Ce am spus (74)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz „Ce am spus“ apărută la Mirador, Arad, 2019.

(74.) Răspuns la ancheta României literare în legătură cu Academia Română

Se ştie prea bine că Academia Română a avut o perioadă, până în 1990, când criteriile de intrare au fost preponderent politice. În 1990 au fost primite o serie de personalităţi de notorietate, cel puţin în secţiunea literară. S-a mers pe ceea ce Laurenţiu Ulici a numit „generaţia şaizeci”, cea care a avut şansa să beneficieze de mica deschidere de după 1965. După care bariera a fost din nou lăsată. Dacă aş fi întrebat cine ar trebui primit acum în înaltul for, cred că răspunsul logic îl reprezintă generaţia următoare, „generaţia şaptezeci”, „generaţia sandvici”, cea care, trădată de majoritatea propriilor ei critici, a fost cea mai solitară mişcare literară a veacului trecut. Ştiu prea bine că validitatea literară nu se apreciază după vârsta autorilor, însă cred că „generaţia şaptezeci” are suficiente valori ajunse la deplină maturitate – oameni de peste şaizeci de ani, oameni cu operă în spate, oameni în curs de a da şi alte cărţi importante, scriitori care au trebuit să se remarce fiecare pe cont propriu. Dacă atunci, în 1990, scriitorii importanţi din „generaţia şaizeci” au fost primiţi în Academia Română în jurul vârstei de cinzeci de ani, cred că ar fi un act de dreptate, ca măcar acum să li se facă această onoare şi celor mai importanţi confraţi care au venit puţin mai târziu.

(Revista România literară, 12 martie 2010.)