Ce mai învârt politicienii şi contrabandiştii de ţigări? (1)

O cercetare a contrabandei cu ţigări frige mai mult ca niciodată. De aceea cotidianul.ro îşi propune o investigaţie şi o dezbatere în domeniu. Bugetul statului pierde de pe urma comercializării ţigărilor de contrabandă sume halucinante. În mai multe episoade, cotidianul.ro va descrie tehnicile şi reţelele contrabandei cu tutun, ilegalităţile comise de funcţionarii statului, precum şi rolul politicienilor în afacerile cu ţigări.

O afacere anuală de 400 milioane de euro 

Piaţa neagră din România reprezintă aproximativ 16-20% din totalul pieţei de tutun. Fiecare punct procentual produce pierderi de circa 20 milioane euro la bugetul de stat. Cele mai importante zone de contrabandă sunt punctele de trecere a frontierei cu Serbia, Ucraina și Republica Moldova.

Un ofiţer superior din conducerea DGV (Direcţia Generală a Vămilor) spune: “Politica vamală și cea fiscală nu trebuie făcută la televizor. În momentul în care, în luna ianuarie, guvernanţii anunţă cu mare tam-tam că vor creşte accizele, atunci e garantat că, de exemplu, la graniţa sârbească oamenii au deja marfa pregătită să o așeze în camioane pentru a o aduce în România”.

În anul 2009, cantitatea tranzacţionată de ţigări a atins nivelul de 34-35.000 de tone, faţă de 32-33.000 de tone în anul 2008.

Un studiu intern al DGCCO (Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate) arată că majorarea accizei la ţigări de la 1 aprilie 2009 și a doua mărire din iulie 2009 au dus la creșterea contrabandei cu ţigări cu 60%, într-un singur an.

Cât de mare e marea ţigărilor netimbrate?

Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, ţigările au o pondere de 4% în coșul de consum zilnic, în timp ce la pâine, de exemplu, proporţia este de 7%. Aceleași date de la INS arată că românii fumează zilnic 5 milioane de pachete de ţigări. Datele interne ale DGV arată că, la începutul anului 2010, aproximativ 15,2% din consumul total de ţigări de pe piaţă provine din contrabandă. Capturile realizate în urma acţiunilor DGCCO și DGV nu reprezintă nici măcar 1% din traficul cu ţigarete. În realitate, un indeice corect al capturilor se situează la 0,5% din cifra totală a ţigărilor traficate și tranzitate prin România.

Rapoarte despre contrabandă trimise la Cotroceni

Serviciile secrete (SRI, SIE şi DGIPI) cunosc în amănunt această stare de fapt. Există numeroase rapoarte interne, predate autorităţilor, inclusiv, în nenumărate rânduri, președintelui Traian Băsescu. Dar niciodată nu a fost dusă la bun sfârșit o anchetă amănunţită, întrucât contrabanda cu ţigări este profitabilă în special pentru politicienii aflaţi la putere.

Cu toate că Direcţia Generală a Vămilor se laudă cu capturi impresionante, cifra reală a acestora arată că traficul cu ţigări de contrabandă a fost scăpat de sub orice control. Mai ales în ultimele șase luni. De foarte multe ori, capturile sunt controlate chiar de grupurile infracţionale din filiera de contrabandă. Adică, pentru realizarea "planului" și pentru distragerea atenţiei opiniei publice, sunt lăsate la confiscare camioane de capacitate mai mică şi cu ţigări mai ieftine. Cu ele se laudă vameşii. În limbajul traficanţilor, acestea se numesc "colete". Alte capturi se fac pe grupări ale concurenţei, sau pentru acelea pentru care nu plătesc la timp "taxele de protecţie".

O mică parte din capturi sunt reprezentate şi de "abandonuri". Mai exact, şoferi care, din diverse motive, de regulă de frică, abandonează marfa înainte de vamă. Ele sunt trecute la "capturi". Din când în când, reţeaua consideră că trebuie făcut şi câte un ”sacrificiu suprem”. Adică sunt arestaţi câţiva vameși, de regulă ofiţeri de rang inferior. În special, din cei care se află la primele contacte cu reţeaua. Ei se află în alte ture, sau nu au cunoștinţă de ”consemnele” date etc. În acest caz, restul vameșilor au grijă de familiile colegilor arestaţi. În limbajul codat al reţelelor de contrabandă, se numesc "capre". Absolut totul este făcut pentru a proteja reţeaua, pentru a feri de necazuri persoanele din vârful ierarhiei din instituţiile de control ale statului și din vârful ierarhiei politice. Corupţia în acest domeniu are aparenţa unei veritabile instituţionalizări.

 

Schema geografică a traficului cu ţigări de contrabandă cuprinde trei mari zone: zona Stamora Moraviţa-Halmeu-Petea-Urziceni (de departe cea mai importantă), zona Siret-Rădăuţi și, a treia, zona Mangalia-Constanţa-Delta Dunării-Sulina (cea mai ”liniștită” zonă din punctul de vedere al neimplicării organelor de control vamal și Poliţiei).

Cazuri şcoală în Zona Stamora Moraviţa-Halmeu-Petea-Urziceni

Este zona unde se înregistrează cea mai mare contrabandă. Iar locurile unde se înregistrează cel mai mare trafic sunt punctele de trecere a frontierei Halmeu și Stamora Moraviţa. Contrabanda se face dinspre Ucraina spre Ungaria, Serbia și mai departe spre Italia și Franţa, cu ramificaţie evidentă spre piaţa românească. Fenomenul este de mare amploare, deoarece, în afara ţigărilor care intră în România, o cantitate substanţială (între 7 şi 10 camioane sau TIR-uri cu ţigări, zilnic) se scurge spre Ungaria şi Serbia, și mai departe, spre piaţa europeană, în special Italia.

Prin Halmeu trece zilnic, pe lângă ţigări, și o cantitate impresionantă de alcool destinat ”atenţiilor”. Adică mitei, mai pe românește spus. Mărci prestigioase şi foarte scumpe de whisky, Lagavulin, Dewar’s, Seagram’s, Dailuaine, ajung sub formă de "atenţii" la personalităţi ale lumii politice din ţară. De pildă, la factorii de decizie locali ai PDL e la mare căutare whisky-ul Lagavulin. Alcoolul şi "atenţiile" în bani sunt folosite pe filiera corupţiei, până la vârful ierarhiei politice.

Locul de fabricaţie a alcoolului nu a fost descoperit. Rapoartele OLAF specifică în acest sens că Ucraina este doar o ţară de tranzit, producţia realizându-se "undeva în Federaţia Rusă", privitor la investigaţii: "Autorităţile din Rusia nu întreprind nimic pentru depistarea sursei, afacerea fiind acoperită la nivel înalt…" (raport OLAF din 14 februarie 2009).

În afară de alcool, taxa aplicată la Stamora Moraviţa și la Halmeu de către grupurile românești, ucrainene, sârbești și ungurești este de 10.000 de euro pentru un camion trecut prin vamă. Şi de 10 euro pentru fiecare persoană care transportă fraudulos ţigări prin micul trafic de frontieră. Dacă o persoană poate transporta 7 cartușe de ţigări, în camioane se transportă sute de baxuri. Din informările SRI, putem afla că filiera internaţională de contrabandă obţine un profit net de 100.000 euro la fiecare camion trecut din Ucraina în România şi apoi din România în Ungaria şi mai departe. Este preluat la 60-100 km de vama Halmeu (din Ucraina) și transportat la circa 80 km de frontieră, în Ungaria.

Aceeaşi sumă de 100.000 euro se duce pe filieră, în sus, săptămânal, către zona politică aflată la putere, şi către şefii organismelor de control. Dacă până în anul 2004 traficul era mai mult protejat pe reţeaua Moldova, după aceea, mai precis de la începutul lui 2005, odată cu începerea guvernării Alianţei D.A., a luat amploare traficul pe zona Bihor, Satu Mare și Maramureș.

Transporturi protejate

Rapoarte ale DGIPI și ale SRI trimise către CSAT arată că, începând cu 1 decembrie 2009, reţeaua s-a extins mult și că, în doar o lună, a crescut în mod exponenţial numărul transporturilor frauduloase și că, de multe ori, "există autoturisme de teren ale Poliţiei de Frontieră care asigură transportul de ţigări de contrabandă pe teritoriul României, ca și depozitele de tranzit din judeţele Bihor şi Satu Mare". Astfel, camioanele care au ca destinaţie Ungaria intră în România pe la Halmeu sunt escortate discret către depozitele ascunse bine, unde este lăsată marfa destinată pieţei româneşti.

De aici, camionul fie trece în Ungaria cu restul de marfă făcând cursa normală, fie se întoarce în Ucraina figurând la frontieră că a descărcat marfa către o firmă-fantomă din Satu Mare, Bihor, Maramureș, Sălaj sau Cluj (aceste acte "de trăsură" există în realitate, dar nimeni nu verifică firmele, care apar ca firme de transport sau de comerţ cu amănuntul).

La depozit se prezintă în aceeaşi zi, în ziua următoare, sau în maximum trei zile (în funcţie de cât de sigură este în acel moment frontiera). Se preferă turele optime, când pică de regulă aceiaşi vameși şi poliţişti care fac parte din filieră, și care se retrag atunci când au consemnul și ordinul de sus). În vamă intră un camion, un microbuz, sau mai multe (de mărimi diferite), cu numere de Ungaria pentru a prelua și a transporta marfa către această ţară şi către alte pieţe europene.

Ceea ce rămâne, de pildă, în depozitele clandestine din Satu Mare (un important depozit este cel situat în zona cramelor din Beltiug – la 40 km de municipiul Satu Mare) se trafichează pe piaţa românească.

„Dan Nica a spart clica”

Vama Stamora-Moraviţa a fost de multe ori în centrul unor scandaluri stârnite de ilegalităţile comise chiar de către organele de control vamal care protejează traficul şi traficanţii de ţigări.

De exemplu, în toamna trecută, fostul ministru de Interne Dan Nica făcea dezvăluiri spectaculoase despre contrabanda cu ţigări, chiar pe 1 octombrie, în ziua în care PSD-ul fusese scos de la guvernare. Nica spunea atunci că are informaţii conform cărora traficul cu ţigări de contrabandă este un subiect deosebit de important pentru PDL întrucât o parte din milioanele de euro provenite din contrabandă se duc spre campania electorală a acestui partid.

Fostul ministru arăta că, în urmă cu trei săptămâni, dispusese blocarea, prin control, a punctului de trecere a frontierei Stamora-Moraviţa și, ulterior, extinsese această măsură şi în cazul punctului de trecere a frontierei din Caraş-Severin. Sunt două locuri pe unde intră în ţară 40-50% din cantitatea de ţigări de contrabandă. ”Şpaga pentru aceste transporturi era de un milion de euro cash”, preciza Nica, iar pierderea pentru cei care făceau contrabandă ”s-a ridicat în urma filtrelor instituite la circa 32 de milioane de euro”.

Tot atunci, Dan Nica spunea că cei implicaţi în contrabanda cu ţigări “au pus încă de acum 10 zile cinci milioane de euro pentru ca să poată să reintre înapoi în afacere. Acest lucru însemnând ori retragerea filtrelor de către Poliţia Timiș, ori schimbarea mea”. În același context, fostul ministru de Interne mai preciza că un influent membru al PDL Timiș, Gheorghe Ciobanu, fost subprefect al judeţului și fost șef de tură la vama Moraviţa (actualmente deputat PDL), este considerat ”un fel de tătuc al vămii din zona aceea și foarte mulţi dintre contrabandiști spun că au protecţia acestui personaj politic și membru PDL”.

Mai mult chiar, la începutul lunii septembrie a anului trecut, fostul ministru de Interne Dan Nica – în urma informărilor primite de la DGIPI și de la DGA – a dispus, prin ordin scris, mutarea disciplinară și sancţionarea drastică a cadrelor de conducere, precum și a celor din structurile inferioare din Direcţia Vămilor Timiș. În locul acestora au fost aduşi ofiţeri din alte zone ale ţării. Mai în glumă, mai în serios, la vremea aceea, la Stamora Moraviţa se spunea ”Dan Nica a spart clica”.

În mod previzibil, după ieșirea PSD din guvern, la 1 octombrie 2009, și după instalarea pedelistului Vasile Blaga la cârma Ministerului de Interne, ordinul dat de succesorul său a fost revocat. Iar vechii ”stăpâni” ai vămii Moraviţa au fost repuşi în funcţii, cu aceeaşi sarcină de dinaintea mutării lor disciplinare. Contrabanda cu tutun a început să fumege la greu.