Un deputat PSD, Trifon Belacurencu este numele lui, după o îndelungată chibzuinţă, a înregistrat o iniţiativă legislativă de modificare a Legii referendumului. Concret, Belacurencu aduce o modificare capitolului care conţine reglementări la referendumul pentru validarea modificării Constituţiei. Social-democratul propune ca pragul de prezenţă la referendumul pentru pentru validarea Constituţiei să fie de 30%, şi nu 50%+1 vot cum este în prezent.
„Este ideea mea, nu m-am consultat cu colegii din PSD sau din USL. Am plecat de la experienţa din această vară cu referendumul privind demiterea preşedintelui. Am considerat, respectând şi spiritul Constituţiei, că un număr de aproape o treime dintre cei înscrişi în liste este suficient pentru validarea referendumului”, a declarat Trifon Belacurencupentru TRV.
Pragul de prezenţă de 50%+1 vot la referendumul pentru modificarea Constituţiei se regăseşte în varianta originală a Legii referendumului (Legea 3/2000) şi nu a fost niciodată contestat de către vreo formaţiune politică sau ONG. Toată lumea este de acord că trebuie să existe acest prag de participare, pentru a nu se ajunge la dese modificări ale Constituţiei în funcţie de interesele interesele immediate ale oricărei majorităţi parlamentare. „Constituţia nu este o lege oarecare pe care să o schimbi după cum bate vântul. Tocmai din această cauză mai este denumită şi Legea fundamentală, pentru a o deosebi de celelalte legi care se modifică după un regim comun”, declara acum câţiva ani un cunoscut constituţionalist.
Schimbări care s-au întors împotriva autorilor
De multe ori, modificări pripite ale legislaţiei (de regulă când autorul sau autorii „sunt pe val”, adică au majoritatea parlamentară) sunt dictate fie de apărarea propriilor şanse, fie sunt îndreptate împotriva adversarilor politici. Sunt însă numeroase situaţii în care efectele modificărilor legislative dăunează chiar autorilor. Câteva exemple:
Legea răspunderii ministeriale: a fost adoptată în 1999 la propunerea PNŢCD şi s-a vrut să fie o armă împotriva foştilor miniştri PSD. Primul care a avut de suferit în urma unei prevederi extrem de criticte ale legii a fost tocmai un fost ministru ţărănist, Ioan Avram Mureşan.
Constituţia revizuită din 2003: pentru a-i diminua din atribuţii prezumtivului viitor preşedinte, Adrian Năstase, membrii PD din Comisia specială pentru adoptarea revizuirii Constituţiei, în frunte cu Emil Boc, au reuşit să scoată din textul Legii fundamentale prevederea care dădea dreptul preşedintelui să revoce din funcţie prim-ministrul. Amendamentul „Boc” a produs efecte însă în cazul lui Traian Băsescu, care nu a mai putut să-i schimbe pe Tăriceanu şi mai recent pe Ponta, aşa cum ar fi vrut în repetate rânduri.
Modificarea legii CCR: exasperat de faptul că majoritatea PDL încalcă toate prevederile legale în numirea în funcţii a unor demnitari – numiri materializate prin hotărâri parlamentare -, în 2010, senatorul PSD Mihai Şova modifică legea CCR şi îi adaugă la atribuţii şi verificarea hotărârilor parlamentului. O modificare care a fost utilizată de CCR împotriva USL, mai ales în ultimii doi ani, iar OUG 38/2012 prin care i s-a retras atibuţia primită în 2010 a constituit motiv de propagandă anti-USL şi de presiuni europene în timpul campaniei pentru referendumul din 29 iulie a.c.
