CNA-ul, un DNA pentru televiziune

Onor consiliul naţional instituit pentru supravegherea audiovizualului românesc stă cu ochii pe cele două televiziuni de ştiri. Într-o perioadă de mare derută, demersul lor critic a devenit principala sulă în coastele regimului Băsescu. Drept care Cotroceniul a întors toate armele din vârful dealului spre cuiburile de mitralieră de la Realitatea şi Antena 3. Traian Băsescu încă mai trăieşte iluzia că îmblânzirea celor două televiziuni ar face din România o ţară cu adevărat modernă, europeană şi pornită în mare goană pe drumul fericirii. Aşa că a pus şi Fiscul, şi CNA-ul pe cele două posturi de ştiri. Pe Naţional TV nici că-l bagă în seamă. Poate să nu mai existe. Pe B1 şi pe TVR Info nici că le butonează. Misia patriotică şi politică a CNA-ului este similară cu a DNA-ului în materie de anticorupţie. Adică o vigilentă supraveghere şi, eventual, sancţionare a adversarilor politici. Din nefericire, democraţia românească are ceva improvizat în mai toate zonele de control şi supraveghere. Colaborarea cu fostul mecanism de represiune al statului totalitar, CNSAS-ul, a fost preluată şi ea de acoperiţi ai noilor servicii secrete sau de ciori vopsite politic ale actualei puteri. Dosarele de bază sunt instrumentate de la Cotroceni. DNA-ul, am zis! ANI este şi ea un soi de DNA sau de CNA cu cătarea pe oamenii opoziţiei. Toate instrumentele de control şi investigaţie ale statului de drept sunt folosite cu preponderenţă împotriva celor care nu se supun regimului sau care au o voce critică.

Consiliul Naţional al Audiovizualului se consideră o instituţie publică de supravegheat interesele puterii în domeniu. Un soi de organ cu toate puştile îndreptate cu precădere spre audiovizualul privat. În sectorul public al audiovizualului, CNA-ul este un organism mort. Sau orb, surd şi subordonat. În ce măsură actualul Consiliu veghează asupra echidistanţei emisiunilor de radio şi televiziune de pe canalele publice? Aţi auzit de rezultatul unor monitorizări ale acestora? Aţi citit despre avertismente şi amenzi publice? Ştiţi ceva despre atenţionarea faptului că în emisiunile posturilor publice proporţia între putere şi opoziţie este adeseori de 8 la 2? Este îngrijorat CNA-ul de faptul că în cele mai multe chestiuni de interes public nu vorbesc decât preşedintele şi prim-ministrul, iar opoziţia nu are spaţiu de exprimare? Socoate CNA-ul că organizarea unor coruri de aplaudaci sau subordonaţi regimului Băsescu este benefică pentru cultura română şi pentru dezbarerea de idei? Altfel CNA-ul s-ar fi întrebat de ce Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu dorm pe TVR, iar limbiştii şi aplaudacii asigură figuraţia în toate discuţiile pe teme de mare interes!

Nu cumva modul în care CNA-ul a devenit un soi de DNA al undelor a generat această bipolarizare a spaţiului mediatic românesc? Dacă jurnaliştii subordonaţi Cotrocenilor, mobilizaţi în CNA (unii dintre ei drept recompensă pentru eforturile depuse la sprijinirea campaniei lui Traian Băsescu), nu au ochi pentru echidistanţa politică, ar trebui ca măcar cheltuielile deşănţate sau manipulările grosolane să le dea de gândit. Ţara este într-o mare criză economică. Posturile publice de radio şi televiziune au rămas cu aceleaşi salarii şi cheltuiesc sume astronomice pe tot felul de programe cretine. Pierd bani publici cu o nepăsare ce ţine de inconştienţă. Şi intoxică opinia publică, difuzând fără spirit critic mai toate panseurile de Gâgă ale regimului.

Tare mă tem că situaţia CNA-ului nu mai poate fi rezolvată în România. Cel puţin până la schimbarea echilibrului de putere!