Cea mai mare suferinţă a României la 25 de ani de la Revoluţie

Opinie Sorin Pâslaru – redactorul-Şef al ZF

Cea mai mare suferinţă a României la 25 de ani de la Revoluţie este blocarea accesului competenţelor către vârfurile societăţii, economiei şi administraţiei de către reţelele şi dinastiile moştenite de dinainte de 1990.

Sentimentul de frustrare a fost acut până în 1996, perioadă în care au fost blocate investiţiile străine şi privatizarea, însă din păcate România continuă să fie condusă şi astăzi de membri ai dinastiilor, ai căror exponenţi au fost stâlpi ai regimului comunist.

Ruptura faţă de trecut a fost mimată, iar puternicii din politica şi vechile structuri ai anilor ’70-’80 s-au organizat astfel încât să reuşească transferul de la puterea politică la cea economică. După 25 de ani unii dintre ei sunt chiar în funcţii, iar alţii şi-au predat puterea copiilor lor, aduşi pe poziţii înalte cu CV-uri subţiri, dar cu puternic sprijin al reţelelor.

Culmea, chiar şi în business, reţeaua şi-a înfipt rădăcini adânci. Nu sunt vizate doar companiile de stat sau companiile care trăiesc din comenzi de stat, ci găsim chiar copii de foşti ideologi şefi din comunism în poziţii similare astăzi în capitalism. Bine ascunşi, însă cu aceeaşi forţă de a face agenda zilei, altfel nebănuiţi de aproape nimeni în România.

Cum altfel să se explice faptul că în prima linie a Revoluţiei, omul în pulover, profesorul poliglot din Politehnică, cu un discurs atât de coerent şi puternic încât parcă ar fi coborât de pe o scenă, cu notiţele discursului pe cartonaşe precum, după 25 de ani, sâmbătă seară preşedintele Traian Băsescu – era chiar fiul unuia dintre puternicii lideri comunişti din România anilor ’50-’60 care au impus regimul sovietic? Chiar aşa, o întâmplare?

Citeşte mai mult aici