Este întrebarea lansată de conferențiarul universitar Ionuț Cojocaru într-o analiză pe blogul său. Congresul Național al Istoricilor Români (care se întrunește odată la doi ani) a avut loc anul acesta la Chișinău (27-28 august a.c.) și Suceava (29-31 august) întrunind peste 400 de istorici din ambele țări românești. Ce spune conferențiarul universitar?
Redăm analiza lui Ionuț Cojocaru integral
La sfârșitul lunii august a avut loc al IV-lea Congres Național al Istoricilor Români. Aceste Congrese au început din 2016. Pe rând, din doi în doi ani, s-au organizat la Cluj-Napoca, la Iași, și la Alba Iulia. Anul acesta s-a optat pentru Chișinău și Suceava. Data aleasă a fost inspirată din ziua de 27 august, ziua independenței Republicii Moldova. În urmă cu 33 de ani, 27 august 1991, Republica Moldova și-a proclamat independența față de URSS.
Personal am participat la toate Congresele de Istorie în afară de ultimul. Aceste Congrese ar trebui să fie utile, să aibă un impact atât în ceea ce privește specializarea noastră, dar, mai ales, să căutăm soluții ca Istoria să nu fie politizată. Să fie o disciplină care să nu lipsească din școli și universități. Istoria, fie că nu place sau nu ne place face parte din trecutul nostru și este bine să știm cine suntem, cum ne-am format și mai ales ce trebuie să facem pentru a ne menține unitatea națională. Să învățăm din istorie! Cultura istorică poate fi un factor determinant în actualul context geopolitic. Cum ar fi fost să avem în fruntea statului decidenți care să cunoască istoria românilor? Dar a regiunii?
Istoria nu poate fi folosită de conducători vremelnici în funcție de propriile lor interese. Pentru aceasta este nevoie de istorici dezinteresați care să nu uite că profesia lor nu este de a mulțumi decidenții politici, ci de a oferi expertiză funcție de specializarea proprie. Mi-ar fi plăcut să găsesc o implicare adecvată în ceea ce-i privește pe istoricii care dețin funcții importante în statul român. M-am așteptat multă vreme ca Academia Română, care până nu de mult a avut în fruntea sa trei istorici (Ioan Aurel Pop, Răzvan Theodorescu și Victor Spinei), să fie preocupată de importanța istoriei în ceea ce privește programa școlară. Să fie, și nu doar ei, interesați de cercetarea din cadrul institutelor Academiei Române dar și din cadrul Facultăților de profil. Treptat, de la începutul anilor 1990 și până azi istoria nu mai are un rol important în societate. De aceea, la aceste Congrese ar fi util de discutat despre rolul istoricului și a istoriei în conștiința națională. Cum ar fi, de exemplu, să se reintroducă istoria la Bacalaureat? Să nu mai fim o societate care nu-și cunoaște identitatea ci cu o cultură cel puțin medie în ceea ce privește tânăra generație. În schimb, observ din ce mai mulți istorici ascultători.
Aș fi vrut să observ personalitățile care au absolvit o facultate de istorie sau istorici care sunt preocupați de ceea ce înseamnă istoria într-un stat. Nu într-un mod exagerat! Am putea lua exemple din Franța, Marea Britanie, Germania, SUA, etc. Nu toți, dar mare parte dintre aceste personalități când ajung în funcții de demnitate publică, își uită menirea iar discursul lor suferă schimbări.
Dincolo de asperitățile contemporane, de activitatea noastră cotidiană, cred că un istoric poate fi apreciat sau nu funcție de ceea ce lasă în urmă. Sunt istoricii din comisiile de specialitate, din fruntea Universităților sau din conducerea Academiei Române mulțumiți cu rolul istoriei în școli? Au întreprins ei ceva în legătură cu reducerea numărului de ore de istorie în școli? Dar cu programa diluată din cadrul Facultăților de Istorie? Sunt încântați academicienii istorici de activitatea Institutelor de Cercetare din cadrul Academiei? Ce rămâne în urma lor?
Ca de fiecare dată, la sfârșitul fiecărui Congres de Istorie se adoptă o declarație zisă comună dar, în fapt, nu este despre un anumit demers. Pentru mine, declarația de la acest Congres nu este una despre istorie și preocupările istoricului, ci una politică. Cu regret, constat că politicul a acaparat mare parte din ceea ce se numește istoriografia românească.
Nu știu și într-un fel este mai bine că nu știu cine a scris textul[1] acesta dar cu siguranță nu este unul care să demonstreze că în spatele său se află un istoric adevărat:
”Noi, participanții la Congresul Național al Istoricilor Români, ediția a IV-a, Chișinău-Suceava, 27-31 august 2024, specialiști în domeniul studierii trecutului, afirmăm că istoria trebuie să fie o forță edificatoare a societății, o punte de înțelegere și apropiere între popoare, un îndemn la acțiune pentru asigurarea păcii și a progresului social.”
Partea pozitivă a acestui paragraf este aceea că se autointitulează specialiști în domeniul studierii trecutului! Este o afirmație corectă și demonstrabilă. Toată lumea știe că istoricul se ocupă cu studierea trecutului. Nu suntem de acord cu afirmația: ”istoria trebuie să fie o forță edificatoare a societății”.
Adică Istoria, care este o știință prin specialiștii săi, „trebuie” (un cuvânt gol de conținut) să fie o forță!!! edificatoare a societății? Cum să fie Istoria o forță? Ce înțelegem prin forță edificatoare a societății? Poate luați de avânt, colegii mei, unii mai visători au pierdut contactul cu faptul că istoria este o știință. În fond, istoria este știința vieții. Mai înseamnă unitate, identitate, tradiții, credință. Este ceea ce are mai de preț societatea unui stat! Iar românii, în mare parte nu-și mai cunosc propria istorie. Se întreprinde ceva în acest sens?
Scriu în continuare, cei care au semnat declarația:
”…..o punte de înțelegere și apropiere între popoare, un îndemn la acțiune pentru asigurarea păcii și a progresului social.”
Istoricii nu trebuie să fie preocupați în a găsi sau constitui o punte de înțelegere (exprimarea nu-mi aparține!!!) și apropiere între popoare. Poate că se uită, dar menirea istoricului este să scrie istoria pe baza documentelor. Să caute să argumenteze în așa fel încât să se apropie cât mai mult de aflarea adevărului. Nu este rolul istoricului de a căuta punte de înțelegere și apropiere între popoare (să înțelegem din această frază că se referă la România și Moldova ca două popoare?) ci de a prezenta faptele. Ce rol are propoziția: un îndemn la acțiune pentru asigurarea păcii și a progresului social.
Cum poate Istoricul să îndemne la acțiune pentru asigurarea păcii și a progresului social? Care pace? Suntem în război? Este rolul istoricului să se preocupe de progresul social? Dacă există istorici care fac politică, poate. Dacă sunt doar istorici, ce treabă are profesia de istoric cu progresul social?
Un alt paragraf:
Denunțăm practicile de falsificare și denaturare a trecutului ca mijloc de justificare a războiului agresiv purtat de Rusia împotriva poporului și statului ucrainean. Istoria ne învață că orice cedare constituie doar un îndemn pentru noi agresiuni, care ar putea să meargă dincolo de Ucraina spre alte state, inclusiv spre Republica Moldova; de aceea, este datoria noastră comună să ajutăm victimele să respingă agresiunea.
Ceea ce am tot blamat la perioada socialist totalitară când istoria era politizată iar istoricii forțați de context să conveargă către ideologia partidului se pare că trăim astăzi cu alți istorici! Ce treabă are Congresul Național de Istorie a Românilor cu războiul din Ucraina? De ce, istoricii sunt folosiți de către organizatorii Congresului pentru a se considera că toți prezenți, susțin în unanimitate această declarație? De ce, de exemplu, nu au semnat o declarație prin care denunță și agresiunea Israelului în Fășia Gaza? Sau de ce nu au condamnat politica Iranului în Orientul Mijlociu? De ce nu condamnă organizația Hamas?
Este treaba unui Congres Național de a se implica în ceva care nu are nicio legătura cu propria sa activitate? Sau este doar o directivă primită?
Noi, ca istorici, știm că orice cedare, așa cum urmează în text este doar un îndemn pentru noi agresiuni! Am trăit-o și noi în 1940. Dar tot noi, istoricii, știm că dacă vrem să ne păstrăm probitatea profesională nu trebuie să semnăm așa ceva: care ar putea să meargă dincolo de Ucraina spre alte state, inclusiv spre Republica Moldova. Așa cum spuneam, istoricul se ocupă cu trecutul și cei care se respectă nu se aventurează să emită predicții. Predicțiile nu fac parte din meseria istoricului!
…..de aceea, este datoria noastră comună să ajutăm victimele să respingă agresiunea.
Această formulare este de o gravitate foarte mare. Dacă se referă la Ucraina, ne cere nouă, tuturor să ne implicăm în război? Cum putem să ajutăm victimele să respingă agresiunea dacă nu mergem lângă ele? Mi-ar fi plăcut să găsesc simț practic la cei care au girat asemenea declarație. In fond, istoricii nu sunt politicieni, nu se ocupă cu declarații politice sau strategii diplomatice.
Un alt clișeu:
Congresul Național al Istoricilor Români susține parcursul european al Republicii Moldova și îndeamnă cetățenii să participe la Referendumul din 20 octombrie 2024 și să susțină integrarea Republicii Moldova în familia unită a popoarelor europene.
Dacă și academicienii folosesc limba de lemn, cu „parcursul european” ce să mai zicem? Care este parcursul european al Republicii Moldova?
Poate intra Republica Moldova vreodată în U.E.? Cum poate intra R. Moldova în U.E. cu Găgăuzia și Transnistria? De ce nu au susținut acești istorici reîntregirea R. Moldova cu România? Dacă ei, ca istorici nu cer unirea legitimă cine să o ceară? Puteau fi istoricii de la Congres peste vremurile pe care le trăiesc? Puteau intra în istorie ca oameni de știință care au demarat procesul de reunificare? Puteau! Peste ani se putea scrie despre Congresul din 2024 de la Chișinău unde s-a cerut Unirea!
Doar ca să nu deranjeze factorul benefic politic, au găsit o formulare tâmpă de genul…susținem parcursul european al Republicii Moldova! Și mai mult, pentru a arăta implicare politică, Congresul, face apel la cetățenii R. Moldova pentru a vota într-un anumit sens la Referendumul din 20 octombrie! De ce s-au folosit de Congres și de profesia lor pentru a indica ceea ce să voteze cetățeanul moldovean la Referendum?
Trist este că aproximativ toți colegii istorici știu cât de complicată este situația R. Moldova. Cât de naiv să fii să crezi că R. Moldova va intra în U.E.? Sau în NATO?
Dacă istoricii cei mai importanți din România și Republica Moldova ar fi cerut Unirea, am fi putut păstra vie flacăra reunificării.
Experiența istorică a României este deosebit de relevantă pentru mizele opțiunii pe care o au de făcut cetățenii Republicii Moldova. Pentru România, aderarea la Uniunea Europeană a fost o șansă istorică de progres economico-social și de asigurare a protecției împotriva oricăror amenințări externe. Pentru cetățenii Republicii Moldova, confirmarea susținerii pentru aderarea la Uniunea Europeană reprezintă o opțiune fermă pentru progres economico-social, pentru bunăstare, pentru valorile europene și consolidarea propriei securități. (ignorați repetiția economico-social din acest paragraf).
Cu alte cuvinte, noi românii (ca și cum moldovenii nu ar fi români) suntem model pentru R. Moldova. Partea tristă din această declarație nu este faptul că noi susținem aderarea R. Moldova la U.E. ci faptul că noi istoricii nu susținem unirea cu R. Moldova îndreptând practic un act barbar produs de URSS împotriva noastră.
Nu am găsit o preocupare pentru specializările importante. Cu toate că avem posturi în institute de cercetare, nu avem specialiști! Nu avem români specializați în relațiile cu Ungaria care să vorbească limba maghiară, limba rusă, limba turcă, limba sârbă sau bulgară. Nu avem direcții de cercetare susținute pentru a oferi expertiză diplomaților sau decidenților din diferite ministere. Nu am observat o preocupare pentru generațiile de azi și viitorul lor. Din studenții de azi se vor alege specialiștii de mâine. Ca atare, care este strategia statului român cu privire la selecția specialiștilor și rolul istoricului? Practic, în loc să formăm specialiști, îi ascultăm pe tot felul de ”specialiști în toate” prin mass-media.
Restul este doar politică!
Aici puteți citi declarația integrală: https://cnir.usv.ro/wp-content/uploads/2024/08/Declaratia_CNIR_privind_integrarea_Republicii_Moldova_in_Uniunea_Europeana.pdf
Nu are nici o legătură, Ionuț Cojocaru. Dar dacă istoricii acceptă să devină activiști de partid asta este. Descompunere mare, monșer!
Replici de gîgă. Lucian Boia are dreptate să frîneze elanul mitologizant al istoricilor de genul IAPop. Nimeni nu l-a contrazis pe istoricul bucureștean cu probe. Faptele obligă la luare aminte. Clujul avea la un moment dat trei istorici cu contribuții clare la istoria națională și în Academie: David Prodan, Daicoviciu, Ștefan Pascu. Decăderea face ca zi să fie tot trei ddin același oraș în acea instituție pe copcă – IAPop, Ion Bolovan și Vasile Pușcaș. Trei activiști ai psd, numai unu și unu – în jos. Nu tu opere, nu tu contribuții, nici măcar competență și onestitate. Așa progres, halal să-ți fie!
@ big ursulet la creier : boia asta a fost la Roma si a gasit vreo columna care prezenta neamul vostru migrator ?
Ionuț V Cojocaru are dreptate să argumenteze că, dacă este luată în serios, istoria nu este propagandă, ci este redare fidelă a faptelor. Acest Doru Popescu se bagă cam în orice temă securistă cu aparent patriotism. Ideea pe care o atribuie lui Ion Aurel Pop, că solo Romania a lui Durostorum ar fi menționarea României ulterioare este o forțare a cuvintelor, nu o probă istorică. Lucian Boia are dreptate să spună că este mult mit la IAPop, ba chiar și falsificare de documente. Nu se cîștigă nimic nici cu diletanți ca IAP sau doru Poescu. Doar că i se dă dreptate Marelui Urs,că, de fapt aceștia nu sunt istorici.
mare scurs Tupeul etalat de unii din natia ta gen ca ati gasit Transilvania ,,goala”, e ceva tipic banditilor de rand carora li se taiau mainile in trecut pentru furtisaguri. Ai noroc ca traiesti intr-o societate anormala
Felicitari „moderatorului”de schimb care nu publica comentariile anti Marele Urs.
„In rumunia nu sunt istorici poate doar unul Lucian Boia”,…”e
@omul simplu… Pentru mine sunteti o persoana enigmatica si iacata de ce: Sunteti un promotor indarjit al ideilor progresist-globaliste dar va exprimati totusi decent si fara invective, respect pentru acest lucru ! Scrieti corect si fluent in limba romana dar in fiecare polemica si „fir” de discutie aparati 100% interesele si entitatile ne-romane contra celor romane ( Ucraina este doar exemplu, sunt si altele ).
Întrebarea este cum au ajuns acad Ion Aurel Pop, știindu-se că unuii istorici s-au opus, cum au ajuns andruh, dumitrache, dumitru mircea, răzvan teodorescu, care au adus după ei alți inși care numai de academie nu sunt. Exemplele sunt multe, abia încap într-o listă. Trist, dar așa merg lucrurile. Ar fi nevoie de curățenie pentru a aduce la normal instituțiile.
Toate organizatiile astea de academici, au devenit instrumente de propaganda. La fel ca in cazul medicilor care sunt cumparati de corporatiile big pharma cu invitatii sa vina pe gratis la forumuri/congrese ca sa le laude si vanda produsele, altii au devenit „coloana a cincea” pentru serviciile si guvernele straine. In cazul asta, fara sa citesc articolul, sunt convins ca toti „istoricii” au fost interesati de un revizionism istoric, care sa ridice in slavi ukropia, sa deplanga suferintele moldovei si sa demonizeze uniunea sovietica si sa denigreze federatia rusa. „Academicienii” astia se cumpara ieftin, daca te uiti in vest, tot felul de comitete si comitii… comisia Helsinki, comisia x, comisia Y, forumul z, institutul q. Daca in trecut mai erau si opinii divergente, acuma toti canta pe aceeasi voce, ca si presa. Republica Moldova e deja dictatura si colonie americana… fac azi, tot ce a facut ukropia.
Tinerii romani care???Aia care se droghează ,aia care se cultiva cu manele,aia obezi,aia care stau 24)24 cu nasul în telefon și sant miopi ,extraordinar de naivi și creduli,sau aia care daca nu au pile chiar daca au merite și competențe pleacă din România,că sănt tratați precum gunoaiele🤔???
@ Clujean 11:13
Să nu-l uităm pe Dumitrache, sforarul #1 din Academie.
Cu foarte puține excepții (Viorel Barbu, Marius Andruh…), AR a devenit un cimitir de elefanți al Pădurenilor, care-și recompensează „combatanții”, măR😜g…
Congresul este o tribuna,in care conteaza mesajul,nu papagalii participanti,asa cum un specialist in istorie pe relatiile cu Turcia,neinvitat la Congres, poate emite doar pretentii de postac vis a vis de mesaj
Un om destept a spus ca Istoria e scrisa de invingatori. Asa ca nu conteaza. Ea se schimba de-a lungul vremii precum ciorapii.
După apariția cărții „Istorie și mit în conștiința românească” a lui Lucian Boia, Ioan-Aurel Pop, Presedintele Academiei Române, a publicat o replică, respingând parțial teza deconstructivistă a istoricului bucureștean.
In discursul sau de receptie din 2013 „Istoria şi semnificaţia numelor de român/valah şi România/Valahia”, Acad. Ioan-Aurel Pop arata ca:
„Denumirea de Romania este însă de timpuriu atestată și în legătură cu spațiul dunărean. La acesta face referire (sub forma expresiei in solo Romaniae) scrisoarea lui Auxențiu de Durostorum, databilă în jurul anului 383, păstrată în adnotările lui Maximinus asupra Conciliului din Aquileia (cel ținut la 381).”
Prin anii 50 istoricii se zbăteau pe direcția Uniunii, adică URSS…Nu erai cu Uniunea, nu plecai in Uniune, nu combăteai cu Uniunea, erai zero….Totuși, in epoca trecută mai rămăseseră câțiva istorici buni și care se zbăteau sa scrie Adevărul…Și l – au scris chiar daca nu era voie, cum se zice…Acum se zice că e voie, dar nu se poate.
Draga qwe,istoria este o stiinta,nu are legatura cu miturile.ca sa sti unde mergi eu zic ca trebuie sa sti de unde vi si cine esti.ca sa ai o identitate,trebuie sa cunosti un pic de istorie.sa sti macar cine sunt parintii tai.chiar si animalele cunosc acest lucru.
De exemplu, chiar domnul istoric de față….Știe dansul că UE este noul Sfânt Imperiu Romano – German intr – o forma noua mult mai centralizata ? …Creat pe la anul 800 ca substituent al vechiului Imperiu Roman dar bazat pe creștinism, noua filosofie politico – religioasă a timpului. Era condus de un Împărat ales de electori din statele componente. Vasăzică se zbate să încadreze Tara dumnealui in noul Imperiu, botezat mai recent UE. Se zbate pentru că așa cere moda, se zbate că prin asta ii vin numeroase beneficii financiare și nu numai, de tot soiul…
Felicitari domnului istoric Cojocaru!
Da, cam asta este situația. Ion Aurel Pop, apropiat al lui Florian Coldea, modest ca istoric, modest ca orice. Nu are performanțe. Se știe de cînd era asistent că nu stă în arhive sau pe șantier arheologic. Speculant. Pe unde a mers a dus în jos instituțiile. Vezi UBB și acum Academia Română. Le-a umplut cu aplaudaci fără valoare. Norooc că de istoria contemporană se ocupă academicianul Bolovan – care este precum numele.Porumb e academician pe istoria artelor – un alt aranjat, după ce aici a fost Virgil Vătășianu. Distrugerea e mare – vezi pe cine a băgat în academie Ion Aurel Pop – Aiurel cum îl alintă clujenii. Au ajuns academicieni cu valoare relativă, în cam toate disciplinele. Istoria se duce în jos la Cluj-Napoca. În academie au ajuns Camil Mureșan și Pompiliu Teodor, care nu au lăsat lucrări de referință. De la David Prodan, Ștefan Pascu istoriografia română merge bine în jos la Cluj.
Istoria este știința care studiază evoluția societății umane de la apariția omului până în prezent. Obiectul istoriei nu se limitează doar la evenimentele politice, cum ar fi de exemplu bătăliile sau faptele conducătorilor. El cuprinde și aspectele economice, sociale și culturale (uneltele, ocupațiile și organizarea oamenilor, creațiile artistice și credințele religioase, viața de zi cu zi etc.).
Herodot a inițiat studiul istoriei, deși au existat înregistrări istorice și cronici anterioare. Opera lui Herodot este una dintre cele mai importante surse istorice. Istoriile (în greaca veche Ἱστορίαι, Historíai) lui Herodot, cel considerat „părintele fondator al istoriei”, a fost scrisă între anii 450-420 BC, în dialectul ionic. Istoriile oferǎ informații despre vechile tradiții antice, politică, geografie și ciocniri ale diverselor culturi cunoscute in epoca.
Spre deosebire de povestirea ficțională, istoria ca știință descriptivă a evenimentelor trecute nu este construită prin intuiție intelectuală, ci pornind de la surse: documente scrise, istorie orală, obiecte materiale etc. Metoda istorică este compusă din tehnici prin care istoricii folosesc sursele primare și alte dovezi empirice, inclusiv dovezi arheologice pentru a cerceta și apoi scrie istoria drept relatări ale trecutului.
PS. Pe TARAMUL nostru exista ROMANI din ROMANIA.
Contează dacă un istoric știe carte. Dar asta nu înseamnă mare lucru. Mai mult contează dacă vrea sau nu doctorate și catedre universitare. Daca vrea, nu mai contează ca istoric fiindcă e legat de mâini și de picioare de politica Statului, in plus mai nou e legat și mai strâns de politica UE, NATO….
Pentru tineri ce conteaza este viitorul, sa descopere si sa inteleaga importanta gandirii rationale si faptul ca lumea evolueaza, pe cand istoria i-a favorizat de-a lungul timpului pe luptatori. Mai multe ore de istorie sau bac la istorie inseamna ambitiile egoiste ale prof. de istorie puse pe seama copiilor sau tinerilor. Mai mult, J.Habermas a zis:”dictatura vine prin mituri”.
In rumania nu sunt istorici,. poate doar unul Lucian Boia, dar evident pus pe linie moartă..Cu securistu de la rectoratu universității de la Cluj, cică istoric, nu faci decît să te ingropi mai tare.. Nu are nimic in comun cu istoria..E boșorogu in pamperși pus la academie pentru o bătrînețe de senil..
Mai sunt și oameni verticali !
Felicitări !
„Istoricii” de la „Congres” nu suflă o vorbă despre Legea Educației, Legea Minorităților sau patimile Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, măR🤮g …
Dar de romanii din Ucraina cine se ocupa? Iata, negru pe alb, jigodismul intelectualului roman, in acest caz particular al „istoricilor”, preocupati sa cante in struna politicienilor tradatori de tara, in loc sa destepte constiinta nationala. Rusine! Uniunea Sovietica, cea care ne-a facut atat de mult rau, era constituita doar din rusi, nu si din ucraineni ca Hrusciov sau Brejnev, ca sa nu mai vorbim de gruzinul Stalin? Masacrele impotriva polonezilor de la Volyna au fost facute de rusi, nu de ucraineni? Lacasurile de cult si scolile romanesti din Ucraina de azi sunt inchise la ordinul Moscovei, sau al banderistilor de la Kiev? De trei ori rusine!