Cenzura corporatistă și cenzura statului

În războiul informațional dintre marile puteri, China are ”marele zid de foc”, care blochează accesul la Google, Facebook, Twitter și cenzurează la sânge rezultatele căutărilor internauților. Rusia are un adevărat ”Patriot Act” ce transformă internetul din țară într-un mare intranet, aici traficul Internet peste frontierele Federației Ruse nu va putea fi realizat decât de companii de stat, precum Rostelecom și Transtelecom. În China, presa este controlată de stat, în Rusia presa este comntrolată de oligarhii loiali regimului. Faptul că majoritatea presei americane este controlată de circa 15 familii este insuficient în contextul războiului informațional. Rusia și China au fixat deja cel mai mic numitor comun în controlul mijloacelor de informare, iar presa americană este întinsă acum pe acest pat al lui Procust.

Pe lângă alegerile pentru Congresul SUA din luna noiembrie, războiul tarifar cu Chia și reimpunerea sancțiunilor împotriva Iranului, prima pagina  a presei americane este ținută acum de decizia giganților din domeniul internetului de a elimina informațiile generate de site-ul conspiraționist Infowars. Facebook, Spotify, Apple și Youtube au decis să elimine cinci dintre cele șase emisiuni ale lui Alex Jones, fondatorul siteului amintit. Facebook a explicat că a luat această decizie pentru că site-ul „glorifica violența și folosea un limbaj dezumanizant pentru a descrie persoanele transgen, musulmanii și imigranții, limbaj care violează politica noastră privind discursul urii”. Interdicția impusă de giganții internetului (Big Tech) împotriva Infowars este justificată, câtă vreme Alex Jones era mai degrabă un saltimbanc și incitator la ură decât un jurnalist.

Care vor fi ”știrile adevărate”?

Polemica din SUA pleacă însă de la un alt aspect: Infowars este considerat de politicienii din Congres vârful unui aisberg. ”Infowars este vârful unui aisberg gigant al urii și minciunii care folosește siteuri precum Facebook și YouTube pentru a ne scinda națiunea”, spune senatorul democrat Chris Murphy. Important este și faptul că Infowars a devenit punctul central al dezbaterii privind politica Big Tech de a lupta împotriva așa-numitelor știri false. Cât de departe va merge această luptă și ce site-uri de informații vor fi în cele din urmă interzise? Care vor fi sursele de ”știri adevărate” pe care le vor promova giganții internetului?

Va fi promovat postul CNN ca sursă de ”știri adevărate”? CNN este postul de televiziune care  a pus la dispoziția echipei de campanie, înainte de emsiune, întrebarile ce urmau să-i fie adresate candidatei la președinție Hillary Clinton. CNN este postul care a coordonat activitatea reporterilor în funcție de instrucțiunile primite de la echipa de campanie a lui Clinton. Va fi sursă de ”știri adevarate” publicația Politico, cea care căuta aprobarea șefului de campanie a lui Hillary Clinton pentru articolele ce urmau să fie publicate? Sau va fi sursă de ”știri adevărate” The New York Times, ziarul numit de un fost redactor ”megafonul propagandei” și care punea la dispoziția CIA articolele de opinie ce urmau să fie publicate?

Mic ghid pentru jurnaliștii puterii

În 2012, Daniel Simpson, redactor la The New York Times, își dădea demisia de la această publicație pentru care lucrase vreme de zece ani. În 2003, Simpson a relatat despre conflictul din fosta Iugoslavie. ”Să acoperi Balcanii pentru The News York Times însemnă să monitorizezi dacă sârbii au acceptat ideea că au fost ”băieții cei răi”. A încerca să explici de ce sârbii nu acceptă asta sau cum ”noi” am făcut să se întâmple exact opusul era ca și cum ai fi încercat să-i înțelegi pe teroriștii kamikaze”. ”Înveți și apoi interiorizezi mici fraze, pe care apoi le aplici pe alte țări. Și spui astfel că Serbia este ”naționalistă” sau implicată în ”politici extremiste”, însă SUA nu fac niciodată aceste lucruri, desigur, si nu le vei folosi niciodată într-un articol. Niciodată nu vei scrie că SUA au început un război de agresiune, ci scrii că s-au implicat într-un ”proiect de politică externă”. Sau scrii despre ”tehnici dure de interogare”, nu despre „tortură”. Astea sunt lucrurile pe care le învață jurnaliștii”, a declarat Simpson. ”Mi s-a părut limpede că știrile bune de tipar erau exact cele susținute de cei puternici. Modul în care gândeau cei cu funcții de conducere la ziar era exact modul în care gândeau cei aflați la putere – de fapt, treaba lor era să devină prieteni cu puterea”.

Bun de tipar de la servicii

Tot în anul 2012 au ieșit la iveală email-urile dintre reporterul de la The New York Times specializat pe securitate națională și purtatoarea de cuvânt a CIA. Era perioada în care administrația Obama încerca să le ofere scenariștilor de la Hollywood informații despre capturarea și uciderea lui Oassama bin Laden, în încercarea de a-i crea o imagine cât mai bună președintelui Obama, în vederea realegerii. În acest context, agenția de spionaj a SUA era preocupată de un articol de opinie ce urma să apară în The New York Times. Potrivit The Guardian, redactorul amintit a avut un schimb de email-uri cu purtătoarea de cuvânt a CIA, căreia i-a trimis chiar o variantă a editorialului ce urma să apară peste 24 de ore. ”Vezi, nu e nimic pentru care să-ți faci griji. Nu l-ai primit de la mine… și te rog să ștergi email-ul după ce l-ai citit”.

Jurnaliștii președintelui

Care vor fi sursele de ”știri adevarate”? Poate vor fi jurnaliștii americani care au format grupul ”JournoLists”, un forum online care a funcționat între 2007 și 2010, creat pentru susținerea candidaturii și apoi a președintelui Barack Obama. Sunt chiar jurnaliștii care au susținut idee că președintele Trump a fost ajutat în campanie de ”știri false” și care au trecut cu vederea întregul scandal legat de implicarea FBI și a Departamentului Justiției în sabotarea campaniei lui Trump, la ordinele președintelui Obama.

Cine va stabili care sunt ”știrile false” și care sunt ”știrile adevărate”. Ultimele evolutii de la Facebook ne oferă un răspuns. Facebook va apela la serviciile Digital Forensic Research Lab al think tank-ului Atalantic Council din SUA. Laboratorul este condus de fostul consilier pentru Securitate Națională al președintelui Obama, Graham Brooke. În plus, Facebook a devenit unul dintre principalii donatori ai Atlantic Council. Aceasta este una dintre echipele ”neutre” care va cenzura conținutul online în anii ce vin.

Când cenzura corporatistă este sinonimă cu cenzura statului

În cele din urmă, nu poate trece neobservat faptul că mai toți giganții din lumea online au luat aproape simultan decizia îndepărtării unui site incomod, ceea ce sugerează o presiune politică exercitată asupra acestor companii. Iată câteva rânduri despre legătura dintre statul american și marile corporații din Slicon Valley, publicate de Medium.com, un site care a scăpat deocamdată de măsurile punitive ale Big Tech.

”Într-un sistem de guvernare corporatist, în care nu există o separație clară între puterea corporatistă și puterea de stat, cenzura corporatistă este sinonimă cu cenzura statului. Mita legalizată, sub forma lobby-ului corporațiilor și a donațiilor, le-a dat americanilor bogați capacitatea de a controla politica guvernului SUA, în timp ce americanii obișnuiți nu au nicio putere de influență. De aceea, SUA au un sistem corporatist de guvernare. Corporațiile mari și influente și statul sunt inseparabile. De aceea, cenzura corporatistă este inseparabilă de cea a statului. Asta cu atât mai mult în cazul megacorporațiilor din Silicon Valley, ale căror legături cu serviciile secrete americane sunt bine documentate. Nu poți susține că ești o corporație privată independentă câtă vreme primești granturi de la CIA și NSA pentru programe de drone pentru supraveghere și câtă vreme conținutul de pe site-ul tău este controlat de brațul propagandei NATO. Este posibil ca actualul sistem corporatist să facă afaceri normale, cu un profit de câteva milioane de dolari, dar dacă vrei venituri de miliarde de dolari într-un sistem în care banii înseamnă putere politică, atunci trebuie să cooperezi cu structurile de putere precum CIA și Pentagonul, altfel acestea vor lucra nu cu tine, ci cu concurența”.