Cine știe ce vrea strada? Și de ce Partidul Colectiv nu e o idee bună și riscă să devină un alt FSN

Mai că te lasă mut de uimire câți experți în mișcări civice are țara asta. Butonezi telecomanda de la un post de televiziune la altul, treci de pe un site online pe altul ori de la un post de radio pe altul și îți dai seama că toată lumea știe ce vrea strada. Atâta doar că de la un expert la alt expert și de la o instituție media la altă instituție media, ce vrea strada diferă, pe ici, pe colo și mai ales în punctele esențiale. Unii zic că strada vrea alegeri anticipate, alții că strada vrea guvern tehnocrat, alții că strada vrea dizolvarea Pralamentului ori alții că strada vrea o lege a lustrației (o variantă actualizată a punctului 8 al Declarației de la Timișoara, din 1990, conform căreia cine a ocupat vreo funcție publică politică ori vreo funcție de importantă în partid, înainte și după 89, să se abțină vreo cinci ani). Iar asta e doar la nivelul de formă, pentru că dacă trecem la nivelul de revendicări, ceea ce vrea strada e mult mai vast. Citiți comentariile de la articolul cu lista provizorie de revendicări a unei părți importante din grupurile civice care au sunat mobilizarea la începutul acestei săptămâni (aici) și o vedeți că sunt sute de revendicări, mai generale ori mai punctuale, și cele mai multe dintre ele cât se poate de legitime. Culmea e că dacă nu ar încerca să generalizeze și să absolutizeze o direcție sau salta, toți acești experți care știu ce vrea strada ar avea dreptate. Pentru că există în stradă oameni care vor alegeri anticipate, oameni care vor guvern tehnocrat, oameni care vor dizolvarea Parlamentului și susținători ai lustrației. Dar vehicularea ideii că ar exista un consens sau măcar o opțiune dominantă a străzii reprezintă: 1) fie o manipulare interesată, 2) fie o dovadă de incompetență crasă, 3) fie (în cel mai fericit caz) o greșeală majoră a unor comentatori de bună-credință care caută în revendicările străzii confirmări pentru propriile revendicări și pentru că le găsesc (și nu au cum să nu le găsească pentru că, așa cum arătam, toate opțiunile sunt reprezentate în stradă) ajung la concluzia că asta vrea toată lumea sau măcar că asta ar fi tendința dominantă.

Acestei din urmă categorii mă adresez, că în cazul primelor două n-ai cu cine discuta (cu cei din prima categorie –manipulatorii cu temă de acasă – pentru că oricum își vor urmări propria agendă interesată, cu cei din a doua categorie – incompetenții – pentru că oricum n-ar înțelege). Așadar, oameni buni, nu mai pretindeți la modul absolutist că strada vrea una sau vrea alta, că riscul e că toți cei care sunt în stradă și nu se vor regăsi în tendința majoritar vehiculată o vor părăsi. Și s-ar putea să aveți supriza să constatați că ei au fost, de fapt, majoritarii. Dacă sunteți de bună-credință și acceptați că există, totuși, niște scopuri comune ale străzii – stoparea corupției, reformarea sistemului politic, prioritizarea sănătății și a educației etc. -, haideți să nu slăbim forța de presiune doar pentru faptul că, cel puțin deocamdată, vedem diferit modul în care am putea obține aceste lucruri.

***

Celor care se grăbesc să anunțe și să se mobilizeze pentru formarea unor noi partide politice generate de energia străzii, de asemenea vă rog atenție. Sună frumos, sună bine, sună tentant și e cât se poate de publicitar numele de Partidul #Colectiv. Dar ar fi o capcană la fel de mare precum Frontul Salvării Naționale din 89-90. Dacă nu vreți o schimbare reală în societate NU îmbrățișați această haină extrem de elegantă la suprafață, dar căptușită cu otravă pe interior. Tocmai pentru că modul în care rezolvarea revendicărilor comune e văzut atât de diferit de cei din stradă, nu poate exista un partid care să însumeze toate energiile din stradă, cu atât mai mult cu cât sunt în stradă destui cetățeni (și poate sunt majoritatea) care vor să rămână, și după ce aceste demonstrații se vor încheia, în zona civică – adică acea zonă care să monitorizeze și să pună presiune inclusiv pe noul (sau noile) partid (partide) pentru a se asigura că nu vor deraia de la ceea ce și-au propus sau au promis. Iar acest lucru înseamnă că denumirea #Colectiv nu va fi defel colectivă, ceea ce deja ar fi incorect pentru toți ceilalți, ba chiar ar fi o minciună și o manipulare, așa cum s-a dovedit a fi FSN. Și dacă vă propuneți și ne propunem să scoatem România din zona minciunii și a imposturii, nu puteți/putem porni la drum cu o minciună. Ceea ce în aparență ar fi menit să unească ascunde, de fapt, darul otrăvit al dezbinării.

Haideți mai bine să stabilim principiile, valorile și scopurile colective și apoi să ne certăm cum le putem obține. Iar dacă noi nu vom reuși sau dacă drumurile ni se vor despărți din cauza modurilor diferite de abordare, măcar va rămâne o platformă ideatică de la care se va putea revendica oricine, și nu doar unii. Prin însăși semantica lui, la care se mai adaugă și simbolistica generată de tragedie, #Colectiv este și trebuie să rămână al tuturor, oricât de diferiți suntem și gândim.

Însuși faptul că ideea asta de Partidul #Colectiv e a apărut pe pagina de Facebook a lui Bogdan Naumovici are trebui să fie un semnal de alarmă. Poate că unii sunteți fani ai lui și îl considerați creativ. Nu e nimic creativ în denumirea asta, ci doar speculativ. Să nu confundăm cele două lucruri. Și să avem pardon, n-am nici cea mai mică încredere în bunele intenții ale lui Naumovici și nu e o noutate asta. Nu am cum să am încredere într-un om care a încasat milioane de euro pentru a ”crea” spoturi publicitare mincinoase (și nu eu le-am pus eticheta asta) pentru RMGC. Și nici măcar atât de creativ nu-l consider pe cât îl apreciază unii. În lupta pentru Roșia Montană, Naumovici nu doar că a încasat milioane de euro, dar a și a beneficiat de fondurile de zeci de milioane de euro puse la bătaie de compania cianuristă pentru publicitate. Și cu toate acestea, n-a reușit să impună minciunile companiei, că dacă proiectul de la Roșia Montană ar fi avut vreodată acceptabilitate publică (adică ar fi fost considerat benefic de majoritatea românilor), a doua zi și-ar fi primit toate avizele politicienilor. Marele creativ și comunicator Naumovici a fost învins de niște copii naivi (caracterizarea îi aparține), cu fonduri strânse din chete publice. Cam asta e valoarea și moralitatea lui Naumovici. Nota bene: Naumovici nici măcar nu e la prima tentativă de confiscare a energiilor civice – a încercat același lucru și în timpul protestelor din 2012. Sunt precedente, zic eu, destul de semnificative, pentru a fi atenți la ce idei creative lansează și/sau promovează în spațiul public acest domn și, mai ales, în ce scop. Dar dacă ceea ce îl motivează acum pe Naumovici e buna-credință, cred că va înțelege singur de ce asumarea de către un grup (oricât de mare ar fi și chiar dacă s-ar dovedi a fi grupul dominant) a întregii simbolistici a străzii e incorectă și motiv de dezbinare).

(notă: ca formă de mobilizare și pentru crearea unui forum de discuții legat de înființarea unui nou partid, denumirea Partidul Colectiv poate avea acoperire – dat atât!; păstrarea acestei denumiri în momentul eventualei lui înființări este excluzivă și nu ar face decât să copieze ”modelul” FSN; am încrederea că printre cei care se vor implica într-o asemenea construcție vor exista suficienți creativi care să găsească o denumire cel puțin la fel de bună)

***

Da, e pe deplin îndreptățită dorința de a vedea că apar partide noi și noi nu doar cu numele, ci și ca spirit, valori și principii asumate și respectate. Iar revolta din aceste zile poate fi rampa de lansare a cel puțin unei asemenea formațiuni. Există energia necesară pentru a învinge handicapurile legate de resurse și infrastructură față de partidele actuale. Însă e o muncă și o zbatere pe care trebuie asumată cu rațiune, nu doar cu emoție (necesară și motivantă și ea), dacă vrem să nu ne mai ardem cum ne-am ars acum un sfert de veac. Eu zic că suntem ceva mai maturi de data asta pentru a nu mai ceda la fel de ușor în fața manipulărilor de manual ori a soluțiilor sclipitoare, dar incorecte ori lipsite de conținut.

Luați toate cele de mai sus ca pe o opinie. E posibil să greșesc și eu ca orice om. Vă spun însă doar câteva momente în care nu m-am înșelat. În vara lui 2007 am anticipat (am scris) că în jurul Roșiei Montane se va forma cea mai mare mișcare civică din România. Și mulți au zâmbit superior când am afirmat asta. Câți știați, în 2007, ce se întâmplă la Roșia Montana? În toamna lui 2011 (peste două zile se împlinesc fix patru ani), când șase tineri au ocupat clădirea fostului hotel Conti din Cluj am preluat mesajul lor și am scris că Revoluția a început cu Roșia Montană. Nu doar că s-a zâmbit la o asemenea afirmație, dar am fost și luat peste picior. Ei bine, vă întreb acum: credeți că ceea ce se întâmplă astăzi s-ar fi întâmplat fără Roșia Montana? Și dacă răspunsul d-voastră e cumva afirmativ, o să vă mai rog să mai răspundeți la o întrebare. De ce credeți că tragedia din 2010, când șase bebeluși și-au pierdut viața în incendiul de la Maternitatea Giulești nu a generat aceeași explozie civică precum cea de acum? Să fi fost de vină atunci doar electricianul Gigel (da, așa-l cheamă pe unul dintre puținii găsiți vinovați și condamnați pentru acea tragedie) sau același sistem corupt care a făcut să nu existe bani pentru o priză în plus în secția respectivă (pentru cei care nu au urmărit până la capăt subiectul: cauza tehnică a incendiului a fost utilizarea excesivă a aceleiași prize pentru mai multe aparate, că nu exista alta!)? Răspunsul meu e că și astăzi răspunzători ar fi fost găsiți doar patronii și un bodyguard care n-a folosit extinctorul dacă între timp n-ar fi fost victoria pentru Roșia Montană care a adus cu sine încrederea în forța implicării civice. La fel cum n-ar fi existat nici revolta din toamna anului trecut fără grupurile active din diaspora formate în timpul protestelor pentru Roșia Montană (a căror forță am anticipat-o încă din primăvară și din vară). În majoritatea cazurilor, în jurul acestor grupuri s-a creat mobilizarea care a făcut diferența și a supra-aglomerat secțiile în primul tur, generând revolta generală înaintea celui de-al doilea.

Nu v-am amintit toate acestea pentru a-mi asuma vreun merit (eu doar am consemnat ce se întâmpla și singurul meu merit a fost… norocul unui ziarist care a nimerit pe subiect, că prima dată când am ajuns la Roșia Montană nu m-am dus cu gândul de a scrie vreun articol jurnalistic; la fel cum tot noroc a fost să am o bursă la Viena, la începutul anului trecut, care dispunea și de un fond de mobilitate, și așa am ajuns să cunosc o parte a noilor grupuri active din diaspora, deși, în momentul aplicației pentru bursă – februarie 2013 -, acestea nu formaseră încă). Fac recapitularea doar pentru a înțelege că lucrurile nu se schimbă peste noapte. Opoziția în cazul Roșia Montană a pornit cu niște săteni cărora li s-au alăturat niște activiști în 2002. După cinci ani, în 2007 aceștia au reușit să impună subiectul pe agenda politică (asta a fost prima victorie). În 2011, în cel mai critic moment, când proiectul a fost la un firicel de păr pentru a fi avizat și pornit, opoziția ajunsese deja la maturitate pentru a-l bloca (iar ocuparea de la Conti a fost doar una dintre numeroasele demersuri – proteste, strângere de semnături, presiune pe parlamentari, acțiuni juridice, conferințe, evenimente etc.). În 2013 a ajuns să capaciteze să iasă oamenii masiv în stradă, devenind un model de succes și pentru alte lupte. Ăsta e ritmul normal al schimbării într-o societate, iar ce se întâmplă acum nu e nicidecum un finish, ci doar o confirmare a faptului că schimbarea e pe drumul cel bun. Știu, e frustrant și e posibil să vă supărați pe mine, dar dacă vreți ca ceea ce facem acum să producă efecte benefice în următorii ani, ce facem acum trebuie să facem bine.

Nu e niciun paradox și niciun artificiu literar: lupta pentru schimbare trebuie dusă propunându-ne să obținem victoria dacă nu astăzi, măcar mâine. E singurul mod de implicare în care o putem obține în următorii ani.

***

P.S.: Mai pe scurt: Faptul că la ora asta sunt mai multe inițiative de coagulare pentru formarea de partide noi e foarte bine. Ar fi și ciudat să fie una singură în condițiile în care sunt zeci de mii de oameni care au ieșit în stradă și alte zecii de mii care discută aceste lucruri pe rețelele de socializare, dar și în mod direct. Nu e vorba de haos sau lipsă de coordonare, ci de normalitate. Chiar dacă ne unește o cauză comună, e imposibil să vedem toți la fel modul în care ne-am putea atinge obiectivele. Și la fel de bun e faptul că, în continuare, sunt foarte mulți cei care vor să se implice doar civic, fără implicare de partid. E nevoie de forțe proaspete și în societatea civilă pentru a monitoriza și pentru a crește presiunea pe partidele politice, inclusiv asupra acelora care se vor înființa. Chiar dacă ideală în teorie, apariția unui partid unic generat de grupurile aflate acum în stradă e prea puțin realistă. Dacă împărtășesc aceleași valori și principii și dacă au aceleași obiective, în cele din urmă aceste grupuri vor ajunge să se coalizeze sau măcar să colaboreze. De aceea, atenție mare la cine încearcă să preia ÎNTREAGA simbolistică și energie a revoltei. Asta am mai avut și uite unde am ajuns…

http://www.romaniacurata.ro/cine-stie-ce-vrea-strada-si-de-ce-partidul-colectiv-nu-e-o-idee-buna-si-risca-sa-devina-un-alt-fsn/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.