Ce surpriză uriaşă a produs China la mondiale

Prima semi-surpriză: Olanda pierde în faţa Coreei

GrupaA

• Coreea de Sud – Olanda 29-26 (17-11)

Considerat ca fiind un mini derby pentru locul 3 în grupă şi cu Olanda în postura de echipă favorită, uvertura etapei a II-a a respectat calculele hârtiei doar în primele 14 minute, perioadă de timp în care „portocalele” au condus pe tabela de marcaj, până să fie egalate. Între minutele 14 şi 20, asiaticele înscriu de cinci ori fără să primească gol, şi din acest moment, meciul poate fi considerat încheiat. Până în minutul 56, Coreea a ţinut Olanda la distanţă de 6, 8 sau chiar 9 goluri, în ultimele minute permiţând batavelor să reducă din handicap.

Pionir Hall Belgrad: 500 spectatori

Principale marcatoare: Kim Jinjy (7), Gwon Ha Na (6) – Correa/ Cornelia Groot şi Laura Van der Heijden (5) – Olanda

• Muntenegru – D.R. Congo 35-9 (19-4)

Meci de 1,01 la casele de pariuri, confirmat 100% pe teren. Fetele din Balcani au făcut un excelent antrenament cu public, în tribune 80% dintre cei prezenţi fiind veniţi din Muntenegru.

Pionir Hall Belgrad: 726 spectatori

Principalele marcatoare: Katarina Bulatovic (5), Radmila Petrovic (5) – Muntenegru/Apopie Lusamba (3) – D.R. Congo

• Franţa – Republica Dominicană 27-10 (10-4)

Un alt meci de 1,01 la casele de pariuri, care a avut doar două necunoscute: diferenţa de scor şi câte goluri va marca Paule Baudouin, golghetera naţionalei. Diferenţa pe tabela de marcaj nu a fost una exagerată, ţinând cont de diferenţa uriaşă de valoare dintre cele două echipe, iar Baudouin a punctat de 7 ori din tot atâtea şuturi, reuşind mult doritul procentaj de 100%.

Pionir Hall Belgrad: 250 spectatori

Principalele marcatoare: Paule Baudouin (7), Koumba Cisse (4) şi Audrey Deroin (4) – Franţa/ Mariela Andino (5) – Rep. Dominicană.

Clasament: Franţa 4p, Muntenegru 4p, Olanda 2p, Coreea 2p, Congo 0p, Rep. Dominicană 0p.

GrupaB

• Brazilia – China 34-21 (19-12)

Meci cu final previzibil. În urmă cu câţiva ani, un joc între cele două combatante era unul echilibrat. Dar acum Brazilia este în creştere, în timp ce China are 75% din efectiv la prima participare. Deci nu s-a pus niciun minut problema învingătorului. Foarte interesantă a fost „cursa” dintre Alexandra Nascimenta şi Fernanda Da Silva pentru titlul de golgheteră a partidei. Şi posibil şi a întregului turneu final.

Cair Sports Center Niş: 200 spectatori

Principalele marcatoare: Da Silva (9), Nascimento (8) – Wang Shuhui (5)

• Serbia – Algeria 34-14 (18-6)

Galop de sănătate al gazdelor într-un meci fără istoric. Un singur aspect este de consemnat: jucătoarele africane nu au reuşit să încrie vreun gol între minutele 16 şi 32, fapt destul de rar şi pentru o echipă modestă.

Cair Sports Center Niş: 3.500 spectatori

Principale marcatoare: Jelena Nisavic (9) – Rekia Ziadi (5)

• Danemarca – Japonia 29-25 (13-13)

Favorită certă, Danemarca s-a lovit de o rezistenţă neaşteptată din partea niponelor timp de 40 de minute. În prima repriză, ambele echipe au condus alternativ pe tabela de marcaj, dar Japonia a punctat clar la capitolul impresie. Dar ca şi la meciul anterior contra Serbiei, japonezele au căzut fizic după două treimi din meci. De la scorul de 18-18 (min.40), niponelor nu le-a prea mai ieşit nimic. Ultimele 20 de minute au fost la discreţia danezelor, care au avut la un moment dat şi 7 goluri diferenţă (28-21 în minutul 54). În ultimele 5 minute, europencele s-au relaxat, permiţând japonezelor să reducă din diferenţă. Deşi se anunţa ca fiind totuşi meciul cel mai echilibrat al zilei din această grupă, tribunele s-au golit în proporţie de 75% faţă de meciul anterior disputat de gazde.

Cair Sports Center Niş: 800 spectatori

Principale marcatoare: Krista Kristiansen (10), Anna Jorgensen (8) – Shio Fujii (6)

Clasament: Brazilia 4p, Danemarca 4p, Serbia 4p, Japonia 0p, China 0p, Algeria 0p.

Trivia mondial

China, cea mai înaltă echipă!

Surpriză de proporţii pentru cine analizează (din toate punctele de vedere) loturile echipelor prezente la turneul final din Serbia. La capitolul „înălţime”, pe primul loc întâlnim o ţară, China, care niciodată nu a prezentat în marile competiţii pe echipe (handbal, volei, baschet, fotbal, hochei pe gheaţă) sportivi înalţi. Se ştie, nu doar sportivii Chinei, ci în general cei din Asia au o talie mai mică, acesta fiind de fapt specificul populaţiei de pe acest continent. Probabil că oficialii sportivi din China au forţat o selecţie pe o scară uriaşă şi aşa au reuşit să aducă în Serbia cea mai înaltă echipă din istoria lor. Deci China şi Germania au cea mai ridicată medie de înălţime dintre toate cele 24 de participante: 1,78 metri. Urmează cu doar un centimetru mai puţin România, Ungaria, Polonia, Muntenegru şi Algeria.

La polul opus, nicio surpriză. Cea mai scundă echipă este cea a Japoniei – media 1,67 metri, urmată de DR Congo cu 1,69 metri.

Cele mai înalte şi cele mai „pitice”

Vă prezentăm două „topuri” foarte interesante: unu al celor mai înalte jucătoare prezente în competiţie şi al doilea, al celor ma scunde handbaliste. Diferenţa dintre cea mai înaltă şi cea mai scundă jucătoare este de 35 de centimetri. Iată cu arată cele două topuri:

Top 5 „gigant”

1. 1,92 m: Elisabeth Chavez (Spania), Albertina Kassoma (Angola)
2. 1,91 m: Alina Wojtas (Polonia)
3. 1,90 m: Johanna Pimentel (Rep.Dom.), Irina Pop (Rep.Dom), Zhengwen Sha (China)
4. 1,89 m: Susann Thorsgaard (Danemarca), Ratiba Hasnaoui (Algeria), Sihem Hemissi (Algeria), Eva Kiss (Ungaria)
5. 1,88 metri: Mariama Signate (Franţa), Jana Krause (Germania), Rekia Ziadi (Algeria)

Nu intră în top 5, dar sunt imediat după, cu 1,87 m, româncele Gabriela Perianu şi Talida Tolnai, iar a treia fată înaltă din lotul nostru este Elena Pintea, cu 1,86 m.

Top 5 „pitic”

• 1,57 m: Ayaka Ikehara (Japonia)
• 1,58 m: Chie Katsuren (Japonia)
• 1,59 m: Yojaver Brito (Rep. Dominicană), Deborah Nunes (Brazilia)
• 1,60 m: Nicole Mbole (DR Congo), Megumi Takahashi (Japonia)
• 1,61 m: Kaoro Yokoshima (Japonia)

Cea mai scundă româncă este Aneta Pârvuţ – 1,64 m, urmată de Adriana Nechita cu 1,65 m.

Retro: cum s-a „rezolvat” cu talia în România

La începutul anilor 80’, în România s-a introdus sistemul sovietic de selecţie la handbal, concret, aveau prioritate tinerii cu talie, iar în competiţiile de juniori şi de divizia „B”, exista obligaţia ca un portar „cu talie” şi 3 jucători de câmp „cu talie” să joace minim 30 de minute. În plus, la divizia „B”, cei cu talie trebuiau să aibă obligatoriu până în 24 de ani. Dacă la băieţi a fost cum a fost, la fete a fost tragedie. La nivelul diviziei „B” fete, baremul taliei portarului „tânăr” era de 1,76 m, iar la jucătoarele de câmp, 1,78 m. S-a ajuns la situaţii ilare: au fost echipe care au „împrumutat” voleibaliste de la echipele din judeţul în care făceau parte pentru a le utiliza pe post de portar. În procesul de selecţie nu a mai contat calitatea, ci „talia”. Cei care au avut ideea „genială” de a copia sistemul sovietic de selecţie nu au ţinut cont de faptul că în URSS aria de selecţie era de 50-100 de ori mai mare decât în România. Treptat, nivelul valoric al diviziei „B” – în perioada 1965-1984 eşalonul secund din handbalul românesc era peste nivelul primelor eşaloane din multe alte ţări – a început să scadă, iar efectele s-au văzut cel mai mult după 1990. Un fost mare antrenor al timpului, Constantin Lache, spunea prin anii ’80 că, dacă sistemul sovietic s-ar fi aplicat mai devreme cu 20 de ani, atunci Cristian Gaţu şi Nadire Ibadula (cel mai bun „centru” din istoria handbalului feminin – n.a.) nu ar fi fost selectaţi şi nu ar fi ajuns să joace handbal. Se ştie, cei doi aveau o înălţime mult sub standardele impuse ulterior în handbalul românesc.