CEDO penalizează limitarea libertăţii de expresie în România

Statul trebuie să evite descurajarea mass-media şi a formatorilor de opinie în îndeplinirea rolului lor de a alerta publicul în privinţa unor chestiuni ce ţin de interesul general, precum relaţia personalităţilor publice cu vechiul regim comunist represiv de dinainte de 1989

Gabriel Andreescu, membru fondator al Comitetului Helsinki Român, a câştigat procesul intentat statului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, astfel că Guvernul trebuie să-i plătească 10.000 de euro după ce i s-a încălcat dreptul la exprimare şi la un proces echitabil. Judecătorii CEDO au constatat că Andreescu nu a primit răspuns la niciuna din solicitări.

În 20 februarie 2001, Gabriel Andreescu a participat la o conferinţă de presă în cadrul căreia s-a referit la relaţiile unui membru CNSAS, Andrei Pleşu, cu Securitatea şi instituţiile regimului comunist. Andrei Pleşu a făcut plângere penală împotriva reclamantului, acuzându-l de insultă şi defăimare, el fiind achitat de prima instanţă. În urma recursului însă, Andreescu a fost amendat cu cinci milioane de lei vechi, iar Pleşu a câştigat despăgubiri morale de 50 de milioane de lei vechi din partea acestuia. Magistraţii români şi-au motivat decizia prin faptul că Andreescu nu a demonstrat că Pleşu a colaborat cu Securitatea. Mai mult, aceştia au arătat că există un certificat emis de CNSAS ce atestă contrariul.

CEDO observă că ingerinţa în dreptul la libera exprimare era prevăzută de legea română şi că a servit unui scop legitim – protejarea reputaţiei lui Andrei Pleșu, însă nu găseşte că ingerinţa statului în exercitarea dreptului la libera exprimare al lui Gabriel Andreescu a fost proporţională şi necesară într-o societate democratică.

Iată argumentele CEDO: „Având în vedere în special importanţa dezbaterii de interes general în cadrul căreia au fost făcute remarcele care fac obiectul litigiului, Curtea consideră că ingerinţa în libertatea de expresie a reclamantului nu a fost justificată de raţiuni pertinente şi suficiente. Ingerinţa nu poate fi proporţională şi «necesară într-o societate democratică», în sensul articolului 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Aşadar, a existat o violare a acestei dispoziţii”.

Mai mult, Curtea arată: „…dacă statele au dreptul de a reglementa exercitarea dreptului la libera exprimare pentru a asigura protecţia reputaţiei persoanelor, ele trebuie să evite adoptarea unor măsuri pentru descurajarea mass-media şi a formatorilor de opinie în îndeplinirea rolului lor de a alerta publicul în privinţa unor chestiuni ce ţin de interesul general, precum relaţia personalităţilor publice cu vechiul regim comunist represiv de dinainte de 1989”.

Cât despre conferinţa din 2001, „Curtea constată că reclamantul a avertizat publicul că îşi exprimă îndoielile, că face aprecieri subiective referitoare la poziţia lui A.P. faţă de deconspirarea fostei poliţii politice. Mai mult, reclamantul şi-a justificat supoziţiile făcând referire la comportamentul lui A.P., la apartenenţa sa la mişcarea pentru meditaţie transcendentală şi la modul de acţiune al agenţilor Securității, afirmaţii al căror adevăr nu a fost constestat. Curtea consideră ca reclamantul a acţionat cu bună- credinţă, scopul conferinţei fiind informarea publicului despre un lucru de interes general”.