Ce i-ar face Dinu Patriciu statului supradimensionat

Într-un editorial apărut în ziarul pe care îl patronează omul de afaceri Dinu Patriciu explică într-o frază ce i-ar face el statului supradimensionat. Concluzia: „Ah, ţâţoaso, ce te-aş f…e!”

Dinu Patriciu îşi începe editorialul din ziarul pe care îl patronează cu o poveste din tinereţea sa de arhitect. „Tovarăşa Clătici, Clotici sau Clitici, cum Dumnezeu o chema, era o femeie cu un fund uriaş şi nişte sâni imenşi. Maiestuoasă, ne povestea despre politica partidului, activistă fiind la centrul universitar. Noi, cadrele didactice şi personalul TESA, distinşi profesori universitari, tâmplari şi mecanici, moţăiam cuminţi în bănci. În ziua aceea, tocmai venisem de pe un şantier pe care îl aveam într-un bătrân târg din Moldova. (Mi-era drag oraşul acela, cu tinerele actriţe ale Teatrului «Naţional» local. Zâmbind galeş, mă întrebau pe mine, tânărul profesor de la Bucureşti: «Ci mai faşi, bre, dom’ arhitect?») Adusesem cu mine, cadou de la un maistru bătrân ce înainte de război lucrase la nişte zidari italieni, o sticlă de rachiu de pere. O urgie.

Nu reuşiseră s-o bea nici cei mai mari specialişti în vodcă dintre arhitecţii Institutului. A ajuns în cele din urmă la nea Chiriţă, tâmplarul care ne repara planşetele şi scaunele. Rezultatul a fost că la învăţământul politic micul om, îmbrăcat întotdeauna într-o salopetă albastră, cu o mustaţă mică precum cea a lui Hitler, sforăia de zornăiau geamurile. Madam Clătici se făcea că nu observă şi-i dădea înainte. La un moment dat n-a mai rezistat, a înaintat ferm printre rândurile de bănci şi l-a zgâlţâit de umăr pe reprezentantul clasei muncitoare. Acesta şi-a ridicat alene mustaţa de pe bancă şi zgâindu-se la ea prin ochelarii lui groşi, i-a spus hotărât: «Ah, ţâţoaso, ce te-aş f…e!» Activista a înţepenit câteva clipe şi apoi a continuat să-şi scuipe aşchiile vorbelor de lemn”, scrie Dinu Patriciu.

În concluzie strategia naţională de apărare a României înaintată de CSAT Parlamentului i-a amintit lui Dinu Patriciu de întâmplarea din tinereţe. „Strategia CSAT zace în acelaşi sicriu ideologic şi e scrisă în acelaşi limbaj ca şi discursul pe care îl auzeam atunci. Presa a devenit o «vulnerabilitate» la adresa României. Printre lemnele conceptuale ale «strategiei» mai apare o idee perversă şi deci credibilă pentru unii. Presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţiile statului. Iată, în toată splendoarea, un proces de intenţie idiot, provenit direct din teoria conspiraţiei. Implicit, săracele instituţii sunt victime. Adică slujbaşii lor sunt vulnerabili. Din nou are deci presa dreptate! Indispensabilă democraţiei, ea arată şi cealaltă faţă a monedei. Nu-i lasă pe politicieni să se picteze în propriile culori.

Teoria conspiraţiei este absolut necesară pentru menţinerea locurilor de muncă ale celor care slujesc sistemul. La fel şi ascultarea telefoanelor, filajele sau diversele tehnici de manipulare învăţate la Băneasa. Când cauţi cumva urma informaţiilor false livrate presei, de cele mai multe ori ajungi la aceiaşi birocraţi care-şi fac de lucru. De fapt, fac politică. Răspund comenzilor diverselor centre de putere din sânul puterii. Ajung să se păruiască între ele.

Confuzia dintre ţară, stat şi cetăţeni e specifică ideologiei comuniste.

Cetăţeanul Chiriţă faţă în faţă cu tovarăşa Clătici, la fel ca şi noi faţă în faţă cu statul supradimensionat, avea perfectă dreptate”, mai scrie Dinu Patriciu.