Colectiv. Rănit în incendiul de acum 10 ani, revoltat de lipsa schimbărilor din sistemul medical

Bogdan Moleșag avea 28 de ani, în 2015, la momentul Colectiv. Atunci era toboșarul trupei Up to Eleven și operator de imagine la Prima TV. 

Pe 7 noiembrie a ajuns în Belgia. Readus la viață după o resuscitare prelungită, în urma unui stop cardio-respirator suferit chiar la aterizarea pe aeroport, Bogdan s-a trezit, după trei săptămâni, la Spitalul Militar Reine Astrid, din Bruxelles. 

A avut arsuri grave pe 35 % din suprafața corpului, dar și la nivelul căilor respiratorii. A trecut până acum prin mai mult de 30 de operații cu anestezie generală, a povestit pentru cotidianul.ro. 

Deși nu a mai putut fi operator de imagine din cauza faptului că are șase degete amputate în urma tragediei, a decis să nu renunțe. A studiat psihologia și acum își ajută semenii. Cântă din nou. Din pasiune infinită pentru muzică. Ține bețele cu mănuși speciale, ajustate. ,,Uite că se poate, uite că nu e totul pierdut”, îi place să spună. În curând va deveni tatic. Își aduce micuța acasă, pe 30 octombrie, la fix zece ani de la Colectiv. 

„Este una dintre cele mai mari dureri că, după zece ani, nu avem nici măcar un centru de arși nou construit de la zero. După zece ani, într-o țară membră UE, așa ceva este inadmisibil”, spune Bogdan cu evidentă dezamăgire în glas, după ce a făcut tot posibilul să schimbe ceva în modul cum sunt tratați pacienții cu arsuri grave. 

A fost în mai multe comisii de lucru, alături de mai mulți răniți și de membri ai societății civile, care au elaborat Ordinul 476 pentru transferul marilor arși și până la urmă a fost promulgat. 

În afară de alte prevederi importante legate de funcționarea centrelor de arși, prin acest ordin se formează la nivelul spitalelor unde ajung pacienți cu arsuri grave comisii formate din medicul curant al pacientului, un medic în specialitatea anestezie şi terapie intensivă și un medic de chirurgie plastică, estetică şi microchirurgie reconstructivă sau chirurgie generală. Aceștia sunt numiți prin decizie a directorului medical al spitalului care asigură managementul cazurilor cu arsuri grave. Comisiile se întrunesc la solicitarea medicului curant al pacientului, în cel mult două ore de la primirea cazului, analizează dosarul medical al pacientului și aprobă transferul în străinătate, motivat. 

Bogdan crede că ,,vor fi în continuare scandaluri legate de infecțiile nosocomiale, atâta timp cât nu se face o reformă de la zero. Fără niște măsuri absolut draconice nu se va schimba nimic, nu se poate altfel.”

Belgia, salvarea lui Bogdan. Din cinci tineri internați la Spitalul Sfântul Ioan, el este singurul care a supraviețuit

„Eu sunt singurul de la terapie intensivă de la Sf. Ioan care a supraviețuit poate și tocmai datorită faptului că am fost transferat pentru că altfel sigur aș fi murit aici”

A primit la Spitalul Militar Reine Astrid din Bruxelles toate îngrijirile de specialitate. A trecut printr-o recuperare grea în primii doi ani. Are zeci de operații făcute cu anestezie generală și patru implanturi de păr. Șase degete de la mâini nu i-au putut fi salvate. Încă simte și astăzi revolta că sistemul de la noi nu s-a schimbat în acești zece ani. 

„Țin minte atunci că a venit o comisie din Belgia, care a selectat opt răniți, cinci la terapie medie și trei la terapie intensivă, și printre aceștia trei am fost și eu. 

Am ajuns cu cinci infecții nosocomiale în Belgia, am stat izolat foarte mult timp. Revolta mea cea mai mare este legată de lipsa schimbărilor din sistemul de la noi, asta e cea mai mare revoltă, adică au mai fost evenimente din acestea și în alte țări, dar acolo, după doi, trei ani, s-a schimbat legislația, s-au făcut niște schimbări cât se poate de puternice și de serioase, s-au construit centre de arși, adică s-au luat niște măsuri concrete, la noi nu.”

Recuperarea cea mai intensă a durat cam doi ani. Ultima operație a făcut-o în iunie. Intervenții cu anestezie totală au fost peste 30, patru implanturi de păr. S-a tratat în Belgia, în Germania și în România. Totul a fost achitat de statul român.

Reconstruirea unui destin. Bogdan a decis să nu fie o victimă, a ales să fie un supraviețuitor

A studiat psihologia și a muncit din greu să devină unul dintre specialiștii acestui domeniu. Acum este colaborator al Institutului de Psihoterapie Experiențială focalizată pe emoții. 

Totul a plecat din Belgia, fără să-și dea seama. Alături de ceilalți colegi de suferință, a organizat un fel de grupuri terapeutice: 

,,Nu știam ce sunt astea, dar îi chemam la mine în salon: «Haideți să vorbim despre asta, cum a fost pentru voi?» Simțeam că îmi face bine să mă exprim, să discut. Ăsta ar fi palierul intrinsec, m-am gândit, hai să folosesc asta cumva, dacă tot am trecut prin asta. În limbaj de specialitate se numește creștere post-traumatică, asta am aflat după aceea. Hai să nu las să mă doboare, hai să încerc să nu fiu o victimă și să fiu un supraviețuitor”, se încuraja mereu Bogdan. 

„La doi ani după eveniment, am dat admiterea la Universitatea București, la Facultatea de Psihologie, după care am făcut master în același domeniu, psihoterapie, după care am făcut formare în psihoterapie, și acum sunt psihoterapeut autonom, deci chiar am făcut carte de mi-a ieșit pe nas. 

A făcut psihologia din două motive. În primul rând, voia să folosească toată experiența prin care am trecut și în folosul altora. În al doilea rând, a avut un motiv pragmatic. Știa că nu-și mai poate câștiga existența din ce făcea înainte și trebuia să se reprofileze. Nu a fost deloc ușor, a fost un drum greu și cu multă muncă, dar acum culege roadele perseverenței. E colaborator al Institutului de Psihoterapie Experiențială focalizată pe emoții. 

„Inclusiv lucrarea de licență am făcut-o pe supraviețuitorii de la Colectiv. Lucrarea de licență se numește Patologie și creștere post-traumatică în cadrul supraviețuitorilor incendiului din clubul Colectiv și am avut 70 de participanți, 35 care au fost răniți fizic și 35 care au scăpat fără răni fizice. 

Concluzia foarte pe scurt este că din punct de vedere psihic și emoțional ești la fel de rănit și la fel de afectat, indiferent dacă ai sau nu și răni fizice.

Cea mai grea luptă este în continuare pierderea prietenului meu cel mai bun, care a murit în seara respectivă. Pe plan personal sunt problemele legate de gestionarea handicapului pe care l-am dobândit atunci, cu șase degete amputate și așa mai departe.” 

„Din punct de vedere psihic și emoțional ești la fel de rănit și la fel de afectat indiferent dacă ai sau nu și răni fizice”

În acest moment împletește foarte bine iubirea pentru profesie cu pasiunea pentru muzică. Cântă din nou alături de Up to Eleven, chiar dacă mai rar. A reușit după multă muncă și mult efort. 

,,A necesitat mănuși speciale pe care le-am ajustat, îmi leg bețele de mâini cu aceste mănuși. Dar pe scenă este și a fost absolut fantastic.

Acum două săptămâni am avut o cântare, într-un club din Capitală. Am simțit că se poate și că nu e totul pierdut”, povestește Bogdan. 

Psiholog, toboșar și…tătic!

Bogdan și soția lui își aduc fetița acasă pe 30 octombrie. ,,Nu știu cum s-a nimerit dar… Nu a fost planificat nimic.”

„În prima perioadă m-a ajutat foarte mult familia, în special sora și mama mea, și acum foarte mult soția mea și faptul că suntem părinți”, spune cu bucurie Bogdan.