Ce a mai rămas bun din OUG 50 pentru clienţii băncilor

Amendamentul PDL-ARB-BNR de la art. 95 adus de deputatul Adrian Henorel Niţu a întors schimbat aproape total sensul legii.

Până la şedinţa din 8 decembrie, discuţiile pe seama textului de lege s-au purtat după principiul că sub incidenţa legii vor intra şi contractele de credit în desfăşurare. La un moment-dat, până şi bancherii păreau că se obişnuiseră cu ideea că legea e şi pentru contractele vechi şi s-au concentrat pe a obţine cât mai mult de la parlamentari pentru restul prevederilor,scrie money.ro.

În şedinţa de miercuri, 15 decembrie, amendamentul PDL a fost aprobat într-o formă uşor modificată, care stipulează următoarele: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu excepţia dispoziţiilor articolelor 66-69 articolului 37 prim şi, în ceea ce priveşte contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, a dispoziţiilor art. 50-55, art, 56 alin(2),art 57 alin (1) şi (2), art. 66-69, art 70-71 şi art 37 alin 1 din prezenta ordonanţă de urgenţă”.

Articolul 37 prim are următorul conţinut:”În cazul în care debitorul solicită refinanţarea creditului la aceeaşi bancă, în măsura în care acesta s-a dovedit bun-platnic, neînregistrând întârzieri mai mari de 45 de zile, va beneficia: a) de toate condiţiile noii oferte de creditare; b) de neplata comisionului de analiză dosar; c) de acordarea creditului de refinanţare, fără a fi condiţionat de reevaluarea gradului de risc şi, după caz, a garanţiilor aferente creditulu”.

În mod normal, acest articol ar trebui să garanteze clienţilor buni-platnici că vor primi o refinanţare la cerere, fără ca garanţiile şi bonitatea să le fie reevaluate. Însă, pentru că textul nu este imperativ, şi cunoscând modul în care băncile au ales să aplice OUG 50, interpretând legea în favoarea lor, există posibilitatea ca refinanţarea să nu fie atât de facilă.

Art. 66-69 vizează cuantumul comisioanelor de rambursare anticipată pentru creditele cu dobândă fixă astfel: 1% din valoarea creditului rambursată anticipat, dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată şi data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an şi 0,5 % dacă perioada rămasă din contract este mai mică de un an.

În cazul creditelor cu dobândă variabilă, nu se percepe comision pentru rambursarea anticipată.

Pentru că o mare parte din creditele vechi aveau dobânzile legate de nişte indicatori interni ai băncilor, este foarte posibil ca aceste dobânzi interne netransparente să apară din nou în piaţă, după ce au fost eliminate de OUG 50. De asemenea, ne putem aştepta la reînvierea comisionului de risc, la care băncile au renunţat foarte greu.