţia APCE şi deciziile CEDO referitoare la interzicerea condamnărilor colective.
Legea lustraţiei a fost adoptată pe 19 mai în Camera Deputaţilor, for decizional.