Beijingul va deveni un punct fierbinte geopolitic în următoarele săptămâni și luni. Odată cu vizita planificată a președintelui american Donald Trump, în mai, și o deplasare a președintelui rus Vladimir Putin înainte de jumătatea anului, China se pregătește să primească doi dintre cei mai influenți lideri ai lumii.
Beijingul devine noul epicentru geopolitic global
China îi va găzdui, într-un interval foarte scurt, pe liderii celor mai mari două puteri nucleare ale planetei Vizita lui Trump, preconizată pentru 14–15 mai, este marcată de un echilibru fragil între competiție și cooperare. În plin conflict în Iran și cu blocada Strâmtorii Hormuz, SUA transmit mesaje clare de calmare înaintea vizitei lui Trump. Reprezentantul american pentru comerț, Jamieson Greer, a declarat la un eveniment Hudson Institute: ”Nu urmărim o confruntare masivă sau ceva asemănător”.
Trump: „Mai bine cooperare decât război”
Trump spune public că vrea să coopereze cu președintele Xi Jinping. ”Când voi merge în China, peste câteva săptămâni, președintele Xi Jinping îmi va oferi o îmbrățișare caldă. Cooperăm într-un mod inteligent și eficient! Nu este mai bine decât să purtăm războaie?”, a scris el, pe Truth Social.
Iranul și energia: miza întâlnirii
Dar politica americană din Orientul Mijlociu — în special atacul asupra Iranului — afectează direct interesele Chinei, inclusiv importurile de energie. China importă aproximativ 10–15% din petrolul său brut din Iran. Întâlnirea de la Beijing ar putea deveni un summit indirect privind rutele globale de aprovizionare și securitatea energetică. Expertul în China Henry Huiyao Wang a declarat pentru Forbes: ”Cred că, în primul rând, vor stabiliza criza actuală din Iran”. ”China poate fi un promotor al păcii discret, dar eficient în criza Iranului”. Administrația Trump Washingtonul se bazează și pe influența Chinei în regiune, dar ș i în conflictul Rusia–Ucraina. „Are nevoie de China pentru a crea stabilitate și a avansa pacea în conflictul Rusia–Ucraina”, arata Forbes.
„Cadoul” lui Trump pentru China
Wall Street Journal scrie că Trump ar putea aduce la Beijing un ”cadou” politic: propunerea de creștere semnificativă a cotei SUA la Fondul Monetar Internațional, cu aproximativ 50% (circa 55 miliarde de dolari). Influența în FMI depinde de contribuțiile pe cote. Dar cel mai important este ca FMI ar putea stabiliza împrumuturi chineze neperformante, toxice, si ar face asta pe spezele SUA. Wall Street Journal concluzionează: ”Să sperăm că Congresul va respinge această propunere”.
Putin urmează: alianța China–Rusia se consolidează
În paralel, Beijingul se pregătește pentru vizita președintelui rus Vladimir Putin, așteptată la jumătatea a anului. Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că vizita este în pregătire, posibil chiar la scurt timp după cea a lui Trump. Potrivit Reuters, Lavrov a spus la Beijing că relațiile sunt ”de neclintit în fața oricăror furtuni” și au un ”rol stabilizator în relațiile internaționale”. Rusia oferă Chinei sprijin în contextul crizei energetice din Strâmtoarea Hormuz. Relația economică se consolidează, comerțul bilateral crește, cu noi proiecte energetice, inclusiv conducte. La Moscova, vizita este văzută ca un semnal simbolic, dar și ca o oportunitate de a întări mai mult legăturile.
Nu este o coincidență că Trump și Putin merg la Beijing într-un interval atât de scurt. Este o schimbare în ordinea internațională. China devine indispensabilă în probleme globale-cheie: energie, comerț, medierea conflictelor, schimbări în arhitectura instituțională a puterii. Tensiunile mari – între Statele Unite și China sau între Rusia și Occident, tensiunile din Orientul Mijlociu — converg toate la Beijing.
Rămâne neclar dacă ambele vizite vor avea loc efectiv conform planului, având în vedere situația din Golf. Sunt posibile noi amânări. Și nu este clar că atacul de la tradiționala cină a corespondenților de la Washington nu va afecta deloc vizita lui Trump în China. Dar este limpede că Rusia, SUA, UE sunt ocupate cu crize interne sau conflicte regionale, iar China reușește să se ajungă ca un interlocutor inevitabil pentru toate părțile implicate.
China, copilul alintat al presei vestice
Dar China nu punctează doar la acest nivel geopolitic. Sunt ani de zile de când întreg Occidentul mediatic pare uluit de progresele Chinei. Financial Times scrie că ”constructorii de automobile vor tehnologia chineză pentru a rămâne relevanți”. The Economiust scrie: ”Lumea vrea tehnologia chineză. China este hotărâtă să o păstreze pentru ea”. Deutsche Welle scrie: ”Ambițiile cipurilor chinezești zguduie industria tech globală”. The Telegraph ne spune de ce ”directorii de companii din Vest se întorc înspăimântați din China”. De ce? Pentru că ”robotica a catapultat Beijingul într-o poziție dominantă în multe industrii”. Iar un studiu Pew Research din 2026 arată că 27% dintre americani au imagine favorabilă despre China, față de 13% în 2023.
Unde au dispărut criticile de până mai ieri?
Unde este sistemul de credite sociale al Chinei, cel conceput în urmă cu mai bine de zece ani pentru stabilirea unui standard de încredere prin urmărirea acţiunilor indivizilor, încurajând unele comportamente în timp ce le pedepseşte pe altele. Iar prin comportamentele descurajate nu se numără doar cel infracțional, ci și cel politic. Unde este urmărirea tranzacțiilor bancare și blocarea lor în cazul celor dicreditați? Unde este folosirea recunoașterii faciale, supravegherea biometrică a oamenilor, despre care se plângea un raport Amnesty International din 2020? Sau ”taberele de reeducare” create pentru minoritatea uigură musulmană din vestul Chinei, care erau pe buzele tuturor șefilor de stat si de guvern din Vest care vizitau Beijingul? Unde sunt disputele dintre guvernele vestice și China privind proprietatea intelectuala, folosirea minorilor ca mână de lucru, pumnul în gura disidenților?
Vestul cu față chineză?
Toate aceste minusuri de până mai ieri ale Chinei au dispărut. Încă din perioada pandemiei, guvernanți și oameni de știință lăudau cu perdea eficiența sistemului chinez în țintuirea în locuințe a cetățenilor. Recunoașterea facială? Se implementează la granițele spatiului Schegen, din toamna anului 2025. Guvernul suedez studia din urmă cu peste un an introducerea recunoașterii faciale în timp real, de la camerele de supraveghere din spaţiile publice, pentru a identifica suspecţii în cazul anumitor infracţiuni. În 2020, o instanță din Marea Britanie spunea că asta ar încălca drepturile omului. Patru ani mai târziu, lucrurile se schimbau. Conturile camionagiilor canadieni care protestau împotriva distanțării sociale în timpul pandemiei au fost blocate de guvern. La fel și conturile celor care îi susțineau material. Anul acesta, premierul acestei tari a fost laudat pentru cel mai profund (și ipocrit) discurs despre ordinea internaționala liberală, la Davos.
China câștigă războiul pentru percepție și stabilește numitorul comun
În urmă cu un deceniu, guvernul Chinei investea circa 10 miliarde de dolari pe an pentru a promova imaginea țării în lume, scrie The Economist. Suma poate fi mult mai mare acum, însă la fel de bine poate fi mult mai mică, pentru există o inerție pozitivă care împinge deja imaginea Chinei. La nivel economic și comercial, China este peste tot. La nivel geopolitic, China este pare actorul cerebral care încearcă să aducă echilibru bun pentru afaceri într-o lume tulburată de aventurile militare ale Statelor Unite și Rusiei și în care Europa nu mai contează.
Fosta administrație americana a lui Joe Biden a dorit să impună doctrina luptei dintre democrație și autocrație. Însă chiar începând de atunci democrația americană căpăta reflexe autoritare – măcar prin șirul de scandaluri și războaie judiciare împotriva fostei echipe a lui Donald Trump. Democrația europeană devine ”militantă”, pentru a face față valului populist-suveranist. Între timp, China își duce lupta propagandei și percepției cu Occidentul și pare să câștige stabilind numitorul comun al noii ordini mondiale. După președintele Franței, la finalul anului trecut, a urmat premierul Marii Britanii în ianuarie 2026. Apoi cancelarul Germaniei, în luna februarie (după o amânare umilitoare de circa o lună). Apoi vizita recentă a premierului Spaniei la Beijing. Vizitele lui Donald Trump și Vladimir Putin la Beijing confirmă întărirea noului statut al Chinei, poate și direcția către care se vor îndrepta sistemele politice majore.
‘ Noul centru ‘ :))))vechi de 4000 de ani
in alta ordine de idei:’ uigurii, creditele sociale, supravegherea biometrică, disidenții’ tot atatea basme occidentale ca si incalzirea globala