Kremlin: Tomac nu este Șoșoacă

Nominalizarea lui Eugen Tomac pentru funcția de premier desemnat al României nu a produs, în presa din Federația Rusă, o avalanșă comparabilă cu vizibilitatea oferită unor politicieni radicali sau antioccidentali din Europa. Spre deosebire de cazul Dianei Șoșoacă, prezentată de unele publicații ruse drept dovadă că „Rusia nu este izolată”, cazul Tomac este tratat mai rece, mai tehnic și, pe alocuri, mai geopolitic.

Dacă Șoșoacă este utilă propagandistic prin discursul ei anti-Bruxelles și anti-Ucraina, Tomac este interesant pentru presa rusă din alt motiv. Prin legătura sa cu Republica Moldova, prin discursul pro-european și prin pozițiile sale privind reducerea influenței ruse în spațiul românesc și moldovenesc. 

Presa rusă de stat: nominalizarea, relatată sec

Cea mai directă apariție în presa rusă vine prin TASS, preluată de Rambler. Titlul este neutru: „Președintele României l-a propus pe europarlamentarul Tomac pentru funcția de premier”. Textul menționează că președintele Nicușor Dan l-a nominalizat pe Eugen Tomac, europarlamentar și lider al Partidului Mișcarea Populară, pentru a forma Guvernul. Este citată declarația președintelui român potrivit căreia îi încredințează lui Tomac formarea Executivului. 

Tonul este strict informativ. Nu apar, cel puțin în această relatare, etichete propagandistice puternice. Nu se insistă pe unionism, pe Basarabia sau pe presupusa „românizare” a Republicii Moldova. Pentru publicul rus, știrea este livrată mai degrabă ca un episod de criză politică internă în România.

O abordare asemănătoare apare și în Gazeta.ru, care titrează simplificat că „în România a fost numit premierul”. Publicația notează că Nicușor Dan l-a desemnat pe Eugen Tomac după căderea guvernului condus de Ilie Bolojan și după ce partidele de coaliție nu au reușit să ajungă la un acord. Textul subliniază că Tomac are la dispoziție zece zile pentru a propune echipa guvernamentală și a obține votul Parlamentului. 

Aceeași schemă apare și în Svobodnaia Pressa, care reproduce ideea că Tomac este o soluție aleasă de președintele României după blocajul partidelor. Știrea îl prezintă ca pe un candidat cu experiență politică și valori compatibile cu mandatul primit, fără a construi un atac direct la adresa sa. 

Kommersant: Tomac, reforme și bani europeni

Kommmersant, una dintre cele mai importante publicații economice ruse, pune accentul pe altă dimensiune, mai exact reformele și fondurile europene. Ziarul scrie că Nicușor Dan l-a propus pe Tomac deoarece acesta ar avea experiența politică necesară pentru a construi consens, iar principala sa sarcină ar fi repornirea reformelor necesare pentru atragerea fondurilor UE. Publicația leagă această miză de presiunea bugetară, inflație, recesiune și măsurile nepopulare luate anterior în România. 

Aici, cadrul este mai degrabă economic decât propagandistic. România apare ca stat aflat într-un blocaj politic și financiar, dependent de reforme și de bani europeni. Tomac nu este atacat frontal, ci prezentat ca o soluție tehnică într-un moment de presiune politică.

Regnum schimbă registrul: Tomac, Basarabia, Ucraina și „sfera de influență”

Registrul devine mult mai geopolitic, putem spune, în publicația Regnum, apropiată de serviciile de spionaj de la Moscova. Publicația rusă publică un material cu titlul: „«Acolo suntem un milion». Bucureștiului i-a plăcut experiența maghiară de presiune asupra Kievului”. Din titlu se vede deja cadrul propagandistic. Tomac nu mai este doar premier desemnat, ci un instrument prin care România ar urma să își extindă influența asupra comunităților românești din Ucraina. 

Regnum îl prezintă pe Tomac prin biografia sa, mai exact născut în RSS Ucraineană, etnic român, mutat în România, cu o carieră legată de drepturile diasporei românești. Publicația insistă pe criticile sale la adresa Kievului privind drepturile minorității române, educația și bisericile românești din Ucraina. În același text apare și ideea că numirea sa ar marca o implicare mai activă a Bucureștiului în lupta pentru propria „sferă de influență” în Ucraina. 

Aceasta este cea mai clară narațiune rusească de tip geopolitic. Tomac nu este prezentat drept un simplu politician român, ci în calitate de exponent al unui proiect de influență românească spre est, mai exact Republica Moldova, sudul Basarabiei, comunitățile românești din Ucraina. În logica Regnum, un politician pro-european și unionist devine util pentru a alimenta tema rivalităților regionale. Mai exact România ar imita Ungaria în presiunile asupra Kievului și ar folosi comunitățile istorice ca instrument politic.

Tomac și tema unirii cu Republica Moldova

Presa rusă l-a asociat pe Tomac cu tema Republicii Moldova și înainte de nominalizarea sa. În ianuarie 2026, RIA Novosti scria că Tomac, pe atunci consilier al președintelui român, afirmase că România este gata să discute scenariul unirii cu Republica Moldova dacă acest subiect va fi pus în discuție la Chișinău. Pentru presa rusă, această temă este sensibilă. Orice apropiere dintre România și R.Moldova este ușor încadrată în logica „expansiunii românești” sau a „unionismului”. 

Prin urmare, nominalizarea lui Tomac este criticată în Rusia pe două registre. În presa mainstream, apare ca o știre despre criza politică de la București. În presa cu un discurs geopolitic mai pronunțat, Tomac devine simbolul unui posibil avans românesc în R. Moldova și Ucraina.

Îngrijorare în presa de limbă rusă din Republica Moldova

Dacă presa din Federația Rusă tratează nominalizarea lui Tomac mai degrabă rece, presa de limbă rusă din Republica Moldova este mult mai atentă la dimensiunea moldovenească. Aici, Tomac nu este doar „premierul desemnat al României”. El este prezentat ca politician născut în sudul Basarabiei istorice, apropiat de Traian Băsescu, susținător al integrării europene a Republicii Moldova și al apropierii dintre cele două maluri ale Prutului.

NewsMaker, în ediția rusă, relatează că Nicușor Dan l-a nominalizat pe consilierul său și europarlamentarul Eugen Tomac pentru funcția de premier. Publicația notează că nu toate partidele sunt gata să îl susțină și amintește că Tomac este istoric, lider PMP, născut în Ucraina, fost angajat al Ministerului român de Externe și al Administrației Prezidențiale, europarlamentar din 2019 și cunoscut pentru susținerea integrării europene a Republicii Moldova și a unirii cu România. 

Tot NewsMaker a publicat un material separat despre cetățenia lui Tomac. Publicația scrie că acesta a declarat că are cetățenie română și moldovenească și că a renunțat la cetățenia ucraineană pentru a obține cetățenia Republicii Moldova. În același text sunt prezentate prioritățile pe care Tomac le-a enunțat pentru relația cu Republica Moldova, mai exact spațiu media comun, apropierea sistemelor educaționale și proiecte sportive comune. 

Supărare a la russe

Cea mai puternică temă preluată de presa rusofonă din Republica Moldova este declarația lui Tomac privind combaterea dezinformării și a „rusificării”. Point.md titrează direct că Tomac intenționează să lupte împotriva rusificării Moldovei prin crearea unui spațiu media comun. Publicația scrie că, dacă va primi votul Parlamentului, apropierea Republicii Moldova de România și UE ar deveni una dintre prioritățile sale. 

Rupor prezintă aceeași temă într-o cheie mai programatică. Tomac ar avea trei priorități pentru Republica Moldova, mai exact spațiu media comun, integrare educațională și proiecte sportive. În acest cadru, combaterea dezinformării și reducerea influenței presei ruse sau de limbă rusă apar ca parte a unui proiect de apropiere instituțională dintre București și Chișinău. 

Bloknot Moldova pune accentul pe nevoia de a contracara „rusificarea” Republicii Moldova și pe reducerea influenței resurselor informaționale rusești. Tonul este mai sensibil, pentru că tema limbii ruse și a spațiului media este una dintre liniile clasice de polarizare în Republica Moldova. 

Și Mlive reia ideea spațiului media comun România-R.Moldova, prezentând-o ca instrument împotriva dezinformării. Materialul insistă pe faptul că Tomac vede Republica Moldova, România și Uniunea Europeană ca parte a aceleiași direcții strategice. 

Biografie, Băsescu și unionism

Logos Press îl prezintă pe Tomac ca originar din Ucraina și apropiat de Traian Băsescu, subliniind că este cunoscut prin rolul său în relațiile Republica Moldova–România–Uniunea Europeană. Publicația amintește că Tomac s-a născut în Babele/Ozerne, în regiunea Odesa, și că a ajuns în România la 17 ani printr-o bursă pentru etnicii români. 

Într-un alt material, Logos Press scrie despre ideea lui Tomac privind olimpiade comune România-R.Moldova și despre apropierea sistemelor educaționale. Și aici apare tema identitară. Tomac este prezentat prin cetățenia română și moldovenească, prin renunțarea la cetățenia ucraineană și prin proiectele care ar lega mai strâns cele două state. 

Noi.md, în schimb, tratează mai mult procesul politic din România: consultările lui Tomac cu PNL, USR și PSD, lipsa consultărilor cu AUR și SOS, dificultatea obținerii voturilor și posibilitatea alegerilor anticipate. Este o relatare mai politică și mai puțin ideologică decât cele centrate pe „rusificare”. 

Rusia: Tomac nu este Șoșoacă

Diferența față de cazul Șoșoacă este esențială. Șoșoacă este prezentată de presa rusă ca dovadă că există politicieni europeni dispuși să legitimeze Moscova, să participe la evenimente rusești și să critice Bruxelles-ul sau sprijinul pentru Ucraina. Tomac este exact opusul. Nu este util ca voce pro-rusă, ci ca personaj prin care presa rusă poate activa alte teme dragi propagandei ruse, mai exact „unionismul românesc”, „influența Bucureștiului în Moldova”, drepturile minorităților din Ucraina, spațiul media românesc și combaterea limbii/rusificării.

Șoșoacă, dovada supremă că Rusia nu este izolată 

Interzis în Rusia

În materialele recente despre nominalizarea lui Tomac, presa rusă nu pare să insiste pe faptul că acesta ar fi avut interdicție de intrare în Rusia. Numele lui Eugen Tomac apare însă în lista neoficială făcută publică în 2015 cu cei 89 de cetățeni europeni cărora Rusia le-ar fi interzis accesul pe teritoriul său. Lista a fost relatată de presa europeană și rusofonă la acea vreme, dar nu a fost reluată în marja nominalizării sale.