Ce ne așteaptă cu guvernul PNL-USR PLUS-UDMR la putere

Câteva declarații ale liderilor coaliției spun mai mult despre intențiile lor și ale partidelor decât toate discursurile din jurul formării noului guvern.

Să nu uităm de ele: sunt chei prețioase de înțelegere a ceea ce ne așteaptă cu guvernul PNL-USR PLUS-UDMR la putere.

1. „Este garanția implementării programului România Educată”: așa s-a referit fostul premier Ludovic Orban la Sorin Câmpeanu, avocat al plagiatului în mediul universitar, traseist multiplu și omul care anul trecut era propus premier de Victor Ponta, al cărui partid nici n-a mai intrat acum în parlament.

Faptul că fostul premier s-a referit așa la pariul măreț al președintelui Iohannis, pariu pierdut deja printre pepsiglasuri, arată o agresivitate pasivă teribilă la adresa lui Klaus Iohannis, explicabilă la un om care s-a văzut lăsat cu ochii în soare după ce timp de un an întreg a fost asigurat de președinte că indiferent cine câștigă alegerile, tot el va fi desemnat premier. Aluzia lui Orban la România Educată sugerează că n-are sens ca scandaloasa impunere a lui Câmpeanu la Educație să-i fie reproșată lui, fiindcă nu el e de vină, așa cum nu el va fi responsabil nici de alte decizii care vor fi luate de noul guvern.

2. „PNL este câștigătorul moral al alegerilor”, a spus același Orban în seara alegerilor. Atunci poate încă mai spera că după ce vin tare din urmă voturile din diaspora, însă ideea de câștigător moral nu se referea la rezultatul alegerilor, ci la o anumită postură de martir, de premier al unui guvern care s-a sacrificat pe altarul combaterii pandemiei, primind ca răsplată nerecunoștința electoratului, care a preferat să voteze cu PSD, USR PLUS și AUR.

Această atitudine de martir, încurajată de unii dintre fruntașii partidului, la fel de deranjați ca președintele Iohannis de oricine îndrăznea să critice oricât de vag prestația guvernului, a apărut în primăvară, când liberalii au văzut că apelul la cei din diaspora de a rămâne în țările lor și de a suporta carantina la intrarea în țară nu e primit cu drag, ci întâmpinat cu înjurături, după cum a constatat pe pielea sa însuși Rareș Bogdan, odinioară locomotiva electorală a PNL.

Acum, pierderea alegerilor a făcut ca atitudinea de martir să se transforme în resentiment atât față de electorat, a cărui nerecunoștință PNL tot nu o înțelege, cât și față de președintele Iohannis. Un premier lipsit de resentiment nu și-ar fi dat demisia ostentativ, în plină pandemie, și numai de la șefia guvernului, nu și a partidului. Nici n-ar fi cedat atât de mult în fața celorlalte partide din coaliție doar ca să capete șefia Camerei, în chip de răsplată după anul de sacrificii.

3. „La momentul demiterii guvernului Dăncilă, a existat un singur partid care și-a asumat guvernarea”, a spus în campanie Raluca Turcan, reluând o idee pe care ea și alți liberali au tot exprimat-o de-a lungul anului, anume că PNL a fost sabotat de USR PLUS – ba când pluseriștii n-au vrut să intre la guvernare, ba când au îndrăznit să nu susțină PNL în obsesia sa de a forța anticipatele, ba în disputele din campanie.

Într-o memorabilă emisiune tv din 12 martie (ziua când CCR a respins ordonanța pentru anticipate), Turcan era preocupată nu de epidemia care tocmai se accelera, ci să-și verse năduful pe „partidele care se dădeau cu fundul de pământ că susțin alegerile anticipate și azi s-au răzgândit”. Acum, resentimentul acesta (care a crescut în intensitate pe măsură ce PNL a scăzut în sondaje) i-a furnizat lui Ludovic Orban o pârghie de a ralia în jurul său partidul, vânzând liberalilor ideea că dacă îl susțin să fie uns șef al Camerei (și reales la viitorul congres al partidului), el e singurul care se poate opune adversarilor de la USR PLUS.

Cu alte cuvinte, ca șef al Camerei, Orban va acționa ca în opoziție, respingând introducerea pe agendă a unora din viitoarele legi propuse de USR PLUS. Cert e că încă de la alcătuirea programului de guvernare comun, unele planuri ale USR PLUS au fost cu succes reduse la statutul de inițiative simbolice și exilate peste doi-trei ani (ceea ce nu e rău în cazul, de pildă, al desființării impozitului pe salariul minim, o idee susținută de noul ministru al economiei, Claudiu Năsui, având drept consecințe chelirea bugetului și optimizarea fiscală numai în folosul angajatorilor).

4. „Avem un guvern investit pentru a da OUG dacă lucrurile se înrăutățesc. Eu mă gândesc însă la relaxare”, a spus noul premier Florin Cîțu după votul de învestire, întrebat de probabilitatea unei carantine pentru combaterea pandemiei.

Declarația lui a fost aproape concomitentă cu un comentariu al lui Raed Arafat cum că nu sunt excluse măsuri de carantină dacă noua tulpină de coronavirus, care a oprit traficul între Marea Britanie și peste 40 de țări, se va răspândi pe continent. Sau cu știrile despre a doua tulpină nouă, apărută în Africa de Sud, încă și mai contagioasă decât cea britanică. Și dacă acestea n-ar fi existat, statistica oficială tocmai dăduse pentru România o rată de pozitivare a testelor de 21%, când pentru aducerea sub control a pandemiei ar trebui ca rata de pozitivare să scadă sub 5%.

Explicația norișorilor roz pictați de Cîțu e aceeași ca înainte de alegeri, și am mai vorbit despre ea: intenția de a vârî sub preș amploarea pandemiei și de a brava că România se descurcă bine, că economia produce bani în continuare ca să-și poată plăti datoriile și că nu va fi impusă nicio carantină care să umfle factura socială a pandemiei. Acest discurs este destinat exclusiv piețelor financiare și analiștilor, aceiași cu care a tratat fostul ministru de finanțe Cîțu.

Prin urmare, vom avea probabil cel mai optimist guvern din Europa, capabil să-l facă până și pe Ludovic Orban să pară un campion al alarmismului. Electoral, nu va dăuna PNL faptul că o astfel de atitudine va mai tăia din zelul AUR de a acuza „dictatura sanitară”. PNL ar putea doar să piardă teren în fața PSD, dacă într-adevăr s-ar aplica înghețările de salarii și restructurările de personal bugetar despre care tot vorbesc social-democrații când se referă la intențiile guvernării de dreapta. Cu cât redresarea economică va veni însă mai târziu, cu atât scade probabilitatea ca asemenea măsuri să fie luate mai devreme, din același considerent al evitării măsurilor prociclice pe care Cîțu l-a avut în vedere și ca ministru.

5. „Mi-am asumat poziţia de vicepremier pe partea de coordonare a ceea ce înseamnă dezvoltare europeană”, a spus după votul de învestitură Dan Barna, copreședinte al USR PLUS, adăugând că își dorește ca toate ministerele care vor dezvolta proiecte din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) să fie sub coordonarea lui.

Această declarație, care transformă practic USR PLUS în stăpânul robinetului de bani cu care se va dezvolta România și pe vicepremierul Barna într-un premier paralel, deși partidul lui a luat doar 15% în alegeri, anunță și cea mai importantă tensiune din interiorul coaliției. Miza cea mare a luptei pentru putere din guvern sunt cele 30 de miliarde de euro din PNRR, pe care președintele Iohannis și PNL au dat de înțeles că le-au dobândit de la UE doar grație talentelor lor de negociere.

Pe când încă părea să existe pericolul pentru USR PLUS ca guvernul rezultat din alegeri să fie dominat de PNL, pluseriștii au propus, ca soluție de a da la o parte mâna PNL de pe muntele de bani, ca Ministerul Fondurilor Europene să fie desființat, iar împărțirea fondurilor să fie făcută de alte ministere. În toiul negocierilor, presa simpatizantă USR PLUS a plusat cu știrea (dezmințită de PNL și necomentată în niciun fel de vreun oficial european) că UE ar fi foarte nemulțumită de proiectul de cheltuire a banilor din PNRR de către PNL și ar fi cerut refacerea lui din temelii.

După negocieri însă, odată ce USR PLUS a căpătat ministerul, n-a mai propus desființarea, ci doar transformarea în Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene – o metodă clasică a guvernelor noi de a înlocui oamenii vechii guvernări dintr-o instituție. Iar primele declarații ale ministrului pluserist demontează implicit ideea succesului liberal cu cele 30 de miliarde: jumătate sunt de fapt împrumuturi, nu granturi, afirmă Cristian Ghinea, iar din total trebuie alocat obligatoriu 37% pentru tranziția verde a economiei și 20% pentru digitalizare, ceea ce nu se întâmplă în proiectul actual realizat de PNL.

După Ghinea, propunerea negociată în coaliție este ca „[în] toată partea de digitalizare, inovare, tranziție verde, eficiență energetică, cred că ar trebui să ne orientăm spre mediul privat, astfel încât să nu fie doar statul cel care modernizează și dezvoltă România pe această zonă”. Prin urmare, atât potențialul de câștig pentru firmele prietene, cât și de cooptare a clientelei după modelul jafului din sănătate petrecut în guvernarea PNL cu echipamentele de pandemie, va fi uriaș, iar meciul între partidele din coaliție pentru împărțirea banilor va fi pe măsură.

Meciul respectiv explică și de ce între cei 21 de membri ai guvernului există o singură femeie, deși al doilea partid din coaliție se crede și modern, și progresist. Perioadele relaxate, cu creștere economică normală, sunt compatibile cu guvernări unde partidele admit și femei, mai ales acolo unde partidele la putere sunt deja sătule după ani de guvernare. În schimb, nu e loc pentru femei acolo unde incertitudinea economică e mare, unde apar resurse externe de bani cu impact excepțional, iar partidele la putere sunt nu doar flămânde și agresive din cauza perioadelor lungi de opoziție, dar și silite să guverneze în coaliție.